Dreptul la deducerea sumei TVA aferentă abonamentelor în vederea practicării sportului transmise gratuit angajaților

Dl V.C. mult respect ptr munca depusa. In analizele noastre a situatiei descrise observam si comunicam partilor interesate ca norma din art. 102(9) CF in partea “cu excepţia celor procurate în contextul art.24 alin.(19) şi (19.3)” lucreaza doar in cazul prevazut de art. 24(19.3) litera b) CF in partea “precum şi pentru activităţile aferente consolidării culturii corporative şi a spiritului de echipă, în modul stabilit de Guvern”, intrucit doar activitatatile mentionate aici includ [dar nu se limiteaza la] “organizări de activităţi distractive” (activitatea sportiva poate fi distractiva doar ptr spectaror, nu si ptr cel care o practica - cu scop de întreţinere, profilactic sau terapeutic). Totodata, atragem atentie asupra unor aspect, care nu trebuie ignorate de partile implicate [la contabilizarea si impozitarea] abonamentelor [sportive] analizate aici: - se permite deducerea cheltuielilor suportate şi determinate de angajator, !!!în folosul salariatului!!!, pentru: abonamente pentru utilizarea facilităţilor sportive în vederea practicării sportului şi educaţiei fizice cu scop de întreţinere, profilactic sau therapeutic - in esenta sa contractul de prestari servicii de tip abonament [semnat intre angajator si sala de sport/ clubul sportiv/ fitness in cazul analizat] reprezinta un contract prin care prestatorul [sala de sport/ clubul sportiv/ fitness in cazul analizat] s-a pus la dispozitia beneficiarului [angajatului in cazul analizat] pentru a furniza, la momentul oportun, prestările cerute de beneficiar [angajat in cazul analizat] pe durata contractului; - in situatia cind creditorul [angajatorul] prin contract solicita debitorului [salii de sport/ clubului sportiv/ fitness in cazul analizat] sa efectuieze prestatia tertului [angajatului in cazul analizat] primii doi de fapt construiesc o relatie care in legislatia civila se regaseste sub denumirea de “contract in folosul unui tert”, unde tertul este angajatul. Reesind din cele mentionate mai sus rezulta urmatoarele: - angajatorul este creditor in relatia data si totodata platitor al prestatiei - presteaza serviciul sala de sport - beneficiar al serviciului este angajatul. Astfel: - angajatorul nu procura ci plateste “abonamentele’ si totodata suporta costul acestora - livrarea serviciului pe baza de abonament este catre angajat nu angajator. Ultimile doua concluzii sunt esentiale in organizarea si impozitarea evenimentelor descrise intrucit la caz: “Subiectul impozabil [sala de sport] care efectuează o livrare impozabilă pe teritoriul ţării este obligat să prezinte cumpărătorului (beneficiarului) [angajatului] factura fiscală pe livrarea în cauză”. Deci, prestatorul [sala de sport/ clubul sportiv/ fitness] nu va emite facturi fiscale pentru livrari de servicii catre angajator [care nu este nici cumparator nici beneficiar], in consecinta angajatorul nu va deduce TVA de la serviciile prestate angajatilor sai intrucit nu satisface conditiile de deductibilitate a TVA conform art. 102 CF al RM [inclusiv nu va dispune de factura fiscala]. Emiterea facturilor fiscale in cazul analizat de catre prestatori angajatorului nu este conforma cu normele civile/ fiscale despre care s-a relatat mai sus, chiar daca usureaza viata contabila [nu si cea fiscala] a partilor implicate. Emiterea facturilor fiscale catre angajatori se poate intimpla doar pentru abonamentele formalizate si materializate in carduri/ brelocuri/ bratari (ca chee (instrument) de acces in incinta prestatorului) si cu mentiunea “non livrare”. In intelegerea noastra, concluziile expuse aici sunt valabile si pentru cheltuielile suportate in folosul anagajatului prevazute la lit. d) al aceluias alineat 19.3 din art. 24 CF. cu stima, gn