1. (29.2.1.14)
Cum se impozitează venitul persoanei fizice cetățean străin /apatrid rezident al Republicii Moldova obținut din surse aflate în afara Republicii Moldova?
În conformitate cu prevederile art.13 alin.(1) lit.d) și art.14 alin.(1) lit. d) din Codul fiscal, obiect al impunerii cu impozitul pe venit este venitul din orice surse aflate în Republica Moldova şi din orice surse aflate în afara Republicii Moldova pentru activitatea în Republica Moldova, cu excepția venitului din investiții şi financiar din orice surse aflate în afara Republicii Moldova, obținut de persoanele fizice rezidente cetățeni străini şi apatrizi care desfășoară activitate pe teritoriul Republicii Moldova.
Totodată, potrivit prevederilor art.12 pct.5) din Codul fiscal, venitul din investiții reprezintă venitul obținut din investițiile de capital şi din investițiile în activele financiare, dacă participarea contribuabilului la organizarea acestei activități nu este regulată, permanentă şi substanțială.
În același timp, art.12 pct.6) din Codul fiscal definește venitul financiar ca venit obţinut sub formă de royalty (redevenţă), anuităţi, de la darea bunurilor în arendă, locaţiune, de la uzufruct, pe diferenţa de curs valutar, de la activele ce au intrat în mod gratuit, alte venituri obţinute ca rezultat al activităţii financiare, dacă participarea contribuabilului la organizarea acestei activităţi nu este regulată, permanentă şi substanţială.
Astfel, în cazul în care cetățeanul străin/apatridul rezident al Republicii Moldova, obține venit din investiții și/sau financiar din orice surse aflate în afara Republicii Moldova, acest venit nu constituie obiect al impunerii cu impozitul pe venit în Republica Moldova.
[Modificare în Baza generalizată a practicii fiscale în temeiul aprobării Hotărîrii Guvernului nr. 693 din 11.07.2018 (publicată în Monitorul Oficial nr.295-308 din 10.08.2018) și abrogării Hotărîrii Guvernului nr. 77 din 30.01.2008]
2. (29.2.1.13)
Se va considera facilitate acordată de angajator suma suportată pentru hrana organizată a angajaților?
În conformitate cu prevederile art. 19 lit. a) din Codul fiscal, facilități impozabile acordate de angajator includ plăţile acordate salariatului de către angajator pentru recuperarea cheltuielilor personale, precum şi plăţile în favoarea lucrătorului, efectuate altor persoane, cu excepţia plăţilor în bugetul asigurărilor sociale de stat şi a primelor de asigurare obligatorie de stat, a plăţilor menţionate la art.24 alin.(20), precum şi a plăţilor aferente cheltuielilor suportate şi determinate de angajator pentru transportul, hrana şi studiile profesionale ale angajatului, conform modului stabilit de Guvern.
De asemenea, reieșind din prevederile lit. a) al articolului menționat, mărimea depășirii plafonului stabilit a cheltuielilor suportate de angajator pentru hrana angajatului reprezintă facilitate acordată de patron, care conform art. 14 lit. b) din Codul fiscal, constituie obiect al impunerii cu impozitul pe venit pentru angajat. Regimul deducerii cheltuielilor aferente asigurării cu hrană a angajaților sunt stabilite în Secțiunea a 2-a din capitolul V al Regulamentului cu privire la determinarea obligațiilor fiscale aferente impozitului pe venitul persoanelor juridice și persoanelor fizice care practică activitate de întreprinzător (în continuare – Regulament), aprobat prin Hotărîrea Guvernului nr. 693 din 11 iulie 2018.
Astfel, potrivit pct. 39 din Regulament, angajatorul ai cărui angajaţi au salariul mediu lunar brut egal sau mai mare de ¾ din cuantumul salariului mediu lunar pe economie prognozat pentru fiecare an este în drept să deducă cheltuielile pentru hrana organizată a angajaţilor. În sensul prezentului punct, salariul mediu lunar brut se calculează pornind de la fondul lunar de salarizare al angajatorului raportat la numărul mediu scriptic de angajaţi în luna respectivă.
În cazul în care, criteriul stabilit la pct. 39 din Regulament se respectă, limita maximă permisă spre deducere nu va depăşi 45 de lei (fără TVA) per angajat pentru fiecare zi efectiv lucrată (pct. 40 din Regulament).
Astfel, sumele cheltuielilor ce se încadrează în valoarea stabilită la pct. 40 din Regulament nu se vor considera drept recompense şi facilităţi acordate de angajator din perspectiva angajatului şi a angajatorului şi, respectiv, nu vor implica careva obligaţii fiscale, de reţinere sau calculare adiţională a impozitului pe venit pentru angajaţi.
În cazul depăşirii plafonului stabilit la pct.40 din Regulament a sumei suportate de angajator pentru hrana angajatului, se vor considera drept recompense şi facilităţi acordate de angajator doar sumele ce depăşesc plafonul respectiv.
Prevederile menţionate, stabilite în titlul II al Codului fiscal nu se aplică angajaților agenţilor economici rezidenţi ai parcurilor pentru tehnologia informaţiei care se supun regimului de impozitare stabilit la cap. 1 titlul X din Codul fiscal (conform art.141 alin.(1) din Codul fiscal).
[Modificare în Baza generalizată a practicii fiscale în temeiul aprobării Hotărîrii Guvernului nr. 693 din 11.07.2018 (publicată în Monitorul Oficial nr.295-308 din 10.08.2018) și abrogării Hotărîrii Guvernului nr. 144 din 26.02.2014]
3. (29.2.3.33)
Poate o persoană fizică angajată prin cumul să beneficieze de scutirea personală parţial la locul de muncă de bază, parţial la locul prin cumul?
În conformitate cu pct. 9 din Regulamentul cu privire la reţinerea impozitului pe venit din salariu şi din alte plăţi efectuate de către patron în folosul angajatului, precum şi din plățile achitate în folosul persoanelor fizice care nu practică activitate de întreprinzător pentru serviciile prestate şi/sau efectuarea de lucrări, aprobat prin Hotărîrea Guvernului nr. 697 din 22 august 2014, scutirile la care are dreptul contribuabilul rezident al Republicii Moldova se acordă fie la locul de muncă de bază, fie la locul de muncă prin cumul.
Locul de muncă de bază se consideră întreprinderea (inclusiv întreprinderea individuală şi gospodăria ţărănească (de fermier)), instituţia, organizaţia la care, conform legislaţiei în vigoare, se ţine în evidenţă carnetul de muncă al angajatului. Munca prin cumul reprezintă îndeplinirea de către salariat, pe lîngă munca de bază, a unei alte munci, permanente sau temporare, în afara orelor de program, pe baza unui contract individual de muncă distinct (art.267 alin.(1) din Codul muncii). Astfel, în contextul prevederilor Regulamentului menționat, contribuabilul este în drept să aleagă locul de folosire a scutirii la care are dreptul, conform legislaţiei în vigoare, dar aceasta este utilizată în cuantum întreg, la un singur loc de muncă a persoanei angajate, fără a fi divizată.
4. (29.2.3.25)
De care venituri urmează să se țină cont la determinarea venitului obținut de către persoanele întreținute?
În conformitate cu prevederile art.35 alin. (2) lit. b) din Codul fiscal, persoană întreținută se consideră persoana care are un venit ce nu depășește suma anuală în mărimea stabilită la art. 35 alin. (1) din Codul fiscal.
Totodată, în conformitate cu prevederile pct. 32 al Regulamentului cu privire la determinarea obligațiilor fiscale aferente impozitului pe venitul persoanelor fizice rezidente cetățeni ai Republicii Moldova, aprobat prin Hotărîrea Guvernului nr.693 din 11.07.2018, în cazul scutirii pentru persoanele întreţinute se va ţine cont de veniturile din orice sursă de venit obţinute de către persoanele întreţinute (atît cele impozabile, cît şi cele neimpozabile) atît din sursele aflate în Republica Moldova, cît şi din orice surse aflate în afara Republicii Moldova.
Astfel, la determinarea venitului obținut de către persoanele întreținute pe parcursul unei perioade fiscale se va ţine cont de veniturile impozabile şi cele neimpozabile, obținute din surse aflate în Republica Moldova, cît şi din cele aflate în afara Republicii.
[Modificare în Baza generalizată a practicii fiscale în temeiul aprobării Hotărîrii Guvernului nr. 693 din 11.07.2018 (publicată în Monitorul Oficial nr.295-308 din 10.08.2018) și abrogării Hotărîrii Guvernului nr. 77 din 30.01.2008]
5. (29.2.2.14)
Care sume se vor considera drept recompense şi facilităţi acordate de angajator pentru hrana organizată angajaţilor?
În conformitate cu pct. 40 din Secțiunea a 2-a a capitolului IV din Regulamentul cu privire la determinarea obligațiilor fiscale aferente impozitului pe venitul persoanelor juridice și persoanelor fizice care practică activitate de întreprinzător (în continuare – Regulament), aprobat prin Hotărîrea Guvernului nr. 693 din 11 iulie 2018, sumele ce se încadrează în valoarea stabilită (45 lei (fără TVA) per angajat pentru fiecare zi efectiv lucrată), nu se vor considera drept recompense şi facilităţi acordate de angajator din perspectiva angajatului şi a angajatorului şi, respectiv, nu vor implica careva obligaţii fiscale, de reţinere sau calculare adiţională a impozitului pe venit pentru angajaţi.
În cazul depăşirii plafonului stabilit, sumele ce depăşesc plafonul respectiv se vor considera drept recompense şi facilităţi acordate de angajator.
Totodată, potrivit art.7 alin.(2) din Legea nr. 166 din 21.09.2017 cu privire la tichetele de masă, valoarea nominală (cuprinsă între 35 şi 45 de lei pentru o zi lucrătoare) a tichetelor de masă acordate de către angajator salariaţilor, reprezintă un venit din care nu se calculează contribuţii de asigurări sociale de stat obligatorii, prime de asigurare obligatorie de asistenţă medicală şi impozit pe venit din salariu. În cazul depăşirii plafonului stabilit la art.4 alin.(1) din Legea menţionată, se vor considera drept facilităţi impozabile acordate de angajator doar sumele ce depăşesc valoarea nominală stabilită.
Prevederile menţionate, stabilite în titlul II al Codului fiscal nu se aplică angajaților agenţilor economici rezidenţi ai parcurilor pentru tehnologia informaţiei care se supun regimului de impozitare stabilit la cap. 1 titlul X din Codul fiscal (conform art.141 alin.(1) din Codul fiscal).
[Modificare în Baza generalizată a practicii fiscale în temeiul aprobării Hotărîrii Guvernului nr. 693 din 11.07.2018 (publicată în Monitorul Oficial nr.295-308 din 10.08.2018) și abrogării Hotărîrii Guvernului nr. 144 din 26.02.2014]
6. (29.4.2)
Urmează de a reţine impozit pe venit la sursa de plată în cazul achitării de către rezident (persoana juridică) a cotizațiilor de membru în folosul nerezidentului?
În conformitate cu prevederile art. 70 alin. (1) lit. a) din Codul fiscal, întregul venit al contribuabilului nerezident se împarte în venit obţinut în Republica Moldova din activităţi de întreprinzător sau din munca prin contract (acord) de muncă. Concomitent, potrivit prevederilor art. 70 alin. (2) lit. a) din Codul fiscal, la determinarea venitului impozabil al nerezidenţilor se va ţine cont numai de venitul obţinut în Republica Moldova.
Potrivit prevederilor pct.2 din Regulamentul cu privire la impozitul pe venitul nerezidenților, aprobat prin Hotărîrea Guvernului nr.693 din 11.07.2018, venitul nerezidentului se consideră obţinut pe teritoriul Republicii Moldova doar în cazul în care acesta este legat de activitatea sa pe teritoriul ţării. Veniturile obţinute peste hotarele Republicii Moldova în urma activităţii pe teritoriul ţării străine nu constituie obiectul impozitării cu impozitul pe venit la sursa de plată în Republica Moldova.
Astfel, dat fiind faptul că achitarea cotizațiilor de membru în folosul nerezidentului - asociației internaționale, nu ține de activitatea de întreprinzător a asociației internaționale desfășurată pe teritoriul republicii, față de acesta nu se extind prevederile art. 91 din Codul fiscal.
[Modificare în Baza generalizată a practicii fiscale în temeiul aprobării Hotărîrii Guvernului nr. 693 din 11.07.2018 (publicată în Monitorul Oficial nr.295-308 din 10.08.2018) și abrogării Hotărîrii Guvernului nr. 77 din 30.01.2008]
Notă: Vă atragem catenția asupra faptului că, pot fi efectuate actualizări ale răspunsurilor oferite de către Serviciul Fiscal de Stat, de aceea vă rugăm să consultați suplimentar răspunsurile actualizate ale bazei de date.