Stimaţi cititori, vă informăm că SFS a plasat actualizări a Bazei generalizate a practicii fiscale prin care au fost date răspunsuri la următoarele întrebări:
- Care este termenul de prescripție pentru achitarea obligației fiscale, precum și pentru stingerea acesteia prin executare silită?
În conformitate cu art. 265 din Codul fiscal, dacă determinarea obligaţiei fiscale a avut loc în termen sau în perioada stabilită la art. 264, ea poate fi stinsă prin executare silită de către Serviciul Fiscal de Stat în conformitate cu titlul V din Codul fiscal, de către serviciul de colectare a impozitelor şi taxelor locale sau de către instanţa judecătorească, însă numai în cazul în care acţiunile Serviciului Fiscal de Stat, ale serviciului de colectare a impozitelor şi taxelor locale sau sesizarea instanţei judecătoreşti au avut loc pe parcursul a 6 ani de după determinarea obligaţiei fiscale.
Totodată, potrivit art. 17 alin. (4) din Legea nr. 1593/2002 cu privire la mărimea, modul și termenele de achitare a primelor de asigurare obligatorie de asistență medicală, termenul de prescripție extinctivă pentru stingerea primelor de asigurare obligatorie de asistență medicală constituie 3 ani.
Termenul de prescripţie se suspendă în cazul în care:
a) contribuabilul persoană fizică se află sub arest sau este condamnat la privaţiune de libertate – pe perioada aflării sub arest sau a privaţiunii de libertate;
b) contribuabilul persoană fizică lipseşte din Republica Moldova mai mult de 6 luni – pe perioada absenţei lui;
c) persoana cu funcţie de răspundere a contribuabilului persoană juridică lipseşte din Republica Moldova mai mult de 6 luni – pe perioada absenţei lui;
d) a fost acordată o amînare sau eşalonare a stingerii obligaţiei fiscale – pe perioada amînării sau eşalonării stingerii;
e) instanţa judecătorească a hotărît perceperea impozitului, taxei, majorării de întîrziere (penalităţii) şi/sau amenzii – pe o perioadă de pînă la stingerea obligaţiei fiscale sau pînă la caducitatea hotărîrii judecătoreşti;
f) contribuabilul se află în procedură de insolvabilitate;
g) obligaţiile fiscale sunt luate la evidenţă specială conform art.206 alin.(1);
h) există încheierea executorului judecătoresc privind intentarea procedurii de executare, emisă în temeiul documentului executoriu înaintat de Serviciul Fiscal de Stat.
Termenul de prescripţie îşi reia cursul din ziua încetării circumstanţei care a servit drept temei pentru suspendarea lui.
De asemenea, în temeiul art. 265 alin. (4) și (5) din Codul fiscal, termenul de prescripţie pentru stingerea obligației fiscale se întrerupe în conformitate cu prevederile Codului civil. După întreruperea termenului de prescripţie începe să curgă un nou termen. Timpul scurs până la întreruperea termenului de prescripţie nu se include în noul termen de prescripţie.
- Este în drept Serviciul Fiscal de Stat să recupereze creanțele fiscale stabilite într-un stat străin?
Serviciul Fiscal de Stat este în drept să recupereze creanțele fiscale stabilite într-un stat străin în conformitate cu Convenţia privind asistenţa administrativă reciprocă în materie fiscală, adoptată la Strasbourg la 25 ianuarie 1988 (ratificată prin Legea nr. 149/2011).
Procedura de recuperare a creanțelor fiscale stabilite într-un stat străin este reglementată de Regulamentul privind mecanismul de aplicare a prevederilor tratatelor internaţionale ale Republicii Moldova în domeniul asistenţei administrative reciproce în materie fiscală, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 1275/2018.
- Pot fi recuperate într-un stat străin obligațiile fiscale stabilite în Republica Moldova?
În conformitate cu Convenţia privind asistenţa administrativă reciprocă în materie fiscală, adoptată la Strasbourg la 25 ianuarie 1988 (ratificată prin Legea nr. 149/2011), Regulamentul privind mecanismul de aplicare a prevederilor tratatelor internaţionale ale Republicii Moldova în domeniul asistenţei administrative reciproce în materie fiscală (aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 1275/2018), Serviciul Fiscal de Stat este în drept să solicite asistența statului străin, semnatar al tratatelor internaționale la care Republica Moldova este parte, în vederea recuperării creanţelor fiscale stabilite în Republica Moldova.
- Pot fi executate silit obligațiile fiscale ale contribuabilului care se află în proces de lichidare (dizolvare)?
Potrivit art. 193 lit. d) din Codul fiscal, executarea silită a obligației fiscale poate fi declanșată în cazul în care contribuabilul nu se află în proces de insolvabilitate conform prevederilor legislaţiei în vigoare, cu excepţia obligaţiei fiscale calculate după intentarea procedurii de insolvabilitate, în conformitate cu prevederile Legii insolvabilităţii nr.149/2012.
Totodată, în conformitate cu art. 206 alin. (1) lit. b) din Codul fiscal, executarea silită a obligației fiscale se consideră imposibilă dacă persoana se află în procedură de insolvabilitate, cu excepţia obligaţiei fiscale calculate după intentarea procedurii.
Prin urmare, dat fiind faptul că aflarea contribuabilului în proces de lichidare (dizolvare) nu constituie un impediment pentru executarea silită, obligațiile fiscale ale contribuabilului care se află în proces de lichidare (dizolvare) sunt pasibile de executare silită în modul general stabilit de legislația fiscală.
- Cum se documentează faptele economice aferente transmiterii bunurilor în proces de reorganizare a entității?
Potrivit art.32 pct.1-4 ale Legii cu privire la antreprenoriat și întreprinderi nr.845/1992, reorganizarea întreprinderii se efectuează prin fuziune, asociere, divizare, separare, transformare. La fuziunea întreprinderilor, toate drepturile patrimoniale şi obligaţiile fiecăreia din ele trec, potrivit actului de transfer, la întreprinderea înfiinţată în urma fuziunii.
La asocierea unei întreprinderi cu alta, la cea din urmă trec, în conformitate cu actul de transfer, toate drepturile patrimoniale şi obligaţiile întreprinderii asociate.
La divizarea întreprinderii, la întreprinderile înfiinţate în urma divizării trec, potrivit actului (bilanţului) divizării, drepturile patrimoniale şi obligaţiile întreprinderii reorganizate.
La separarea din întreprindere a unei sau a cîtorva întreprinderi, la fiecare din acestea trec, potrivit actului (bilanţului) divizării, părţile respective din drepturile patrimoniale şi obligaţiile întreprinderii reorganizate.
La transformarea întreprinderii în întreprindere cu altă formă juridică de organizare, la întreprinderea recent înfiinţată trec toate drepturile patrimoniale şi obligaţiile întreprinderii transformate. Reorganizarea întreprinderii se efectuează la decizia fondatorilor (asociaţilor) ei.
În cazurile stabilite de lege, reorganizarea întreprinderii prin divizare sau separare se efectuează prin hotărîre a autorităţilor administraţiei publice autorizate sau prin hotărîre a instanţei de judecată.
În cazurile prevăzute de lege, reorganizarea întreprinderii prin fuziune, asociere sau transformare se efectuează numai cu acordul autorităţilor administraţiei publice autorizate. Actul de transfer sau bilanţul divizării va cuprinde prevederi referitoare la succesiunea de drept asupra tuturor obligaţiilor întreprinderii reorganizate faţă de toţi creditorii şi debitorii ei, inclusiv obligaţiile contestate de părţi.
Actul de transfer sau bilanţul divizării se aprobă de către persoana (organul) care a luat decizia de reorganizare a întreprinderii şi se prezintă împreună cu documentele de constituire pentru înregistrarea de stat a întreprinderii recent înfiinţate sau pentru modificarea documentelor de constituire ale întreprinderii existente.
Neprezentarea împreună cu documentele de constituire, respectiv a actului de transfer sau bilanţului divizării, precum şi lipsa în aceste documente a dispoziţiei cu privire la succesiunea de drept asupra obligaţiilor întreprinderii reorganizate atrag după sine refuzul înregistrării de stat a întreprinderii recent înfiinţate.
Totodată, potrivit art.206 al Codului civil nr.1107/2002, actul de transmitere şi bilanţul de repartiţie trebuie să conţină dispoziţii cu privire la succesiunea întregului patrimoniu al persoanei juridice reorganizate, în privinţa tuturor drepturilor şi obligaţiilor faţă de toţi debitorii şi creditorii acesteia, inclusiv obligaţiile contestate de părţi.
Actul de transmitere şi bilanţul de repartiţie se aprobă de adunarea generală a membrilor persoanei juridice sau de organul persoanei juridice împuternicit cu astfel de atribuţii prin lege sau act de constituire, care au decis reorganizarea persoanei juridice, şi se prezintă, împreună cu actele de constituire ale persoanelor juridice create, pentru înregistrarea lor de stat sau pentru introducerea modificărilor în actele de constituire ale persoanelor juridice existente.
Cadrul normativ de bază, principiile şi cerinţele generale şi mecanismul de reglementare în domeniul contabilităţii şi raportării financiare în Republica Moldova sunt stabilite în Legea contabilității și raportării financiare nr.287/2017 (în continuare – Legea nr.287/2017).
În conformitate cu art.3 alin.(1) și art.11 alin.(1) și (4) ale Legii nr.287/2017, document primar reprezintă confirmare documentară care justifică producerea faptelor economice sau care acordă dreptul de a le efectua (produce); certifică producerea unui eveniment.
Fapt economic reprezintă tranzacţie, operaţiune, eveniment care a modificat sau poate modifica activele, capitalul propriu, datoriile, veniturile, costurile și/sau cheltuielile entităţii. Faptele economice se contabilizează în temeiul documentelor primare.
Entitatea utilizează formulare tipizate de documente primare aprobate de Ministerul Finanţelor și alte autorități publice sau poate elabora și utiliza formulare de documente primare, aprobate de conducerea acesteia, cu respectarea prevederilor alin.(7) și (8) al art.11. Totodată, potrivit art.12 alin.(1) al Legii nr.287/2017, documentele primare cu regim special se întocmesc conform formularelor tipizate şi se utilizează în cazul:
a) înstrăinării activelor cu transmiterea dreptului de proprietate, cu excepţia valorilor mobiliare;
b) prestării serviciilor, cu excepţia serviciilor financiare prestate de către bănci, societăţile de plată, societăţile emitente de monedă electronică, organizaţiile de creditare nebancară, asociaţiile de economii şi împrumut;
c) transportării activelor în afara entităţii fără transmiterea dreptului de proprietate;
e) transmiterii activelor în leasing, arendă, locaţiune sau cu drept de usufruct.
Prin urmare, faptele economice aferente transmiterii bunurilor în proces de reorganizare a entității nu cad sub incidența art.12 alin.(1) și se documentează în baza actului de transmitere întocmit potrivit prevederilor art.11 alin.(4) al Legii nr.287/2017 și bilanțului de repartiție.
Ordinul SFS nr. 121 din 24-02-2025
Ordinul SFS nr. 122 din 24-02-2025
Notă: Vă atragem atenția asupra faptului că, pot fi efectuate actualizări ale răspunsurilor oferite de către Serviciul Fiscal de Stat, de aceea vă rugăm să consultați suplimentar răspunsurile actualizate ale bazei de date.