În Monitorul Oficial din 17 octombrie 2025 a fost publicată Decizia nr. 116 din 21 august 2025 de inadmisibilitate a sesizării nr. 71g/2025 privind excepția de neconstituționalitate a punctului 27 din Regulamentul privind restituirea taxei pe valoarea adăugată, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 93/2013.
Circumstanțele litigiului principal
În data de 25 mai 2022 de către societea „Y” a fost solicitată restituirea taxei pe valoarea adăugată de la bugetul de stat, în sumă de 77 milioane lei. Ulterior, printr-o decizie din 24 iunie 2022, autoritatea fiscală a dispus restituirea unei sume de 7.186.669 lei aferentă livrărilor de mărfuri scutite de TVA cu drept de deducere. La 19 octombrie 2022 de către societea „Y” a fost formulată o cerere de chemare în judecată împotriva autorității fiscale, solicitând anularea unor acte administrative și restituirea diferenței de taxă pe valoarea adăugată, în sumă de 69.273.164 lei.
Prin hotărârea din 15 aprilie 2024, instanța de fond a respins acțiunea. Nefiind de acord cu hotărârea, s-a formulat contestație prin apel la instanța superioară. La 26 februarie 2025, avocatul părții reclamante a ridicat excepția de neconstituționalitate a punctului 27 din Regulamentul privind restituirea taxei pe valoarea adăugată, aprobat prin hotărâre guvernamentală din 1 februarie 2013. Ulterior, prin încheierea din 27 februarie 2025, instanța de apel a admis excepția și a trimis sesizarea către Curtea Constituțională pentru soluționare.
Argumentele autorului excepției de neconstituționalitate
Autorul excepției susține că, prin adoptarea prevederii criticate, Guvernul și-ar fi depășit competențele, întrucât Codul fiscal nu prevede, în contextul stabilirii sumelor de TVA ce urmează a fi restituite, posibilitatea verificării raporturilor economice sau financiare pe baza principiului „până la producător sau importator”. Prin urmare, adoptarea acestei prevederi ar fi fost făcută ultra vires.
Mai mult, se afirmă că norma contestată impune o sarcină excesivă agenților economici la deducerea taxei pe valoarea adăugată, întrucât ultimul subiect care a procurat marfa este obligat să verifice întregul lanț al tranzacțiilor de comercializare a acesteia. De asemenea, se consideră că prevederile contestate sunt contrare articolelor 1 alineatul (3), 4, 46, 54 și 102 din Constituție.
Aprecierea curții
Curtea reține că obiectul excepției îl constituie punctul 27 din Regulamentul privind restituirea taxei pe valoarea adăugată, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 93/2013. Curtea observă că prevederile contestate nu au făcut anterior obiect al controlului de constituționalitate. Excepția a fost ridicată în cadrul unui litigiu de contencios administrativ ce privește anularea unor decizii ale autorității fiscale legate de refuzul de a restitui o parte din TVA solicitată. Instanța a apreciat că norma contestată este susceptibilă de a fi aplicată în soluționarea cauzei respective.
Cu privire la articolele privind statul de drept și drepturile omului, instanța a reamintit că acestea au caracter general și nu pot constitui singure un temei de neconstituționalitate, fiind aplicabile doar în legătură cu alte norme constituționale concrete. De asemenea, s-a reținut că articolul referitor la restrângerea drepturilor nu poate fi invocat izolat, ci doar în contextul în care este dovedită o ingerință într-un drept fundamental.
Referitor la articolul privind actele autorității executive, instanța a constatat că legea fiscală prevede în mod expres că modul de restituire a TVA este stabilit prin acte ale Guvernului și că, în acest context, Guvernul este împuternicit să emită regulamente care să organizeze procedura. Astfel, norma contestată a fost emisă în temeiul unei competențe delegate de legislativ, iar aplicarea principiului verificării în lanț a furnizorilor (până la producător sau importator) este conformă cu dispozițiile legale privind controlul fiscal.
Mai mult, cadrul legal prevede că contribuabilul trebuie să dispună de documente justificative stabilite prin reglementări guvernamentale, pe lângă declarațiile fiscale și registrele de evidență. În acest context, controlul asupra restituirii TVA se poate realiza inclusiv prin verificări încrucișate ale relațiilor economice și financiare ale contribuabilului, ceea ce justifică prevederea contestată.
Cu privire la invocarea încălcării dreptului de proprietate, instanța a constatat că autorul sesizării nu a demonstrat în ce mod concret norma criticată afectează acest drept. Simpla enumerare a articolelor constituționale și citarea unor considerente din jurisprudenţa Curţii Constituţionale şi a Curţii Europene a Drepturilor Omului nu este suficientă în lipsa unei argumentări clare și aplicate.
Prin urmare, în baza celor menționate supra, Curtea constată că sesizarea nu întrunește condițiile de admisibilitate și nu poate fi acceptată pentru examinare în fond.
Decizia a intrat în vigoare la data adoptării.