Stimaţi cititori, vă informăm că SFS a plasat actualizări a Bazei generalizate a practicii fiscale prin care au fost date răspunsuri la următoarele întrebări:
- Se vor permite la deducere în scopuri fiscale cheltuielile suportate de agentul economic aferent plăților de stimulare, inclusiv sub formă de premii sau ajutoare materiale, acordate angajaților acestuia?
În conformitate cu art.24 alin.(1) din Codul fiscal, se permite deducerea cheltuielilor ordinare și necesare, achitate sau suportate de contribuabil pe parcursul perioadei fiscale, exclusiv în cadrul activității de întreprinzător.
Prin urmare, plățile de stimulare sub formă de premii, precum și ajutorul material, care nu sunt legate de retribuirea muncii și nu au un caracter obligatoriu, nu se vor deduce în scopuri fiscale. Totodată, conform pct.26 din Anexa nr.1 la Hotărîrea Guvernului nr.693/2018, cheltuielile ordinare și necesare reprezintă cheltuielile caracteristice gestionării activității de întreprinzător și cheltuielile reglementate prin acte normative în vigoare, caracteristice pentru gestionarea anumitor tipuri de activități de întreprinzător, în scopul desfășurării activității economice și obținerii de venituri.
Potrivit art.4 alin.(1) și (4) din Legea salarizării nr. 847/2002, în sistemul tarifar şi sistemele netarifare salariul include salariul de bază (salariul tarifar, salariul funcţiei), salariul suplimentar (adaosurile şi sporurile la salariul de bază) şi alte plăţi de stimulare şi compensare. Alte plăţi de stimulare şi compensare includ recompensele conform rezultatelor activităţii anuale, premiile potrivit sistemelor şi regulamentelor speciale, plăţile de compensare, precum şi alte plăţi neprevăzute de legislaţie care nu contravin acesteia.
În conformitate cu art.1651 din Codul muncii nr.154/2003, angajatorul este în drept să acorde anual salariaților ajutor material în modul și condițiile prevăzute de contractul colectiv de muncă, de alt act normativ la nivel de unitate și/sau de actele normative în vigoare. Ajutorul material poate fi acordat salariatului, în baza cererii lui scrise, în orice timp al anului ori adăugat la indemnizația de concediu (art.117 din Codul muncii).
Totodată, conform art.24 alin.(192) din Codul fiscal, se permite deducerea cheltuielilor suportate şi determinate de angajator pentru orice plăţi efectuate în folosul angajatului, al studentului stagiar şi/sau al elevului în baza raporturilor reglementate de Codul educaţiei şi/sau de Legea nr.110/2022 cu privire la învăţământul dual, în raport cu care au fost calculate contribuţiile de asigurări sociale de stat obligatorii şi/sau au fost reţinute primele de asigurare obligatorie de asistenţă medicală şi impozitul pe venit din salariu, datorate de angajator şi angajat. Prevederile prezentului alineat nu limitează dreptul la deducere în scopuri fiscale a altor tipuri de cheltuieli conform prevederilor prezentului articol.
Respectiv, cheltuielile suportate de către agentul economic aferente plăților de stimulare, inclusiv sub formă de premii sau ajutoare materiale se permit spre deducere dacă în raport cu acestea au fost calculate contribuţiile de asigurări sociale de stat obligatorii şi/sau au fost reţinute primele de asigurare obligatorie de asistenţă medicală şi impozitul pe venit.
- Se permite oare la deduceri în scopuri fiscale suma impozitului pe venit achitat în plus și anulată în modul stabilit de Guvern din motivul expirării termenului de prescripție pentru restituirea acestuia (6 ani de la data efectuării/sau apariției acestei supraplăți)?
În conformitate cu prevederile art.266 alin.(1) și alin.(3) din Codul fiscal, cererea de compensare ori de restituire a sumelor plătite în plus sau a sumelor care, conform legislației fiscale, urmează a fi restituite poate fi depusă de contribuabil în termen de 6 ani din data efectuării şi/sau apariției lor. Cererea depusă după expirarea termenului de 6 ani este nevalabilă. În acest caz, nu se va efectua nici o compensare ori restituire, cu excepția cazurilor prevăzute la alin.(2). Depunerea cererii suspendă curgerea termenului indicat.
Sumele plătite în plus şi sumele care urmează a fi restituite, care nu au fost solicitate în termenul indicat la alin.(1), se anulează în modul stabilit de Guvern.
Modul de anulare a sumelor plătite în plus este prevăzut în Regulamentul privind modul de stingere a obligației fiscale şi anulare a sumelor plătite în plus prin prescripție, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr.221/2017.
Astfel, conform pct.25 din Regulamentul prenotat, data stingerii prin prescripţie a obligaţiilor fiscale este considerată prima zi după data în care a expirat termenul de prescripţie. Data anulării prin prescripţie a sumelor plătite în plus şi/sau a sumelor care, potrivit legislaţiei fiscale, urmau a fi restituite, este considerată data întocmirii actului de constatare.
Totodată, potrivit art.129 pct.18) din Codul fiscal, sumă plătită în plus constituie suma plătită ca impozit, taxă, majorare de întârziere (penalitate) şi/sau amendă prin vărsare sau încasare, inclusiv prin executare silită, în cuantum mai mare decât cel prevăzut în conformitate cu legislația fiscală.
Concomitent, conform prevederilor art.30 alin.(1) din Codul fiscal, nu se permite deducerea impozitului pe venit, instituit în Titlu II, a penalităților şi a amenzilor aferente lui, precum şi a amenzilor şi penalităților aferente altor impozite, taxe şi plăti obligatorii la buget, a amenzilor şi penalităților aplicate pentru încălcarea actelor normative.
În conformitate cu prevederile art.24 alin.(1) din Codul fiscal, se permite deducerea cheltuielilor ordinare şi necesare, achitate sau suportate de contribuabil pe parcursul perioadei fiscale, exclusiv în cadrul activității de întreprinzător.
Totodată, conform pct.26 din din anexa nr.1 la Hotărârea Guvernului nr.693/2018 cu privire la determinarea obligațiilor fiscale aferente impozitului pe venit, cheltuielile ordinare şi necesare reprezintă cheltuielile caracteristice gestionării activității de întreprinzător şi cheltuielile reglementate prin acte normative în vigoare, caracteristice pentru gestionarea anumitor tipuri de activități de întreprinzător, în scopul desfășurării activității economice şi obținerii de venituri.
Astfel, ținând cont de prevederile menționate supra, stabilim că suma impozitului pe venit plătit în plus nu poate fi calificată drept cheltuieli ordinare și necesare.
Prin urmare, sumele plătite în plus, care nu au fost solicitate în termenul indicat la art.266 alin.(1) din Codul fiscal, fiind anulate în modul stabilit de Guvern, nu se permit spre deducere în scopuri fiscale.
- Se vor permite la deduceri în scopuri fiscale creanțele care nu pot fi încasate?
În conformitate cu prevederile art. 31 alin. (1) din Codul fiscal, se permite deducerea oricărei datorii compromise, conform legislaţiei, dacă această datorie s-a format în cadrul desfăşurării activităţii de întreprinzător.
Totodată, potrivit art. 5 pct. 32) din Codul fiscal, datorie compromisă reprezintă creanţă care este nerambursabilă în cazurile în care:
a) agentul economic lichidat nu are succesor de drepturi;
b) persoana juridică sau fizică care desfăşoară activitate de întreprinzător, declarată insolvabilă, nu are bunuri;
c) persoana fizică care nu desfăşoară activitate de întreprinzător şi gospodăria ţărănească (de fermier) sau întreprinzătorul individual nu are, în decurs de 2 ani din ziua apariţiei datoriei, bunuri sau este în insuficienţă de bunuri ce ar putea fi percepute în vederea stingerii acestei datorii;
d) persoana fizică a decedat şi nu mai există persoane obligate prin lege să onoreze obligaţiile acesteia;
e) persoana fizică, inclusiv membrii gospodăriei ţărăneşti (de fermier) sau întreprinzătorul individual, care şi-a părăsit domiciliul nu poate fi găsită în decursul termenului de prescripţie stabilit de legislaţia civilă;
f) există actul respectiv al instanţei de judecată sau al executorului judecătoresc (decizie, încheiere sau alt document prevăzut de legislaţia în vigoare) potrivit căruia perceperea datoriei nu este posibilă;
g) datoria în mărime de până la 2000 de lei are termenul de prescripţie expirat.
Calificarea datoriei drept compromisă, în cazurile specificate mai sus, cu excepţia lit.g), are loc doar în baza documentului corespunzător prin care se confirmă apariţia circumstanţei respective de implicare într-o formă juridică în condiţiile legii.
Astfel, la existența actului corespunzător prin care se confirmă apariţia circumstanţei respective de implicare într-o formă juridică în condiţiile legii, creanța va fi recunoscută ca datorie compromisă și permisă la deducere.
În cazul în care entitatea nu dispune de actul corespunzător ce ar confirma apariţia circumstanţei respective, creanța respectivă nu va fi recunoscută la deducere.
- Ce înseamnă primul an de utilizare a mijlocului fix în sensul art.261 alin.(61) din Codul fiscal?
Conform art. 261 alin. (61) din Codul fiscal, prin derogare de la prevederile alin.(6), agenţii economici, alţii decât cei care desfăşoară activităţi financiare, de asigurări/reasigurări prevăzute în secţiunea K din Clasificatorul activităţilor din economia Moldovei, pot utiliza metoda amortizării accelerate pentru primul an de punere în funcţiune a mijlocului fix. Mărimea amortizării mijlocului fix ce urmează a fi dedusă se determină după cum urmează:
a) pentru primul an de utilizare, amortizarea nu poate depăşi 50% din costul de intrare al mijlocului fix;
b) pentru următorii ani de utilizare, amortizarea se calculează prin raportarea valorii neamortizate a mijlocului fix la durata de funcţionare utilă rămasă a acestuia.
Totodată, potrivit pct.164 din Regulamentul privind evidenţa şi calcularea amortizării mijloacelor fixe în scopuri fiscale, aprobat prin Hotărîrea Guvernului nr.704/2019, prin primul an de utilizare se va înţelege 12 luni consecutive din durata de funcţionare utilă a mijlocului fix.
De asemenea, conform pct.13 din Regulamentul menționat, amortizarea mijloacelor fixe se calculează începând cu luna următoare celei în care acestea se pun în funcțiune.
Astfel, primul an de utilizare înseamnă 12 luni consecutive din durata de funcționare utilă a mijlocului fix, care decurg începând cu luna următoare punerii în funcțiune a mijlocului fix.
- În cazul procurării de către angajator a unei foi de odihnă (turistice) pentru salariatul său, urmează de a reține impozitul pe venit la sursa de plată?
Potrivit art.19 lit.a) din Codul fiscal, facilitățile impozabile acordate de angajator includ plățile acordate salariatului de către angajator pentru recuperarea cheltuielilor personale, precum şi plățile în favoarea salariatului, efectuate altor persoane, cu excepția plăților în bugetul asigurărilor sociale de stat şi a primelor de asigurare obligatorie de stat, a plăţilor menţionate la art.24 alin.(19) şi (24) care nu depăşesc plafonul stabilit de Guvern şi a plăţilor menţionate la art.24 alin.(193), (20) şi (26) care nu depăşesc plafonul prevăzut de art.24.
Totodată, conform p.4 din Regulamentul cu privire la reținerea impozitului pe venit din salariu și alte plăți efectuate de către angajator în folosul persoanelor fizice care nu practică activitate de întreprinzător, aferente muncii prestate, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 697/2014, angajatorul care plătește salariatului salariu/remunerația (inclusiv prime şi facilități) este obligat să calculeze, ținând cont de scutirile solicitate şi de deducerile la care au dreptul aceștia, să rețină din aceste plăți şi să transfere la buget un impozit conform modului general stabilit.
Astfel, angajatorul care oferă salariatului o foaie de odihnă (turistică), se consideră că a acordat acestuia o facilitate impozabilă și, respectiv, urmează să calculeze și să rețină din suma achitată pentru foaia turistică, ținând cont de scutirile solicitate de salariat şi de deducerile la care are dreptul acesta, impozitul pe venit.
- Care sunt condițiile în baza cărora organizațiile necomerciale sunt scutite de plata impozitului pe venit?
În conformitate cu prevederile art.52 alin.(1) din Codul fiscal, la organizații necomerciale sînt atribuite organizațiile înregistrate în conformitate cu legislația în vigoare, şi anume:
a) asociaţia obştească – conform Legii nr.86 din 11 iunie 2020 cu privire la organizațiile necomerciale;
a1) asociaţia de coproprietari în condominiu – conform Legii nr.187/2022 cu privire la condominiu;
b) fundaţia – conform Legii nr.86 din 11 iunie 2020 cu privire la organizațiile necomerciale;
b1) instituţia privată – conform Legii nr.86 din 11 iunie 2020 cu privire la organizaţiile necomerciale;
d) organizaţia religioasă – conform Legii nr.125-XVI din 11 mai 2007 privind libertatea de conştiinţă, de gîndire şi de religie;
e) partidele politice şi organizaţiile social-politice – conform Legii nr.294-XVI din 21 decembrie 2007 privind partidele politice;
f) publicaţiile periodice şi agenţiile de presă – conform Legii presei nr.243-XIII din 26 octombrie 1994 şi Legii nr.221 din 17 septembrie 2010 privind deetatizarea publicaţiilor periodice publice;
g) asociaţiile utilizatorilor de apă pentru irigaţii – conform Legii nr.171/2010 cu privire la asociaţiile utilizatorilor de apă pentru irigaţii;
h) organele de autoadministrare a profesiilor conexe justiţiei.
Potrivit alin. (2) din articolul menționat, organizațiile necomerciale sunt scutite de plata impozitului pe venit în cazul în care corespund următoarelor cerințe:
a) sînt înregistrate sau create în conformitate cu legislația şi desfășoară activitate în corespundere cu obiectivele prevăzute în statut, în regulament sau într-un alt document de constituire;
a1) activitatea economică prevăzută în statut, în regulament sau într-un alt document de constituire corespunde obiectivelor şi scopurilor prevăzute în statut, în regulament sau într-un alt document de constituire şi rezultă nemijlocit din acestea;
b) în statut, în regulament sau într-un alt document de constituire este indicată interdicţia privind distribuirea mijloacelor cu destinaţie specială, a altor mijloace şi venituri rezultate din activitatea statutară sau a proprietăţii între fondatori şi membri ai organizaţiei sau între angajaţii ei, inclusiv în procesul reorganizării şi lichidării organizaţiei necomerciale;
c) mijloacele cu destinaţie specială, alte mijloace şi venituri rezultate din activitatea statutară, proprietatea organizaţiei sînt utilizate în scopurile prevăzute de statut, de regulament sau de alt document de constituire;
d) nu folosesc mijloacele cu destinaţie specială, alte mijloace şi venituri rezultate din activitatea statutară sau proprietatea în interesul unui fondator sau membru al organizaţiei ori în interesul unui angajat, cu excepţia plăţilor salariale sau a altor plăţi reglementate de legislaţia muncii, îndreptate în favoarea acestuia;
e) nu susţin partidele politice, blocurile electorale sau candidaţii la funcţii în cadrul autorităţilor publice şi nu folosesc mijloacele cu destinaţie specială, alte mijloace şi venituri rezultate din activitatea statutară sau din proprietate pentru finanţarea acestora.
Totodată, conform alin. (3) din articolul menționat, restricțiile prevăzute la alin.(2) lit. e) nu se extind asupra partidelor şi altor organizații social-politice.
Dreptul la scutirea de plata impozitului pe venit se realizează din data înregistrării organizației la organul înregistrării de stat.(art. 52 alin. (4) din Codul fiscal).
Respectiv, din data înregistrării entității conform modului stabilit de art. 52 din Codul fiscal, aceasta aplică regimul fiscal de impunere a venitului organizațiilor necomerciale, dacă corespunde cerințelor expuse în alin. (2) din articolul menționat.
Ordinul SFS nr. 132 din 26-02-2025
Ordinul SFS nr. 133 din 26-02-2025
Ordinul SFS nr. 134 din 26-02-2025
Notă: Vă atragem atenția asupra faptului că, pot fi efectuate actualizări ale răspunsurilor oferite de către Serviciul Fiscal de Stat, de aceea vă rugăm să consultați suplimentar răspunsurile actualizate ale bazei de date.