Deducerea cheltuielilor de către părinți pentru învățământul persoanelor întreținute copii

Întrebare: În spațiul public intensiv se discută norma fiscală conform căreia părinților li se permite la determinarea obligației fiscale să deducă cheltuielile pentru învățământul copiilor. Vă rugăm să ne explicați ce reprezintă această deducere, cine o poate utiliza și care sunt documentele necesare de care trebuie să dispună părinții pentru a avea dreptul la această deducere?

Răspuns: În conformitate cu prevederile  art. 35² (6) din Codul Fiscal al RM se permite deducerea cheltuielilor achitate de către persoana fizică, pe parcursul perioadei fiscale, pentru învățământul persoanelor întreținute copii oferit de instituțiile de învățământ prevăzute la art. 15 din Codul educației nr. 152/2014, în cuantumul unui salariu mediu lunar pe economie, prognozat și aprobat de Guvern pentru anul pentru care a fost acordat. Cuantumul deductibil se aplică cumulativ pentru numărul total de copii și pentru toate tipurile de învățământ.

Acest alineat al art. 35² a fost întrodus în Codul Fiscal prin Legea 214/2024 și este valabil pentru perioada fiscală 2025¹, iar norma a fost văzută de autorul Legii ca o facilitate acordată persoanelor fizice la determinarea impozitului pe venit.

Astfel, părintelui în conformitate cu prevederile normei citate mai sus i se permite spre deducere (scădere din venitul brut al părintelui) pentru perioada fiscală A/2025 suma cheltuielilor suportate pentru învățământul copiilor care se află la întreținere².

Această deducere, care reduce venitul impozabil al părintelui și corespunzător suma impozitului pe venit, este totodată condiționată și de următoarele caracteristici:
- învățământul trebuie să fie oferit de instituțiile de învățământ prevăzute la art. 15 din Codul educației nr. 152/2014;
- cheltuiala trebuie să fie și achitată (plătită);
- cuantumul total al deducerii nu poate depăși pentru perioada fiscală A/2025 suma de 16 100 lei³ (indiferent de numărul de copii și tipuri de învățămînt).

Dacă cu prevederile generale ale facilității în cauză este clar, atunci cu aplicarea acesteia în practică situația este una cu totul inversă (neclară).

Mai mult decît atît, în spațiul public pot fi întîlnite următoarele explicații:
- se acceptă la deducere aceste cheltuieli dacă persoana fizică are contractul, factura fiscală și confirmarea de plată;
- pot deduce acele persoane care au contract din numele său, factura fiscală și confirmarea de plată. Dacă ambii părinți au, atunci ambii au voie, iar dacă doar un părinte are aceste documente - doar acel părinte are dreptul să deducă.

Se cere de menționat, că prin HG nr.901 din 30.12.2024, în vigoare din 01.01.2025, s-au adus modificări la pct. 35¹ din Regulamentul cu privire la determinarea obligaţiilor fiscale aferente impozitului pe venitul persoanelor fizice rezidente cetăţeni ai Republicii Moldova, aprobat prin HG 693/ 11.07.2018, conform căreia “Deducerea cheltuielilor prevăzute la art.35² din Codul Fiscal se permite în baza următoarelor documente confirmative: “4) pentru cheltuielile suportate pentru învăţământul persoanelor întreţinute copii: a) contractul încheiat cu instituţia de învăţământ; b) factura fiscală sau alt document ce confirmă achitarea de facto a plăţilor”.

Astfel, factura fiscală pentru serviciile instituției de învățămînt nu este obligatorie pentru confirmarea deducerii dacă părintele dispune de alt document ce confirmă achitarea de facto a plăților. Acest document poate fi: bonul fiscal (dacă plata s-a efectuat în numerar) sau ordinul de plată (dacă plata s-a efectuat prin transfer bancar) sau extrasul de cont (dacă plata s-a efectuat cu cardul bancar sau prin aplicația MiA) sau o altă confimare de plată (chiar de formă liberă emisă de către instituția de învățămînt) întrucît lista documentelor ce confirmă plata în acest caz nu este una exhaustivă (închisă).

La capitolul cine din părinți are dreptul la deducerea cheltuielilor cu învățătura copiilor trebuie de sublliniat următoarele: atît Codul Fiscal cît și Regulamentul cu privire la determinarea obligaţiilor fiscale aferente impozitului pe venitul persoanelor fizice rezidente cetăţeni ai Republicii Moldova aprobat prin HG 693/ 2018 nu condiționează facilitatea care poate fi utilizată în raport cu persoana a cărui nume figurează în documentele ce confirmă suportarea cheltuielilor cu învățămîntul copiilor.

Chiar dacă acest aspect nu s-a luat în considerație atît la întroducerea facilității respective în Codul Fiscal cît și la condițiile de deductibilitate stabilite în Regulamentul de determinare a obligațiilor fiscale, considerăm cu certitudine că situația poate fi dezlegată în primul rind prin regimul juridic și economic a relațiilor patrimoniale ale soților, prevăzut în Codul Familiei, în continuare Lege.

Este știut faptul că în conformitate cu Legea, relaţiile dintre soţi se bazează printre altele și pe obligaţii comune de întreţinere a familiei, de îngrijire şi educaţie a copiilor (a se vedea art. 16(4) Codul Familiei). Totodată, părinţii au drepturi şi obligaţii egale faţă de copii, indiferent de faptul dacă copiii sînt născuţi în căsătorie sau în afara ei, dacă locuiesc împreună cu părinţii sau separat (a se vedea art. 58(1) Codul Familiei).

Conform Legii, toate bunurile dobândite de soți pe parcursul căsătoriei sunt, de la data dobândirii lor, bunuri comune ale soților, aflate în devălmășie (a se vedea art. 20 Codul Familiei). Practic, bunurile comune aparțin soților împreună, ambii având drepturi egale de posesie, folosință și dispoziție asupra lor (a se vedea art. 21 Codul Familiei).

Astfel, Legea prevede că soții, de comun acord, posedă, folosesc și dispun de averea comună. Actele de administrare curentă (de exemplu, vânzarea bunurilor mobile de valoare mică sau cheltuielile zilnice) pot fi făcute de oricare soț, presupunându-se consimțământul celuilalt pentru aceste acte obișnuite ale vieții de familie. Această abordare este aplicabilă și cheltuielilor (contractelor) de studii/învățămînt pentru copii. Totodată, contribuția la cheltuielile de căsătorie (inclusiv întreținerea, educarea copiilor) se prezumă a fi egală.

Astfel, chiar dacă în documentele emise de instituția de învățămînt este trecut doar numele unui părinte, în condițiile Legii cheltuiala este suportată egal de ambii părinți, deci, în consecință ambii părinți au dreptul la deducerea cheltuielilor de studii pentru copii întreținuți, or Codul Fiscal nu stabilește restricții în acest sens.

În înțelegerea noastră fiecare dintre părinți are dreptul la această deducere în mărime de ½ din cheltuielile totale suportate și achitate pentru învățământul persoanelor întreținute copii, dar nu mai mult decît 16 100 lei fiecare, pentru perioada fiscală A/2025. Acest drept se va realiza prin îndeplinirea poziției E7 a Declaraţiei persoanei fizice cu privire la impozitul pe venit (Formularul CET18) în care se va indica cota parte a sa din suma achitată pe parcursul perioadei fiscale A/2025, pentru învăţământul persoanelor întreţinute copii oferit de instituţiile de învăţământ prevăzute la art.15 din Codul educaţiei nr.152/2014 dar nu mai mult decît 16 100 lei.

Calculul arată puțin diferit cînd părinții sunt în divorț, însă dacă ambii participă la cheltuielile cu învățământul copiilor comuni, atunci ambii părinți au dreptul la deducerea acestor cheltuieli în mărimea individual suportată și achitată, dar în limita a 16 100 lei dacă vorbim de perioada fiscală 2025. Totuși, în această din urmă situație părinții ar trebui să se gîndească din timp cum să dispună de actele confirmative corespuzătoare pentru deducerea acestor cheltuieli, or după divorț acestora nu le sunt aplicabile normele cu privire la relațiile patrimoniale în cadrul familiei.

¹ Începînd cu 01.01.2026 redacția acestui alineat este următoarea: Se permite deducerea cheltuielilor achitate de către persoana fizică, pe parcursul perioadei fiscale, pentru învăţământul şi/sau perfecţionarea profesională proprie, precum şi pentru învăţământul persoanelor întreţinute copii oferit de instituţiile de învăţământ prevăzute la art.15 din Codul educaţiei nr.152/2014, în cuantum de 20000 de lei. Cuantumul deductibil se aplică cumulativ pentru toate tipurile de învăţământ şi/sau perfecţionare profesională şi pentru numărul total de beneficiari. (în redacția Legii 318/ 29.12.2025).

² În înţelesul Codului Fiscal, persoană întreţinută este persoana care întruneşte toate cerinţele de mai jos:
a) este un ascendent sau descendent al contribuabilului sau al soţiei (soţului) contribuabilului (părinţii sau copiii, inclusiv înfietorii şi înfiaţii) ori persoană cu dizabilităţi în urma unei afecţiuni congenitale sau din copilărie rudă de gradul doi în linie colaterală;
b) are un venit ce nu depăşeşte suma de 12400 lei anual. La calcularea venitului nu se include suma alocaţiilor achitate din mijloacele bugetului de stat pentru persoanele cu dizabilităţi în urma unei afecţiuni congenitale sau din copilărie şi pentru persoanele cu dizabilităţi severe şi accentuate.
³ Cuantumul salariului mediu lunar pe economie, prognozat pentru anul 2025, aprobat prin HG nr. 845/18.12.2024.