Ministerul Finanţelor a remis spre consultare publică Proiectul Hotărîrii Guvernului cu privire la modificarea și completarea Hotărîrii Guvernului nr.289 din 14 martie 2007 pentru aprobarea Regulamentului privind evidența și calcularea uzurii mijloacelor fixe în scopuri fiscale.
Așa cum am specificat și în unele materiale anterioare, conform Legii Parlamentului nr. 288 din 15.12.2017 au fost efectuate modificări asupra Codului fiscal al RM nr. nr. 1163-XIII din 24.04.1997, astfel încât, în textul codului, cuvântul „uzură", la orice formă gramaticală, a fost substituit cu cuvântul „amortizare" la forma gramaticală corespunzătoare.
În acest sens, în vederea ajutării Hotărârii Guvernului nr.289 din 14 martie 2007 la legislația în vigoare, pe tot cuprinsul Hotărârii, cuvântul „uzura” se înlocuieşte cu cuvântul „amortizarea” la forma şi cazul respectiv.
Reiterăm faptul că, Codul fiscal a fost completat cu un nou articol, 261 – “Deducerea amortizării mijloacelor fixe”. Conform articolului menționat, mărimea deducerii amortizării calculate a mijloacelor fixe se va determina în conformitate cu prezentul articol şi cu art. 24.
Potrivit noului articol 261, mijloc fix pe care se calculează amortizarea, se consideră proprietatea materială reflectată în bilanțul contribuabilului în conformitate cu legislația şi folosită în activitatea de întreprinzător, a căror valoare scade prezumtiv ca urmare a uzurii fizice şi morale şi a cărei perioadă de exploatare este mai mare de 1 an, iar valoarea ei depășește suma de 6000 de lei.
În condițiile în care, atât prevederile art. 26 cât și cele ale art. 261 pe parcursul anului 2018, sunt aplicabile, agenții economici care optează pentru noua metodologie de calcul a amortizării mijloacelor fixe în scopuri fiscale, urmau să indice acest fapt în politicile contabile ale întrprinderilor până la data de 25 aprilie, iar subiecții ce s-au înregistrat pe parcursul perioadei fiscale de declarare - până la data de 25 a lunii următoare trimestrului de înregistrare.
Specificul noului sistem, constă în următoarele:
1) evidenta mijloacelor fixe urmează a fi efectuată per fiecare obiect de mijloc fix.
2) calculul uzurii în scopuri fiscale urmează a fi realizată doar prin aplicarea metodei liniare.
3) excluderea clasificării mijloacelor fixe pe categorii de proprietate si gruparea mijloacelor fixe in funcție de durata de funcționare utilă conform catalogului aprobat de Guvern
4) păstrarea plafonul valoric pentru calificarea imobilizărilor corporale drept mijloace fixe.
Concomitent, se propune aplicarea abordării implementate anterior prin determinarea valorii fiscale neamortizate a fiecărui mijloc fix prin calcul, reieșind din ponderea procentuală a valorii de bilanț a obiectului respectiv în suma totală a valorii de bilanț aferentă obiectelor atribuite la categoria respectivă.
Stabilirea metodei liniare presupune următoarele avantaje:
- simplificarea modului de calcul atât pentru agentul economic cît și pentru organele de control;
- reducerea timpului și personalului necesar pentru calculul și evidența uzurii în scopuri fiscale;
- excluderea riscului admiterii unor erori la efectuarea calcului;
- excluderea riscului sancționării de către organele de control;
- asigurarea echilibrului și previzibilității estimării cheltuielilor permise spre deducere în scopuri fiscale, în contextul în care reportarea pierderilor fiscale se realizează în mărimi arbitrare;
- se aplică în majoritatea statelor;
- sistemului actual este unul ineficient și nu asigură efectul metodei degresive existente în cazul investițiilor în mijloacele fixe.
Proiect vizat, conține o serie de modificari care urmează a fi aplicate asupra Regulamentului privind evidența și calcularea uzurii mijloacelor fixe în scopuri fiscale. Mai jos vom prezenta conținutul acestora.
Pe tot parcursul textului, la cazul gramatical corespunzător, cuvintele ,,evidența contabilă” va fi înlocuit cu cuvântul ,,contabilitate”, cuvântul ,,active” se înlocuiește cu cuvântul ,,imobilizări”, iar cuvântul ,,lichidare” se înlocuiește cu cuvântul ,,casare”.
Modificări asențiale vor fi efectuate la pct. 3 din Regulament, astfel:
„3”. Proprietatea pe care se calculează amortizarea este proprietatea materială reflectată în bilanțul contribuabilului în conformitate cu legislația şi folosită în activitatea de întreprinzător, a cărei valoare scade prezumtiv ca urmare a uzurii fizice şi morale şi a cărei perioadă de exploatare este mai mare de un an, iar valoarea ei depășește suma stabilită de prevederile Codului fiscal.
Mijloacele fixe primite ca aport în capitalul social şi folosite în activitatea de întreprinzător reprezintă obiect al calculării amortizării.
Sînt considerate, de asemenea, proprietate pe care se calculează amortizarea investițiile efectuate în mijloacele fixe menționate la art.26 alin.(3) și art.261 alin.(3) din Codul fiscal.
Calcularea şi deducerea amortizării mijloacelor fixe care fac obiectul unui contract de leasing se efectuează de către locatar în cazul leasingului financiar şi de către locator în cazul leasingului operațional.
Nu se calculează uzura terenurilor, vitelor productive şi de muncă (cu excepţia cailor de muncă, cîinilor de pază), fondurilor de bibliotecă, plantațiilor perene, care nu au intrat pe rod, mijloacelor fixe, sau care nu sunt folosite în activitatea de întreprinzător, construcțiilor nefinalizate.
Nu se permite deducerea amortizării mijloacelor fixe primite cu titlu gratuit, cu excepția cazurilor în care valoarea acestora a fost inclusă în venitul impozabil al contribuabilului.
În cazul finanțării parțiale a procurărilor mijloacelor fixe din surse ce constituie venituri neimpozabile, amortizarea se va calcula pentru partea suportată de către întreprindere.
Suma subvențiilor obținute urmare a efectuării investițiilor prin procurarea mijloacelor fixe din sursele proprii nu influențează asupra mărimii bazei valorice a mijloacelor fixe.”
Se modifică de asemenea, conținutul Capitolului IV din Regulament. În varianta nouă, acesta se va intitula “Evidența mijloacelor fixe”.
Capitolul, se completeză cu un nou pct. 41, care va stabili că, evidența mijloacelor fixe în scopuri fiscale conform art.261 din Codul fiscal se ţine pentru fiecare obiect separat.
După cum am mai menționat și anterior, conform articolului 261, amortizarea mijloacelor fixe se efectuează prin utilizarea metodei liniare de amortizare și se va calcula lunar începând cu luna următoare celei în care mijlocul fix se pune în funcțiune.
Mărimea lunară a amortizării mijloacelor fixe ce urmează a fi dedusă se determină prin înmulţirea bazei valorice a mijloacelor fixe la norma de amortizare respectivă cu raportarea la 12 luni:
Am.f.=(Vm.f. * Na)/12
unde: Am.f. – amortizarea calculată în scopuri fiscale;
Vm.f. – valoarea mijlocului fix supus amortizării;
Na – norma amortizării pentru fiecare mijloc fix.
Norma amortizării pentru fiecare mijloc fix, se determină ca raport dintre 100% şi durata de funcționare utilă a acestuia stabilită prin Catalogul mijloacelor fixe și activelor nemateriale, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr.338 din 21.03.2003.
Evidența și calculul amortizării mijloacelor fixe în scopuri fiscale, se realizează în baza Registrului privind evidența și calcularea amortizării mijloacelor fixe în scopuri fiscale pentru perioada fiscală, modelul căruia este prezentat în anexa nr.4 la Regulament.
La pct. 9 din Regulament, au fost excluse din conținutul textului, prevederile ce țin de deducerea cheltuielilor de reparație, de către locatar (arendaş). Acestea stipulau că, cheltuielile pentru reparaţie se permit spre deducere la locatar (arendaş) în mărimea limitei privind cheltuielile de reparaţie permise spre deducere, conform prevederilor art.27 alin. (9) lit. b) din Codul fiscal şi determinate potrivit prevederilor prezentului Regulament.
Alin. (4) al pct. 9, ce stabilește că baza valorică a proprietăţii de înlocuire se consideră baza valorică ajustată a proprietăţii înlocuite, majorată cu suma cheltuielilor suportate pentru procurarea proprietăţii, care nu este acoperită din venitul obţinut în cazul pierderii forţate (prevederile art. 22 din Codul fiscal), urmează a fi exclus.
Capitolul VII se va completa cu pct. 101, ce va conține următoarele:
Valoarea de intrare a mijloacelor fixe pentru care se calculează amortizarea potrivit art.261 din Codul fiscal constituie:
a) pentru mijloacele fixe procurate sau create cu forțe proprii, mijloacele fixe luate în leasing financiar, mijloacele fixe pentru care a fost primită subvenția - valoarea determinată conform art.261 alin.(18) din Codul fiscal;
b) pentru autoturisme - valoarea determinată conform art.261 alin.(8) din Codul fiscal. Pentru autoturismul, valoarea căruia nu depășește plafonul stabilit în art.26 alin.(9) lit.a) sau în art.261 alin.(8) lit.a) din Codul fiscal, amortizarea calculată se deduce integral, în funcţie de valoarea autoturismului. În cazul în care valoarea autoturismului depășește plafonul stabilit amortizarea se va calcula la valoarea autoturismului egală cu suma plafonului. Prevederile respective nu se aplică autoturismelor utilizate în calitate de mijloace fixe în activitatea de bază care reprezintă prestare de servicii, a căror amortizare constituie parte componentă a prețului de cost a vânzărilor.
c) pentru mijloacele fixe sub formă de investiții - suma depășirii limitei stabilită în art.261 alin.(11) din Codul fiscal;
d) pentru mijloacele fixe reintrate în exploatare - baza valorică determinată la momentul ieșirii din exploatare;
e) pentru mijloacele fixe reintrate în exploatare - valoarea de intrare este determinată conform art.22 alin.(2) din Codul fiscal.
Deducerea cheltuielilor pentru reparația proprietății (conform art. 261) se efectuează în conformitate cu Standardele Naționale de Contabilitate.
Costurile ulterioare aferente întreținerii, asistenței tehnice și reparației mijloacelor fixe suportate pentru menținerea lor în stare funcțională de la care nu se așteaptă beneficii economice suplimentare, și care potrivit prevederilor Standardelor Naționale de Contabilitate sunt reflectate ca costuri/cheltuieli curente, în scopuri fiscale, de asemenea, vor fi recunoscute la deducere conform art.24 alin.(1) din Codul fiscal.
Costurile ulterioare suportate în procesul de reparație sau dezvoltare a mijloacelor fixe cu scopul îmbunătățirii caracteristicilor inițiale a acesteia și, respectiv, majorării beneficiilor economice așteptate din utilizarea obiectului, și care potrivit Standardelor Naționale de Contabilitate, sunt capitalizare prin adăugarea acestora la valoarea contabilă a obiectului respectiv, în scopuri fiscale, de asemenea, vor fi reflectate la majorarea bazei valorice a respectivului mijloc fix.
Cheltuielile aferente reparației curente și capitale a mijloacelor fixe ce nu corespund prevederilor art.261 alin.(2) din Codul fiscal, se permit spre deducere în limita stabilită la alin.(11) din articolul menționat.
Depășirea limitei privind cheltuielile pentru reparație, precum și suma cheltuielilor pentru reparație permisă la deducere se determină prin completarea formularului specificat în anexa nr.3 la Regulament.
Regulamentul, se mai completează cu capitolul Capitolul XII ce va reglementa modul de determinare a bazei valorice a mijloacelor fixe deja deținute în cazul aplicării pentru prima dată a prevederilor art.261 din Codul fiscal.
Astfel, baza valorică a fiecărui mijloc fix la începutul perioadei fiscale de tranziție, pentru care se aplică prevederile art.261 din Codul fiscal, se va determina conform prevederilor art.24 alin.(32) din Legea pentru punerea în aplicare a titlurilor I și II ale Codului fiscal nr.1164-XIII din 24.04.1997, și va constitui:
- pentru mijloacele fixe raportate la categoriile I de proprietate – baza valorică determinată la data de 31 decembrie a perioadei fiscale anterioare;
- pentru mijloacele fixe raportate la categoriile II-V de proprietate – baza valorică determinată prin calcul, având în vedere ponderea procentuală a valorii de bilanț a obiectului respectiv în suma totală a valorii de bilanț aferente obiectelor atribuite categoriei respective la data de 31 decembrie a perioadei fiscale anterioare, aplicată la baza valorică a categoriei la care a fost atribuit mijlocul fix respectiv.
Dacă în categoria de proprietate sunt reflectate mijloacele fixe constatate potrivit art.26 alin.(3) din Codul fiscal, precum și autoturisme incluse în categoria de proprietate cu valoarea stabilită la art.26 alin.(9) din Codul fiscal, acestea urmează a fi excluse cu baza valorică determinată separat pe fiecare mijloc fix respectiv.
Baza valorică a autoturismului, inclus în categoria de proprietate cu valoarea stabilită la art.26 alin.(9) lit.b) din Codul fiscal se determină prin calcul, pornind de la valoarea de intrare a proprietății care a fost inclusă în categoria respectivă și micșorată cu suma uzurii calculate în scopuri fiscale ale acestora.
Baza valorică a mijloacelor fixe la data de 31 decembrie a perioadei fiscale anterioare, se determină în condițiile legislației fiscale aplicabile la această dată.