Ministerul Finanțelor de comun cu Ministerul Energiei, companiile din sectorul energetic, precum și cu suportul Secretariatului Comunității Energetice au elaborat proiectul de lege pentru modificarea unor acte normative (Codului fiscal nr.1163/1997 și a Legii nr.1417/1997 pentru punerea în aplicare a Titlului III al Codului fiscal).
Una dintre modificările propuse constă în completarea Codului fiscal cu două noțiuni importante: TVA colectat și TVA deductibil.
Conform proiectului, TVA colectat va reprezenta suma TVA aferentă livrărilor de bunuri și/sau prestărilor de servicii impozabile efectuate sau care urmează a fi efectuate de subiectul impozabil înregistrat ca plătitor de TVA, precum și TVA aferentă operațiunilor pentru care subiectul impozabil este obligat la plata TVA.
Pe de altă parte, TVA deductibil va reprezenta suma TVA datorată sau achitată de către subiectul impozabil înregistrat ca plătitor de TVA, pentru procurările efectuate sau care urmează a fi efectuate.
Un alt aspect semnificativ al proiectului se referă la introducerea regimului special pentru importurile și livrările de gaze naturale și energie electrică prin intermediul rețelelor de gaze naturale și de energie electrică. În conformitate cu acest regim, locul livrării de gaze prin rețelele de gaze naturale și a energiei electrice, înainte ca bunurile să ajungă în etapa finală de consum, trebuie să fie locul în care clientul și-a stabilit sediul activității economice. Livrarea de energie electrică și de gaze naturale în etapa finală, adică de la comercianți și distribuitori către consumatorul final, se impozitează la locul unde clientul utilizează și consumă efectiv bunurile.
De asemenea, proiectul aduce clarificări importante în ceea ce privește locul livrării pentru energia electrică și gazele naturale, în conformitate cu legislația și practicile europene.
Astfel, va fi stabilit în mod expres că în cazul livrărilor de energie electrică sau gaze naturale către un comerciant – subiect impozabil, locul livrării va fi considerat locul în care acel comerciant are sediul pentru care se efectuează livrarea. În absența unui astfel de sediu, se va considera domiciliul stabil sau reședința obișnuită a comerciantului ca fiind locul livrării.
În alte situații decât cea menționată supra locul livrării reprezintă locul în care cumpărătorul utilizează și consumă efectiv bunurile. Atunci când cumpărătorul nu consumă efectiv gazele naturale, energia electrică, energia termică sau energia utilizată pentru răcire ori le consumă doar parțial, se consideră că bunurile în cauză neconsumate au fost utilizate și consumate în locul în care cumpărătorul își are sediul pentru care se livrează bunurile respective. În absența unui astfel de sediu, se consideră că acesta a utilizat și a consumat bunurile respective în locul în care își are domiciliul sau reședința obișnuită.