Modul de stabilire a salariului minim, contestat la Curtea Constituțională

Un deputat din Parlamentul Republicii Moldova a contestat la Curtea Constituțională un șir de prevederi legale privind stabilirea salariului minim în Republica Moldova și stabilirea diferențiată a unui salariu minim în sectorul bugetar față de cel din sectorul real.

Deputatul a contestat următoarele prevederi legale:

• art.3 alin.(2) din Legea nr.1432-XIV/2000 privind modul de stabilire şi reexaminare a salariului minim;
• art.27 alin.(2) din Legea nr.270/2018 privind sistemul unitar de salarizare în sectorul bugetar;
• Hotărârea de Guvern nr. 165/2010 cu privire la cuantumul minim garantat al salariului în sectorul real;
• Hotărârea de Guvern nr.550/2014 privind stabilirea cuantumului salariului minim pe țară.

Autorul consideră că legislația existentă referitore la calcularea și stabilirea salariului minim contravine prevederilor constituționale (articolele 43 și 47 din Constituție privind dreptul la muncă și dreptul la asistență socială) și că stabilirea unui salariu minim diferit pentru sectorul real și sectorul bugetar contravine principiului salarizării egale pentru muncă egală (articolul 16 din Constituție) și obligațiilor internaționale asumate de către Republica Moldova.

Deputatul invocă următoarele argumente:

Referitor la neconstituționalitatea stabilirii unui salariu minim net mai mic decât minimul de existență pentru persoanele apte de muncă

a) Parlamentul și Guvernul nu au o discreție absolută în stabilirea salariului minim, ori contrariul ar însemna golirea de conținut a normei Constituționale;

b) Marja de discreție a Parlamentului și a Guvernului în stabilirea cuantumului minim a salariului minim garantat prin articolul 43 din Constituție trebuie apreciată prin prisma prevederilor articolului 47 și este limitată de obligația constituțională a statului de a asigura un trai decent populației;

Autorul subliniază că prin coroborarea celor două articole, statul are obligația stabilirii salariului minim într-un cuantum suficient, „care să-i asigure sănătatea şi bunăstarea, lui şi familiei lui, cuprinzând hrana, îmbrăcămintea, locuinţa, îngrijirea medicală, precum şi serviciile sociale necesare”.

c) Obligația stabilirii salariului minim într-un cuantum suficient pentru asigurarea sănătății și bunăstării salariatului în sensul articolului 47 din Constituție, este atât o obligație Constituțională cât și un angajament internațional asumat prin ratificarea de către Republica Moldova a Declarației Universale a Drepturilor Omului și a Pactului Internațional cu privire la Drepturile Economice, Sociale și Culturale;

Autorul subliniază că aceste tratate internaționale obligă statele să realizeze dreptul cetățenilor la un venit ”satisfăcător” , ”decent” care să le asigure un nivel de bunăstare - înțeles în cheia satisfacerii nevoilor de bază – hrană, locuință, îmbrăcăminte și servicii sociale pentru sine și familia sa.

d) Nerespectarea de către Republica Moldova a obligației de a stabili cuantumul minim al salariului minim cel puțin la un nivel suficient pentru a asigura salariatului un trai decent pentru sine și familia sa, reprezintă o încălcare a Constituției și a angajamentului luat de Republica Moldova prin ratificarea Pactului Internațional cu privire la Drepturile Economice, Sociale și Culturale.

Deputatul notează că prevederile legislative naționale privind realizarea drepturilor economice și sociale și implicit referitoare la cuantumul minim al salariului minim sunt contrare angajamentelor internaționale ale Republicii Moldova în domeniul drepturilor omului și, în consecință, neconstituționale în cazul în care, alternativ:

1. acestea conduc la faptul că statul nu asigură un ”nucleu minim” al drepturilor prevăzute de pact;
2. acestea încalcă obligații imediate ale statului, cum ar fi egalitatea și nediscriminarea;
3. acestea nu corespund obligației statului de a acționa în realizarea deplină a drepturilor în cauză folosind la maxim resursele disponibile;
4. acestea reprezintă măsuri regresive nejustificate.

Potrivit autorului sesizării, prevederea unui cuantum al salariului minim care nu este suficient pentru ca salariatul să-și acopere cheltuielile sale și ale familiei sale pentru alimentație, locuință, îngrijire medicală, poate fi considerat constituțional doar în cazul când cumulativ statul poate demonstra că chiar după direcționarea tuturor resurselor spre realizarea acestui drept, din motive economice obiective, un cuantum mai mare nu a putut fi stabilit.

e) Stabilirea cuantumului exact al salariului minim care ar satisface prevederile constituționale ale articolului 47 și obligațiile internaționale ale Republicii Moldova, necesită utilizarea unui indicator statistic precum minimul de existență, aprobat prin Legea nr. 152/2012 cu privire la minimul de existenţă.

Autorul subliniază că obligația constituțională a statului de a asigura plata unui salariu minim care să satisfacă prevederile articolului 47, poate fi interpretată în sensul obligației statului de a achita un salariu minim net egal cel puțin egal cu minimul de existență pentru persoanele apte de muncă.

f) Art. 3, alin. (2), al Legii nr. 1432/2000 privind modul de stabilire şi reexaminare a salariului minim, Hotărârea Guvernului nr. 550/2014 privind stabilirea cuantumului salariului minim pe ţară și art. 27, alin. (2), al Legii nr. 270/2018 privind sistemul unitar de salarizare în sectorul bugetar sunt neconstituționale pentru că:

• Încalcă obligația constituțională imediată a statului de a garanta ”nucleu minim” de drepturi sociale printre care achitarea unui salariu minim net cel puțin egal cu minimul de existență pentru persoanele apte de muncă.
• Încalcă obligația constituțională imediată a statului de a acționa în realizarea deplină a drepturilor în cauză folosind la maxim resursele disponibile.
• Reprezintă măsuri regresive nejustificate.

Referitor la neconstituționalitatea stabilirii unor salarii minime diferite pentru aceeași muncă prestată în sectoare diferite ale economiei naționale

1. Principiul salariul egal pentru muncă egală este un principiu constituțional care derivă din prevederile articolului 16 din Constituție în coroborare cu prevederile articolului 23 din Declarația Universală a Drepturilor Omului, ale articolului 7 al Pactului Internațional cu privire la Drepturile Economice, Sociale și Culturale și ale articolului 4, paragraful 3, al Cartei sociale europene.
2. Stabilirea unui salariu minim diferit în funcție de sectorul în care activează angajatul sau sursa de plată a salariului este neconstituțională.

Discordanța între cuantumul salariului minim în sectorul bugetar stabilit prin prevederile Legii nr. 270/2018 privind sistemul unitar de salarizare în sectorul bugetar, Hotărârea de Guvern nr. 165/2010 cu privire la cuantumul minim garantat al salariului în sectorul real și Hotărârea Guvernului nr. 550/2014 privind stabilirea cuantumului salariului minim pe ţară este neconstituțională

Potrivit autorului sesizării, cadrul legal actual stabilește salarii minime diferite în sectorul bugetar, sectorul real și instituțiile care nu se încadrează în una dintre aceste 2 categorii.

Astfel, conform art. 27, alin. (2), al Legii nr. 270/2018, persoanele care activează în sectorul bugetar și sunt implicit plătite din bugetul de stat, beneficiază de un salariu brut de cel puțin 2.200 lei. Cuantumul minim garantat al salariului în sectorul real, pentru anul 2021, conform prevederilor Hotărârii Guvernului nr. 165/2010 constituie 2.935 lei. În același timp, persoanele care nu activează nici în sectorul real și nici nu sunt plătite din bugetul de stat, se pot aștepta la un salariu minim de 1.000 de lei conform Hotărârii Guvernului nr. 550/2014.

Autorul consideră că discrepanțele exemplificate între salariul minim stabilit pentru sectorul real, sectorul bugetar și pentru alte sectoare sunt neconstituționale.

În consecință, deputatul solicită Curții Constituționale:

• Recunoașterea dreptului constituțional al cetățenilor Republicii Moldova la un salariu minim net egal cel puțin cu minimul de existență pentru persoanele apte de muncă și implicit declararea neconstituționalității articolul 3, alineatul 2, al Legii nr. 1432/2000 privind modul de stabilire şi reexaminare a salariului minim, a Hotărârii Guvernului nr. 550/2014 privind stabilirea cuantumului salariului minim pe ţară și a articolului 27, alineatul 2, al Legii nr. 270/2018 privind sistemul unitar de salarizare în sectorul bugetar;
• Recunoașterea dreptului constituțional al cetățenilor Republicii Moldova la un salariu minim net egal indiferent de sectorul în care activează și implicit declararea neconstituționalității Hotărârii Guvernului nr. 550/2014 privind stabilirea cuantumului salariului minim pe ţară, a articolului 27, alineatul 2, al Legii nr. 270/2018 privind sistemul unitar de salarizare în sectorul bugetar și a Hotărârii de Guvern nr. 165/2010 cu privire la cuantumul minim garantat al salariului în sectorul real;
• Adresarea către Parlament și Guvern și solicitarea elaborării unei hotărâri de guvern unice privind salariul minim în Republica Moldova, identic pentru toate sectoarele, cel puțin egal cu salariul minim stabilit la moment pentru sectorul real prin Hotărârea de Guvern nr. 165/2010, astfel asigurându-se recunoașterea dreptului constituțional al cetățenilor Republicii Moldova la un salariu minim net egal indiferent de sectorul în care activează și nu mai mic decât minimul de existență pentru persoanele apte de muncă.

Sesizarea integrală poate fi consultată aici.