În Monitorul Oficial din 11 iulie 2025 a fost publicată Decizia nr. 66 din 12 iunie 2025 de inadmisibilitate a sesizării nr. 329g/2024 privind excepția de neconstituționalitate a articolului VIII alin. (2) din Legea nr. 122 din 16 august 2019 pentru modificarea unor acte legislative.
Circumstanțele litigiului principal
Autoritatea fiscală a efectuat un control și a stabilit existența unei eschivări de la plata impozitului pe venit pentru o anumită perioadă fiscală. Persoana fizică vizată a contestat concluziile controlului, însă obiecțiile sale au fost respinse atât în faza inițială, cât și prin decizia ulterioară a conducerii autorității fiscale.
În urma acestor respingeri, a fost inițiat un proces în contencios administrativ, prin care s-a solicitat anularea actelor fiscale emise. În cadrul judecății, reprezentantul legal al reclamantului a invocat o excepție de neconstituționalitate referitoare la articolul VIII alin. (2) din Legea nr. 122 din 16 august 2019. Instanța a admis ridicarea excepției și a transmis sesizarea către Curtea Constituțională pentru examinare.
Argumentele autorului excepției de neconstituționalitate
Autorul sesizării consideră că formularea „indiferent căror perioade le este aferent” din articolul VIII alin. (2) din Legea nr. 122 din 16 august 2019 pentru modificarea unor acte legislative este imprevizibil și retroactivează. În opinia sa, prin adoptarea acestei prevederi, legislatorul a intervenit în cazuri care au fost încheiate înainte de intrarea ei în vigoare. În opinia sa, legea a fost aplicată și asupra unor situații încheiate înainte de intrarea ei în vigoare, ceea ce a afectat stabilitatea juridică.
Astfel, controalele fiscale inițiate după 1 ianuarie 2022 pot viza și o perioadă anterioară acestei date, însă venitul impozabil estimat nu va mai fi diminuat cu suma mijloacelor bănești declarate conform articolului 2267 din Codul fiscal, care stabilea caracterul neimpozabil al mijloacelor bănești în sumă mai mare de 500 mii lei, declarate de persoanele fizice până la 1 ianurie 2012. Așadar, în opinia autorului sesizării, prevederea contestată a perturbat certitudinea juridică care exista până la intrarea ei în vigoare, în privința sumelor declarate potrivit articolului 2267 din Codul fiscal.
În concluzie, autorul excepției susține că prevederea contestată este contrară articolelor 1 alin. (3) (preeminența dreptului), 20 (accesul liber la justiție), 22 (neretroactivitatea legii) și 23 (dreptul fiecărui om de a-şi cunoaște drepturile şi îndatoririle) din Constituție.
Curtea Constituțională a constatat că are competența să se pronunțe asupra acestei sesizări.
În jurisprudenţa sa, Curtea a stabilit că articolele 1 alin. (3) şi 23 din Constituţie nu au o aplicabilitate de sine stătătoare. Pentru a fi aplicabile, autorul sesizării trebuie să demonstreze existenţa unor ingerinţe în drepturile fundamentale. Referitor la incidența articolului 20 din Constituție, Curtea nu poate identifica, în mod rezonabil, nicio critică de neconstituționalitate care să afirme încălcarea accesului liber la justiție. În acest sens, simpla enumerare a unor articole din Constituție nu reprezintă o veritabilă critică de neconstituționalitate.
Articolul 22 din Constituție garantează principiul legalității incriminării şi a pedepsei penale (nullum crimen, nulla poena sine lege). Dispozițiile articolului 22 din Constituție impun neretroactivitatea legii penale, în sensul larg al noțiunii „penal”, aceasta fiind o garanție a principiului legalității incriminării şi a pedepsei penale.
Așadar, Curtea trebuie să stabilească dacă estimarea venitului impozabil pe baza prevederii contestate reprezintă o „pedeapsă” în sensul articolului 22 din Constituție și articolului 7 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
Prin raportare la jurisprudența Curții Europene, s-a concluzionat că măsura contestată nu urmărește un scop punitiv și nu reprezintă o sancțiune penală, ci doar o modalitate de calcul fiscal aplicabilă dintr-un moment clar stabilit.
Curtea reține că autorul critică norma din perspectiva obligației statului de a respecta principiul certitudinii juridice. Potrivit jurisprudenței Curții, acest principiu este esențial într-un stat de drept și este legat de toate prevederile Constituției. Totuși, pentru că nu a fost demonstrată încălcarea efectivă a unor drepturi fundamentale, Curtea nu poate analiza aplicabilitatea articolelor constituționale invocate.
Prin urmare, în baza celor menționate supra, Curtea constată că sesizarea privind excepția de neconstituționalitate nu întrunește condițiile de admisibilitate și nu poate fi acceptată pentru examinare în fond. Prezenta decize a intrat în vigoare la data adoptării.