Prima  |  Articole  |  Fiscalitate | Aportul proprietarului în capital este venit? Epilog

Aportul proprietarului în capital este venit? Epilog

12.05.2014   3667   15   Veaceslav Ciobanu, Contabil certificat ACAP, auditor

Votează: 5.0/5 (1 Vot )

imprimare

Aportul proprietarului în capital este venit? Epilog

Introducere

Problema este următoarea: este firesc ca proprietarul unei întreprinderi să contribuie cu aporturile sale în activitatea întreprinderii pe care o deține? Da, evident. Această activitate a proprietarului are şi o altă denumire mai științifică – să investească în întreprinderea pe care o deține.

Ce forme ar avea o investiție? Proprietarul ar putea să transmită oricare activ: mijloc fix, materiale, bani, etc. Scopul urmărit ar fi ca prin acest aport proprietarul să contribuie la o mai bună activitate a întreprinderii sale, să crească profitul și, în ultimă instanță, dividendele. Cred că dreptul proprietarului de a investi în întreprinderea sa nu poate fi contestat. Practica din țară noastră denotă că se contestă efectele contabile și fiscale legate de acest fapt economic. Întrebarea este următoarea: valoarea investiției proprietarului în întreprinderea sa va fi inclusă în venitul impozabil al acesteia? Răspunsurile la această întrebare sunt împărțite.

Aport în capitalul social

Cea mai cunoscută formă a unei investiții are ca conținut transmiterea de către proprietar a unui bun, a unei sume de bani întreprinderii sale, cu includerea valorii activului transmis în capitalul social. De exemplu, se transmite un utilaj cu o valoare de 10.000,00 lei. Aici probleme nu sunt. Avem o practica fiscală cunoscută la acest compartiment și respectată de toată lumea: valoarea activului transmis se include în capital – capitalul social, valoarea activului nu constituie venit impozabil pentru entitate, amortizarea activului transmis entității poate fi dedusă de aceasta în scopuri fiscale privind impozitul pe venit.

Aportul proprietarului fără includerea în capitalul social

Să analizăm alt fapt economic, asemănător după conținutul său economic cu cel descris mai sus. Proprietarul întreprinderii decide să investească în întreprinderea sa un utilaj cu o valoare de 10.000,00 lei, dar fără a majora capitalul social al întreprinderii. Este firească o așa situație? Sigur că da! Există diferite situații care îl pot face pe proprietar să renunțe la includerea valorii activului transmis în capitalul social. De exemplu, procedura de majorare a capitalului social poate fi de durată în timp și necesită cheltuieli adăugătoare (servicii de evaluare, taxe achitate organului de înregistrare, etc.). Sunt situații când legislația poate interzice majorarea capitalului social, de exemplu, daca activele nete ale întreprinderii sunt mai mici decât capitalul social al întreprinderii.

Conținutul economic al acestor două fapte economice descrise mai sus este același: bunul în valoare de 10.000,00 lei este transmis în proprietate entității pentru a fi folosit în activitățile sale. Scopurile urmărite de entitate și proprietar sunt identice (obținerea profitului, dividendelor). În ambele cazuri bunul devine proprietatea întreprinderii fără a avea responsabilități de a rambursa acest bun proprietarului. Corespunzător, ar fi relevant ca şi consecințele fiscale pentru entitate să fie aceleași. Din păcate realitatea noastră (practica fiscală) este alta. Transmiterea unui activ de către proprietar (fondator, asociat, acționar) întreprinderii sale fără ca valoarea acestuia să fie inclusă în capitalul social este privită de organele cu funcții de control fiscal mai degrabă ca un câștig (venit) pentru întreprindere din care urmează să fie plătit impozit pe venit. Dacă ar fi să comparăm cele două situații descrise mai sus reiese că valoarea aportului proprietarului în mărime de 10.000,00 lei (utilaj), dacă mergem la Camera Înregistrării de Stat, nu este venit impozabil pentru întreprindere, iar dacă nu mergem la Cameră, valoarea aportului urmează să fie contabilizată prin conturile de profit și pierderi, corespunzător, este parte a venitului impozabil (?!).

Contribuția proprietarului nu este venit

De mai multe ori am scris că aportul (contribuția, investiția) proprietarului în întreprinderea sa nu poate fi constatat în contabilitate ca venit și în scopuri fiscale ca venit impozabil. Acest fapt reiese din standardele de contabilitate, din conținutul activității de întreprinzător (Pentru a organiza o afacere se cer investiții, ar urma ca aceste investiții să fie impozitate) și din legislația țării, îndreptată să stimuleze investițiile. Au fost aduse argumente de rigoare în acest sens.

Spre regret practica fiscală, de regulă, nu ține cont de publicațiile în presa de specialitate și se bazează pe înțelegerea subiectivă a organului fiscal a legislației fiscale.

Vă prezentăm un exemplu din practica fiscală de altă natură, în care organul fiscal a acceptat ca aportul proprietarului să fie înregistrat în capitalul propriu al entității (fără majorarea capitalului social) şi fără a fi inclus în venitul impozabil al entității.

 

Exemplu din practica fiscală

Mai jos vă prezentăm un caz din practica fiscală recentă la care am avut implicație și este legat de întrebarea abordată. Acest caz a fost soluționat fără implicația instanței de judecată, mai degrabă prin argumente și insistență (scrisori, întâlniri, audiențe, etc.). În final, pentru cazul descris mai jos, IFS a acceptat abordarea potrivit căreia aportul proprietarului în întreprinderea sa nu este venit (venit impozabil) și urmează să fie înregistrat în conturile de capital. Este important ca această abordare, acceptată de IFS într-un caz, să devină o practică fiscală acceptată pentru toate situațiile asemănătoare. Pentru ca aceasta să se întâmple, urmează ca opinia publică să fie informată despre practica fiscală existentă. Acest articol urmărește acest scop.

O entitate cu capital străin este în proces de lichidare. Asociatul unic al entității în lichidare este o companie-mamă străină, care pe parcursul activității întreprinderii fiice a avut și calitatea de furnizor principal de mărfuri. La data inițierii procedurii de lichidare s-a format o datorie a întreprinderii-fiice față de asociatul său pentru marfa livrată și neachitată. Asociatul unic al entității a decis să îndrepte datoria formată pentru livrarea de marfă spre acoperirea pierderilor perioadelor precedente ale întreprinderii-fiice.

Cum va fi reflectat acest fapt economic în evidența contabilă? În capital sau prin conturile de profit și pierderi? Care sunt efectele fiscale?

Ce spun standardele de contabilitate?

În conformitate SNC 18 „VENITUL” pct.6. , noțiunea Venitului este expusă în felul următor:

„Venit - afluxul global de avantaje economice în cursul perioadei de gestiune, rezultat în procesul activității ordinare a întreprinderii sub formă de majorare a activelor sau diminuare a datoriilor care conduc la creșterea capitalului propriu, cu excepția sporurilor de la contribuțiile proprietarilor întreprinderii.” Cu alte cuvinte, contribuția proprietarului în orice formă nu este venit.

Standardul Internațional de Contabilitate IAS 18 „VENITURI”, acceptat în Republica Moldova, prevede:

„Veniturile reprezintă intrarea brută de beneficii economice pe parcursul perioadei, generate în cadrul desfășurării activității normale ale unei entități, atunci când aceste intrări au drept rezultat creșteri ale capitalului propriu, altele decât creșterile legate de contribuții ale participanților la capitalurile proprii”.

Din aceste definiții reiese că decizia asociatului de a îndrepta datoria întreprinderii fiice (pentru livrarea de marfă) în calitate de aport al asociatului, acordat pentru acoperirea pierderilor perioadelor precedente, nu poate fi calificată ca generatoare de venit pentru întreprinderea fiică. Astfel, această operaţiune va duce la modificarea capitalului propriu şi nu a conturilor de profit şi pierderi.

Explicațiile organului abilitat

După explicații și confirmarea concluziilor expuse mai sus entitatea s-a adresat în scris către Ministerul Finanțelor. În solicitare a fost formulată rugămintea să se răspundă la următoarele întrebări:

i)      Vă rugăm să ne spuneți: datoria întreprinderii-fiice față de asociatul întreprinderii, formată pentru livrarea de marfă, îndreptată în calitate de aport al asociatului pentru acoperirea pierderilor perioadelor precedente, nu se va reflecta prin conturile de profit şi pierderi, dar se va reflecta în conformitate cu conținutul său economic în componența capitalului propriu al întreprinderii-fiice?

ii)     Vă rugăm sa ne spuneți care sunt înregistrările contabile prin care urmează să fie reflectată operațiunea ce ține de îndreptarea datoriei întreprinderii-fiice față de asociatul unic pentru acoperirea pierderilor perioadelor precedente?

iii)    Vă rugăm să ne spuneți (confirmați) dacă suma datoriei întreprinderii-fiice îndreptate de asociat pentru acoperirea pierderilor întreprinderii fiice nu va fi inclusă în venitul acesteia în scopuri fiscale?

 

În răspunsul Ministerului Finanțelor se menționează, conform art.17 alin.(16) al Legii contabilității pierderea contabilă reportată conform statutului entității se acoperă din profitul net al perioadelor de gestiune curentă şi precedentă, din rezerve şi din capitalul social, potrivit hotărârii adunării generale a acestora.

Conform art.22 alin.(3) al Legii nr.135-XVI din 14.06.2007 privind societățile cu răspundere limitată, în calitate de aport la capital pot fi bunuri, inclusiv drepturi patrimoniale şi bani.

În conformitate cu art.44 alin.(7) din Codul fiscal nr.1163-XIII din 24.04.1997 în scopuri fiscale se pot folosi metode de evidență financiară bazate pe prevederile Standardelor Naționale de Contabilitate şi Standardelor Internaționale de Raportare Financiară care nu contravin prevederilor prezentului titlu.

„Astfel, în cazul în care entitatea-mamă îndreaptă suma datoriei acumulate de către entitatea-fiică pentru marfa livrată şi neachitată, în calitate de aport pentru acoperirea pierderilor entității-fiică, această sumă nu va fi supusă impozitării.

Prin urmare, suma datoriei entității-fiică XXX pentru livrarea de marfă faţă de entitatea-mamă YYY poate fi calificată în calitate de aport al fondatorului pentru acoperirea pierderilor perioadelor de gestiune precedente în legătură cu lichidarea entității-fiică.

În contabilitate, conform principiului contabilității de angajamente şi în baza deciziei fondatorului privind îndreptarea datoriei formate pentru acoperirea pierderilor perioadelor de gestiune precedente, conform prevederilor Normelor metodologice de aplicare a conturilor contabile al Planului de conturi contabile al activităţii economico-financiare a întreprinderilor, aprobat prin ordinul Ministrului Finanţelor nr. 174 din 25.12.1997, cu modificările şi completările ulterioare, generalizarea informației privind îndreptarea datoriei formate pentru acoperirea pierderilor perioadelor de gestiune precedente se va reflecta prin intermediul conturilor contabile 537 „Datorii față de fondatori şi alți participanți” şi 332 „Profit nerepartizat (pierdere neacoperită) al anilor precedenți” ”.

După părerea mea, este un răspuns curajos al Ministerului Finanţelor, în strictă conformitate cu standardele profesionale de contabilitate și legislația fiscală.

Istorie cu prelungire

Dar istoria nu se termină aici. Serviciul fiscal inițial n-a acceptat acest răspuns al organului ierarhic superior pentru a se conduce în activitatea sa. La solicitarea în scris a entității către serviciul fiscal să fie confirmate concluziile ce se conțin în scrisoarea Ministerului finanțelor a fost primit un răspuns negativ(?!).Au urmat alte adresări, audiențe, etc. În această ordine de idei se înscrie și adresarea către Consiliul consultativ pe lângă IFPS. Decizia acestui organ consultativ din 24 octombrie 2013 pe această întrebare a pus punct discuțiilor și este următoarea:

„Pornind de la prevederile pct.6 din SNC 18 ,,Venitul” şi a IAS 18 ,,Venituri” prin prisma art.22 alin.(3) al Legii nr.135-XVI din 14.06.2007 şi a art.44 alin.(7) din Codul Fiscal şi în baza explicaţiilor Ministerului Finanţelor, în cazul în care entitatea – mamă îndreaptă suma datoriei acumulate de către entitatea fiică pentru livrarea de marfă livrată şi neachitată, în calitate de aport pentru acoperirea pierderilor entităţii fiice, această sumă nu va fi reflectată în evidenţa contabilă prin conturile de profit şi pierderi şi nu va constitui venit impozabil”.

Epilog

Din copilărie știm că toate poveștile se termină cu bine, eroii pozitivi câștigă în lupta cu zmeii. În istoria noastră descrisă mai sus, de asemenea, rezultatul a fost pozitiv. A câștigat bunul simț, insistența, argumentele. În timp această istorie a durat mai mult de doi ani. Este un exemplu că și noi putem schimba ceva.

Sper ca această experiență să fie de folos cuiva. IFS să accepte această abordare și în alte situații asemănătoare. Decizia Consiliului consultativ din 24 octombrie 2013  ține de o situație concretă, datoria proprietarului pentru livrarea de marfă în calitate de aport pentru acoperirea pierderilor entității fiice, dar această abordare este bună pentru oricare formă de contribuție (aport, investiție) a proprietarului: masă, scaun, utilaj, bani, etc. Contribuția proprietarului - nu este venit! Sper ca această concluzie să fie cunoscută și acceptată de toată lumea.

 

Veaceslav Ciobanu

Contabil certificat ACAP, auditor

 

Comentarii Adaugă comentariu
Svetlana / 13.12.2015 09:14
Dnul Veaceslav !!! Vreau sa va multumesc mult ptr. articolele Dvstra. Personal mie imi sint de un mare ajutor. Si va inteleg foarte bine cind spuneti ca in realitate aspectele juridice prevaleaza asupra aspectelor contabile ( economice) . Juristul nostru duce o lupta continua cu contabilitatea cind dorim sa propunem careva solutii de otimizare a situatiei financiare . Dar nu asta este principalul. Saptamina trecuta am avut o discutie cu administratia intreprinderii privind inchiderea pierderilor anilor precedenti cu datoria fata de unicul fondator, dat fiind faptul ca suma activelor nete este mult mai mica decit capitalul social. Chiar daca inchidem pierderile din contul micsorarii cap. social situatia ramine critica. Consultarile cu organele abilitate au dat urmatoarele rezultate: 1. Fiscul-categoric este remitere a datoriei. 2. Auditul- este posibil, dar mai bine la inceput de achitat datoria, iar apoi de facut transferul asociatului catre srl ptr. acoperirea pierderilor 3. Juristul- aportul suplimentar al asociatului se face numai prin majorarea capitalului social la CIS ...... Iata asa este situatia. Din 23.10.2013 au trecut deja 2 ani . Cum spune rusul ..... а воз и ныне там.
Răspunde
 

ogogeanu / 27.05.2014 20:38
Concluzie : cum sa ai incredere in inspectoratele fiscale daca raspunsurile si solutiile acestora sunt atit de incompetente ... scrim si sunam la superiori!!!
Răspunde
 

Cires Elena / 23.05.2014 10:53
Epilogul este incheiere - in cazul dat pina la incheierea finala mai este de discutat.
Răspunde
 

Cont / 22.05.2014 09:09
da corect ati spus d-nu Ciobanu - Epilog!!!!!!!!
Răspunde
 

Veaceslav Ciobanu / 21.05.2014 19:57
Am sa ma repet, dar referitor la comentariile ce tin de aspectele juridice, am sa spun ca nu consider aspectele juridice invocate, legate de natura si forma aporturilor proprietarilor, ca este tema principala legata de abordarea acestui subiect. Este firesc ca cerintele legii sa fie respectate. In acest sens, eu nu vad in problema discutata nicio construncere juridica semnificativa. Eu nu cunosc careva restrictii foarte dure privind natura si/sau forma acestor aporturi, de exemplu, asta se poate in calitate de aport iar asta nu se poate. Forma, natura, valoarea, cantitatea, calitatea aporturilor este problema prorietarilor, in primul rind, dar nu a statului in persoana Serviciului fiscal. Daca se accepta forma aportului la adunarea generala a proprietarilor si au votat proprietarii 100% pentru, care-i problema? Pentru a incerca totusi sa formam o concluzie mai consolidata, pentru a prelungi discuiriile la tema, propun, repetat, sa analizam o situatie (aport proprietar) pentru care fara discutii nu este nicio resprictie juridica. Exeplul cu masa sau un utilaj transmis intreprinderii. Asa aport este acceptat de legislatia RM? Raspuns - DA! Aportul este facut de proprietar fara majorarea capitalulul social. Care sunt aspectele contabile? Fiscale? Raspunsul la intrebare a doua este in dependenta de raspunsul la prima intrebare. Toate discutiile la subiectul abordat se reduc la raspunsurile la aceste doua intrebari.
Răspunde
 

ghenadie negara / 19.05.2014 09:17
contributia actionarului la capitalurile intreprinderii trebuie privita in primul rind prin prisma legislatiei ce guverneaza tipul de entitate dat. ori in caz contrar, contributia care nu prevede o contraprestatie tot se aseaza in capital dar prin profit. in opinia mea, orice ruptara a continutului economic de la forma juridica este o extrema si daca aceasta "prevalare a continutului asupra formei" nu este expres prevazuta in standarde de contabilitate, contabilul care isi asuma "interpretarea" profesionala isi asuma si responsabilitatea (rar am intilnit contabili care isi asuma responsabilitati, poate daca tot ei sunt si actionari). in ceia ce priveste IFRS situatia cu contributia este atit de vaga, incit devierea acesteia (a notiunii de contributie) de la prevederile legislatiei este iarasi o extrema si in opinia mea nu trebuie lasata la discreta contabilului. in acest context predomina continutul juridic al contributiei (forma acesteia), intrucit SNC/IFRS nu dau notiune de contributie a proprietarulului la capitalurile entitatii, astfel ca recunoasterea acestui element contabil (a contributiei la capital) trebuie privita in primul rind prin norma juridica care da forma contrbutiei/ aportului actionarului la capitalul entitatii, si numai dupa recunoasterea juridica a contributiei/ aport la capital, contabilul "trage" aceasta notiune prin SNC/IFRS, si nu invers.
Răspunde
 

Veaceslav Ciobanu / 17.05.2014 15:05
Stimati colegi, prea multa atentie atrageti la aspectele juridice, legate de exemplul cu datoria, fara a pune in discutie aspectele contabile, fiscale. Recunoasterea unui element contabil se face, in primul rind, in baza cerintelor standardelor de contabilitate, de care m-am staruit sa tin cont la scrierea articolului.. Problema pusa in discutie in articol nu tine, in principal, de exemplul descris mai sus (contributia proprietarului in forma de datorie a intreprinderii fiice pe care indreapta pentru acoperirea pierderilor anilor precedenti), macar ca si aici nu este nicio problema, dar tine in general de aspectele contabile si fiscale legate de contributia, aportul proprietarului in intreprinderea pe care o detine. Nu are importanta care este natiura acestui aport, abordarea este identica. Asociatul transmite in proprietate intreprinderii sale o masa, de excemplu, fara a majora capitalul social. Valoarea acestui bun este venit pentru intreprindere? Asta-i intrebarea. Daca aceasta masa cade din pod sau este transmisa de o terta persoana, atunci pentru intreprindere este venit. Dar daca aceiasi masa este contributia unui proprietar, atunci nu este venit!! Aici e mezul. Va rog sa va expuneti la acest subiect. In rest, toate celelalte abordari legate de alte forme de contributii a proprietarului deriva din aceasta concluzie. Cit tine de datoria indreptata pentru acoperirea pierderilor perioadelor precedente, nu este remitere de datorie. Remiterea este una, decizia proprietarului de a indrepta datoria in capital este alta, continutul economic este diferit. Privitor la parerea expusa precum aceasta forma a contributiei proprietarului urmeaza sa fie stipulata in statul intreprinderii, dupa parerea mea, nu este o cerinta obligatorie. O decizie a propietarului primita in mod legal are aceiasi valoare juridica ca prevederile din statut. Statul este, in primul rind, pentru proprietari. Sunt de acord ca pina cind asa operatiuni sunt legate de unele riscuri fiscale. Aceste riscuri fiecare le tine in minte si cu ocazia altor operatiuni si mai simple. Din pacate activitatea noastra profesionala la fiecare pas este bazata pe riscuri. Fiecare control fiscal este ca prima data. Cit tine de tema abordata in acest articol, ar fi bine ca sa avem o parere consolidata (si corecta), numai in acest caz am putea sa influentam ca aceasta abordare sa devina o practica aceptata si de organele cu functii de control fiscal. Din acest punct de vedere va indemn sa contribuiti la acest proces.
Răspunde
 

ghenadie negara / 17.05.2014 08:57
PTR INVEST: LEGEA "SA" RECUNOASTE APORTUL IN CAPITALUL SOCIAL SI A DATORIEI CATRE TERTI. IN PRACTICA AM INTILNIT DESEORI ACEASTA RESTRUCTURARE A DATORIEI IN ACTIUNI/ PARTE SOCIALA. DIFERENTA ESTE CA ACEST MOMENT ESTE EXPRES PREVAZUT IN LEGE. PARTEA CU APORTURILE SUPLIMENTARE ESTE LASATA LA DISPOZITIA DOCUMENTULUI DE CONSTITUIRE A SOCIETATII, ASTFEL CA TRANSFORMAREA DATORIEI IN APORT SUPLIMENTAR TREBUIE SA FIE PREVAZUTA DE ACEST ACT. DE CE INVOC ACEST ASPECT- DIN SIMPLUL MOTIV, CA ACEASTA "CONTRIBUTIE" ESTE APROAPE IDENTICA CU REMITEREA DE DATORIE, FIIND PRECEDATA DE O VINZARE/CUMPARARE. IN ACESTE CONDITII ACTIONARULUI/ ASOCIATULUI, CARE DORESTE ACEASTA "CONTRIBUTIE", TREBUIE SA I SE POVESTEASCA ACEST LUCRU PRIN PRISMA LEGISLATIEI CARE GUVERNEAZA TIPUL CONCRET DE SOCIETATE, ORI IN CAZ CONTRAR, ISI ASUMA UNELE RISCURI, IN OPINIA MEA NEJUSTIFICATA, LA "UMBLATURA" PRIN INSTANTE CU DEMONSTRATU CA DE FAPT ESTE O CONTRIBUTIE LA CAPITAL IN CONDITIA IN CARE: INITIAL A AVUT LOC VINZAREA CUMPARARE SI ULTERIOR NU S-A URMARIT SCOPUL DIMINUARII OBLIGATIILOR FISCALE. TOTODATA ATRAG ATENTIE, CA IN CAZUL CIND STRUCTURA ACTIONARIATULUI ESTE "ACTIONAR + ACTIONAR" METODOLOGIA DE "TRANSFORMARE" DESCRISA MAI SUS NU POATE FI MULTIPLICATA. SPER CA CEIA CE AM SCRIS A PUS PE GINDURI PE UNII SI LE-A CORECTAT ABORDAREA LA ALTII. VA DORESC SUCCESE LA TOTI.
Răspunde
 

Invest / 16.05.2014 17:49
Corect Elena, mai intii ne clarifcam ce este contributie, adica Proprietarul vrea sa faca o contributie iar apoi se gindeste cu ce sa faca aceasta contributie, fie cu bani fie cu un bun sau de ce nu cu o datorie. Da sa ne gindim altfel Proprietarul decide sa faca un aport si totodata intreprinderea are datorie fata de acest proprietar, din punct de vedere a economiilor este mai bine fiecare sa faca trasferurile si sa piarda la comisioane mai ales daca peste hotare sau sa faca contributia cu o datorie. De ce proprietarul poate contribui cu bani sau cu bun sau chiar cu activ nematerial, dar cu o datorie nu poate contribui???
Răspunde
 

Cires Elena / 16.05.2014 09:32
Pentru dl Ciobanu: etapa resunoasterii unui element contabil este precedat de "descifrarea" aspectului legal al acestuia. Astfel, pina a pune eticheta de "contributie", trebuie sa stabilim daca transformarea datoriei in fiecare caz concret poate fi recunoscuta ca contributie la capital.
Răspunde
 

Veaceslav Ciobanu / 14.05.2014 09:33
Multumesc mult pentru comentarii! Sunt de acord ca urmeaza sa diferentiem venitul contabil de venitul impozabil. Venitul impozabil se detertmina in conformitate cu Codul fiscal, nu se discuta. Aici legatura este ca baza pentru determinarea venitului impozabil este venitul contabil plus ajustarile stipulate de Codul fiscal. Propun sa cautam raspuns la intrebarea pusa, divizind-o in intrebari mai mici. Cum urmeaza sa reflectam contributia proprietarului in evidenta contabila conform standardelor profesionale de contabilitate? Este corecta abordarea autorului precum ca aceasta contributie se reflecta in capital? Pina cind sa uitam de impozit pe venit. Daca raspunsul va fi pozitiv, atunci o sa va pun alta intrebare. Codul fiscal preveede careva ajustari la acest capitol? Daca raspundem consecutiv la aceste intrebari, gasim raspuns si la intrebarea de baza.
Răspunde
 

ghenadie negara / 13.05.2014 19:08
ptr Petru: sa nu uitam ca MinFinul isi schimba parerea din cind in cind, iar intreprinderea poate sa nu fie a "Dstra", ci a investitorilor concreti care au investit bani concreti si decid pe acesti bani. in final cunsoc un caz urit de tot cind in cadrul controlului fiscal inspectorii nu au apreciat pozitiv scrisoarea semnata chiar de seful lor si au fost necesari 2 ani de "umblatura" prin instante de tot rangul. ptr dl Ciobanu: venit sau nu venit (in contextul impozitarii acestuia) se stabileste nu de SNC/SIRF old/ sau new ci in primul rind de CF al RM, iar norma imperativa, prevazuta in art. 18, lit. j), prevaleaza orice continuturi economice daca aceste continuturi nu sunt identice si cu forma juridica (despre aceasta am vrut sa atrag atentie). in rest, sunt gata pentru orice dialog constructiv atit pe interior cit si pe exteriorul situatiei date si nu numai. succese mari la toti.
Răspunde
 

Petru / 13.05.2014 09:52
Stimate Ghenadie, cite o data legile noastre nu prevad multe lucruri din realitatea care se intimpla, sint multe situatii de genul dat. Cite o data logica trebuie pusa in frunte. Iar ca ziceti ca trebuie de impozitat cind cineva a primit in final un raspuns ca nu trebuie, cel putin mii straniu, sa inteleg ca in aceasta situatie intreprinderea dvs. era sa plateasca impozit pe venit???? mda
Răspunde
 

Veaceslav Ciobanu / 13.05.2014 08:14
Aceasta decizie a Consiliului consultativ este bazata inclusiv si pe legislatia privind societatile comerciale, standardele de contabilitate si nu numai pe bunul simt, despre aceasta se vorbeste in raspunsul Ministerului finantelor. Venit sau nu veni se stabileste in baza standardelor profesionale de contabilitate. Trebuie de inteles logica SNC vechi, SNC noi, IFRS - aportul, contributia proprietarului nu este venit. Si tot.
Răspunde
 

ghenadie negara / 12.05.2014 20:37
repspect ptr munca depusa. am si eu parerea mea la acest capitol, care se bazeaza nu doar pe bunul simt dar prepronderent pe prevederile legislatiei in vigoare. deci, este cert faptul ca SNC 18 nu recunoaste drept venituri "creșterile legate de contribuții ale participanților la capitalurile proprii". totodata se cere de mentionat ca conform CSNC 18 "Venitul cuprinde numai afluxul global de avantaje economice care generează creşterea capitalului propriu, cu excepţia aporturilor depuse de proprietarii întreprinderii". In acest context, se cere de mentionat, ca atit Legea cu privire la SRL cit si Legea cu privire la SA prevad aporturi la: capitalul social (in contul achitarii actiunilor) si a aporturilor suplimentare in modul prevazut de statutul societatii. totodata, Legea SA prevede ca datoriile fata de terti poate servi ca aport in capitalul social al SA. astfel transformarile de care se vorbeste trebuie sa: - fie presupuse ca aporturi suplimentare in statutul societatii, ori, - sa contribuie la cresterea capitalului social al societatii, intrucit nici o lege (cu privire la SRL sau SA) nu recunoaste "preschimbarea" datoriei catre asociat/ actionar in aport suplimentar. Deci, solicitantul aportului suplimentar ar trebui sa gaseasca o solutie juridica (nu contabila) de preschimbare a unei obligatii pe care o are societatea catre solicitant intr-un aport suplimentar al solicitantului, in contextul in care statutul societatii o permite. in caz contrar, tranzactia de transformare a obligatiei in aport suplimentar, in cazul cind aceasta nu este prevazuta nici de lege nici de statutul societatii, chiar daca are ea si scopul nobil de a acoperi pierderile societatii, reprezinta nu altceva decit o remitere de datorie, care trebuie impozitata pe principii generale ( a se consulta art. 18, lit. j) CF al RM). in acest context mi se pare insuficienta si simplista abordarea de catre "consiliu" a situatiei de neimpozitare a “transformarii”datoriei in contributie de acoperire a pierderii in raport cu notiunea de "contributie/ aport" a asociatului la capitalurile proprii ale entitatii in situatia in care legislatia prevede doar: aportul la capitalul social si aporturile suplimentare in stricta conformitate cu statutul societatii (fie ele menite pentru acoperire de pierderi sau majorarea valorii activelor nete). Deci, nu toate eforturile proprietarilor de ameliorare a situatiei financiare a entitatii pot fi catalogate ca “contributii din partea participantilor la capitalurile proprii”, decit cele efectuate in stricta conformitate cu prevederile legii care guverneaza forma juridica concreta a entitatii in cauza si in stricta conformitate cu documentele de constituire a a cestei entitati. Ori, in caz contrar, avem de a face cu o simpla remitere de datorie, care se impoziteaza conform art. 18, lit j) CF al RM.
Răspunde
 

 
Nume, Prenume *: E-mail:
Comentariu * caractere rămase  
Întrebări-răspunsuri
Privind dreptul la achitarea indemnizaţiile pentru incapacitate temporară de muncă, dacă stagiul angajatului este mai mic de 9 luni 
14.07.2016  
Activez din iulie 2015. În februarie 2016 am stat 6 zile în concediu medical. Mi se cuvine achitarea concediului medical?
Privind acordarea concediului de odihnă integru 
27.06.2016  
În primul an de muncă, după 11 luni lucrate fără concediu de odihnă, angajatul are dreptul la 28 zile de concediu sau 26 (11x2,33)?
Privind calcularea și achitarea concediului adiţional plătit pentru studii 
22.06.2016  
Dacă îți ei concediu adiţional plătit pentru studii, unde trebuie să se achite 75 % din salariu mediu și cum se calculează acesta?
Modul de calculare a concediilor suplimentare 
03.02.2016  
În cazul în care o persoană apropiată a unui angajat a decedat, angajatul va putea beneficia de concediu suplimentar? Cum se va calcula acest concediu?
© 2017 Contabil Şef. Toate Drepturile Rezervate.