Administratorul – proprietar unic al entităţii are dreptul de a beneficia de asigurare socială de stat obligatorie?
Introducere
Prin luna decembrie 2012, la un seminar de instruire profesională continuă pentru auditori, o persoană cu funcţie de răspundere din cadrul Inspecţiei muncii, în calitate de lector, a enunţat următoarele: Administratorul unei entităţi, dacă este concomitent şi asociat (acţionar) unic al acesteia, nu poate avea un contract de muncă cu întreprinderea unde activează, respectiv nu poate avea salariu, cu toate urmările legate de acest fapt.
Auditorii s-au agitat, deoarece întrebarea are efecte asupra multor entităţi, şi l-au luat la întrebări pe domnul de
Dacă să fiu sincer, la acel moment, cele spuse n-au fost luate în serios, pe motiv că baza legală la care se făcea referinţă (art.258 din Codul Muncii) nu este convingătoare, mai mult de atât, concluzia dată contravine spiritului legislaţiei din domeniul activităţii de antreprenoriat care tinde să contribuie la dezvoltarea mediului de afaceri, să nu creeze probleme suplimentare întreprinzătorilor, deoarece acest fapt contravine atât intereselor statului (diminuarea bazei de calcul a impozitului pe venit din salarii, a contribuţiilor sociale de stat obligatorii, a primelor de asigurare obligatorie de asistenţă medicală), cât şi intereselor întreprinderii (diminuarea deducerilor în scopuri fiscale) şi angajatului (privat de dreptul de a avea salariu pentru muncă şi a fi asigurat social).
În afară de aceasta, dispunem de o practică de activitate de mult timp, în care legislaţia muncii nu a fost modificată în acest sens şi această întrebare n-a fost ridicată de nici o instituţie de stat, şi aceasta în condiţiile în care administratorii vizaţi au fost remuneraţi cu salarii şi au beneficiat de dreptul de a fi asiguraţi social.
În continuare, iniţiativa este preluată de CNAS
Evenimentele, care au urmat, demonstrează că cele spuse mai sus n-au fost o glumă şi se urmăreşte impunerea acestei idei opiniei publice, ceea ce poate avea urmări grave pentru multe întreprinderi, pentru bugetul public, precum şi pentru reputaţia instituţiilor statului, vizate în această confruntare.
În această ordine de idei, a fost implicată artileria grea - Casa Naţională de Asigurări Sociale (CNAS), deciziile căreia în acest domeniu au un impact direct şi imediat asupra întreprinderilor şi persoanelor asigurate.
CNAS a emis Scrisoarea nr.II-03/10-2280 din 03.04.2013 cu scopul de a acorda suport metodologic în materie de asigurare socială a administratorului unei entităţi care, concomitent este şi în postura “de unic fondator şi unic asociat al unităţii”.
“Pornind de normele cadrului legal existent”, CNAS aduce la cunoştinţă că în acest caz administratorul întreprinderii “nu este supus asigurării sociale de stat şi nu poate beneficia de drepturile sociale, dat fiind faptul că lipseşte baza de calcul a contribuţiilor şi nu este subiect al raportului de muncă”. În concluzie se spune că, la constatarea faptului că solicitantul indemnizaţiei este administrator şi asociat unic al aceleiaşi unităţi economice, persoana în cauză nu beneficiază de dreptul la indemnizaţiile sociale oferite de stat, pensie şi pot fi asigurate pe baza de contract individual încheiat cu CNAS.
Cu alte cuvinte, dacă o oarecare persoană fizică, cetăţean, administrator al unei întreprinderi a avut nenorocul să fie şi asociat unic al aceleiaşi “unităţi”, atunci acesta pierde dreptul să aibă un contract de muncă, salariu, asigurare socială (indemnizaţie pentru pierderea capacităţii de muncă, pentru concediul de maternitate, îngrijirea copilului, pensie etc.), nu are dreptul să fie asigurat de stat ca şi alţi angajaţi, chiar dacă este gata să plătească contribuţiile sociale din salariul său (??).
CNAS recomandă
În scrisoare se conţine şi o recomandare pentru această categorie de persoane, să meargă
Acest îndemn indică asupra faptului că cineva, cu sau fără voie, îşi bate joc de persoanele vizate, aceasta, luând în consideraţie statutul, pe care antreprenorul ar urma să-l deţină pe bună dreptate, într-o societate cu aspiraţie la valorile europene – ca cea mai constructivă verigă a societăţii, care asigură locuri de muncă, varsă impozite şi taxe în bugetul de stat, riscă cu munca şi capitalul său pentru a contribui la funcţionarea prosperă a economiei în particular şi a societăţii în general.
Merită să menţionăm
Aici merită să menţionăm că în viziunea autorilor scrisorii, în cazul în care administratorul nu este unicul asociat al societăţii pe care o conduce, de exemplu, deţine 99,99% din capitalul întreprinderii (drepturile de proprietate), totul este OK şi administratorul nu-şi pierde drepturile sociale.
În acest caz, acesta poate avea contract de muncă, salariu, poate beneficia de asigurarea obligatorie de stat, iar dacă deţine 100% din capital, atunci, scuzaţi – sunteţi lipsit de drepturi. Succint vorbind, după părerea mea, aceasta abordare nu are suport legal şi se bazează pe înţelegerea greşită a legislaţiei referitoare la situaţia analizată de către autorii scrisorii.
Catalogăm o astfel de atitudine ca fiind discriminatorie, pe motiv că este o acţiune prin care unele persoane sunt tratate diferit sau lipsite de anumite drepturi în mod nejustificat, pe baza unor considerente neîntemeiate.
Ce e straniu este că această problemă a fost creată de CNAS, instituţia statului care are menirea să pledeze atât pentru lărgirea bazei de calcul a contribuţiilor de asigurare de stat obligatorie, cât şi pentru apărarea drepturilor persoanelor asigurare (contribuabililor săi) (?!).
Care este argumentarea CNAS în acest sens? Aceeaşi ca şi cea expusă de reprezentantul Inspecţiei muncii. Potrivit instituţiei, contractul individual de muncă este un acord între două părţi (angajat şi angajator), dar în cazul descris mai sus administratorul ar urma să semneze un contract cu sine însuşi şi acest lucru contravine legislaţiei muncii.
Nu toată lumea este de acord cu această concluzie, care nu reiese din Codul Muncii. În calitatea sa de administrator, acesta semnează din numele întreprinderii, având împuterniciri şi responsabilităţi legale distincte, iar în postura de angajat el se reprezintă pe sine ca persoană fizică, cetăţean care are drepturi constituţionale – la muncă, la remunerare pentru munca sa şi la asigurare socială de stat obligatorie. Despre existenţa unui conflict de interese în situaţia analizată nici nu poate fi vorba, proprietarul întreprinderii este în drept să decidă independent numirea administratorului, condiţiile de salarizare şi alte condiţii. Interesele statului, angajaţilor, părţilor terţe nu sunt lezate de faptul că administratorul întreprinderii, care este şi unicul proprietar, activează în această calitate în baza unui contract de muncă.
Abordarea problemei în presa de specialitate
În presa periodică de specialitate problema analizată a fost abordată de Elena Cireş, auditor, în două articole publicate în
În această ordine de idei, a fost publicat articolul D-lui Tudor Capşa, doctor în dreptul muncii (C şi A nr.7 p. 31). Autorul, în apărarea poziţiei sale, care coincide cu cea expusă de CNAS, face referinţă
De ce problema a apărut azi?
Să presupunem că există o coliziune juridică în problema ce ţine de asigurarea socială a administratorului întreprinderii proprietar unic al întreprinderii. În acest caz, apare o întrebare firească, de ce problema se ridică după mai mult de 10 ani, în care legislaţia muncii actuală este în vigoare? În aceşti ani persoanele vizate (administratorii proprietari unici) au avut salarii, au beneficiat de asigurare socială, CNAS a efectuat nenumărate controale care n-au stabilit încălcări ale legislaţiei legate de acest fapt, toate acestea ca acum CNAS să prezinte altă abordare a legislaţiei? De ce CNAS n-a propus să fie modificată legea pentru a exclude orice suspiciune, dar vine cu concluzii care pot avea urmări retroactive grave? Din textul scrisorii reiese că persoanele vizate pierd dreptul la stagiul de asigurare? Contribuţiile sociale achitate de aceste persoane sunt în afara legii? Vor fi returnate plătitorilor (23% şi 6%)? A analizat oare CNAS consecinţele ce reies din concluziile expuse în scrisoare pentru perioadele trecute pentru plătitorii de contribuţii sociale entităţi, pentru persoanele asigurate şi pentru bugetul asigurărilor sociale? Dacă ar fi să presupunem că persoanele vizate în scrisoarea CNAS au achitat toţi aceşti ani contribuţii sociale ilegal, CNAS le refuză dreptul de a beneficia de asigurarea socială de stat obligatorie, atunci ar reieşi că statul ar trebui să le returneze contribuţiile achitate pe parcursul acestor ani?
Norma legală la care se face referinţă
Normă legală
Mai mult ca atât, norma analizată (art.258 alin.(1)) se referă numai
Aspecte mai pământeşti
Să trecem de la analiza unor norme juridice ambigue la aspecte mai pământeşti, care au tangenţe cu concluziile expuse în scrisoarea CNAS. Să presupunem că administratorul întreprinderii, care este şi unicul asociat, după cum afirmă CNAS, nu are dreptul la un contract de muncă, salariu, asigurare socială. Întrebare firească: Din care surse ar urma administratorul să trăiască în această situaţie? Cineva ar spune că din dividende. Dar dividendele se plătesc din profit la sfârşit de an. De asemenea, ar putea fi perioade în care să nu fie înregistrat profit? Care ar fi sursa de existenţă a administratorului în această situaţie? Administratorul ar fi fost lipsit de dreptul de a primi o remunerare pentru munca sa? Se încadrează acest fapt în normele constituţionale care asigură drepturi egale tuturor cetăţenilor, inclusiv indiferent de mărimea cotei de participare a acestora în capitalul social al entităţii?
De asemenea, întreprinderea ar fi lipsită de dreptul de a deduce cheltuielile legate de munca administratorului: salariu, contribuţii sociale. Acest fapt, de asemenea, nu corespunde unui principiu de bază al sistemului fiscal – echităţii fiscale.
Concluzii
Scrisoarea CNAS este neinspirată şi, în înţelegere noastră a Codului Muncii, lipsită de suport legal şi miroase a naftalină, a timpuri vechi. Nu sunt clare scopurile pe care le urmăreşte CNAS?! În mare parte, aceasta creează o situaţie de confuz (care sunt scopurile statului, să crească numărul plătitorilor de contribuţii sociale de stat sau nu?; să fie în ţară un climat investiţional atrăgător sau nu?) şi neîncredere în instituţiile statului, care au menirea, prin activitatea sa, să contribuie la crearea unor condiţii mai bune pentru activitatea antreprenorilor.
Într-un studiu făcut public recent am citit că în prezent proporţia dintre numărul de beneficiari de plăţi sociale din bugetul fondului social şi numărul de persoane care contribuie la acest buget prin contribuţiile sale lunare din salarii este de 1:1,8 (la 1 pensionar revin 1,8 salariaţi care plătesc contribuţii), iar peste câţiva ani această proporţie poate fi de 1:1. Întrebare: Prin scrisoarea sa, CNAS vrea să contribuie ca această proporţie să fie atinsă în termeni mai rapizi decît cei prognozaţi de autorii studiului?
Şi o adresare către instituţiile de stat din domeniu ierarhic superioare CNAS (Ministerul Muncii, Protecţiei Sociale şi Familiei, Comisia Parlamentară de profil, deputaţi şi jurişti constituţionali), cu propunerea să se autosesizeze pe această întrebare importantă pentru o categorie mare de antreprenori, pentru a fi găsită o soluţie demnă de ieşire din situaţia delicată ce s-a creat, o soluţie în spiritul legislaţiei muncii şi scopurilor anunţate de stat privind crearea unor condiţii atrăgătoare pentru investiţii. Poate cineva din deputaţii Parlamentului va atrage atenţie asupra acestei probleme şi va pune umărul la soluţionarea ei sau va sesiza Curtea Constituţională, dacă nu poate fi soluţionată altfel? Sigur că în acest caz, îşi va asigura voturi adăugătoare la următorul scrutin electoral din partea micilor întreprinzători şi contabililor din ţară.
Prin această scrisoare CNAS şi-a creat probleme, în primul rând, sie însuşi, deoarece situaţia urmează să fie gestionată în continuare de ei şi societatea va cere o rezolvare corectă (acest termen nu este unul juridic, dar întruneşte în sine tot sensul discuţiilor la această temă, bazată pe realităţile vieţii şi bunului simţ). Care ar fi pentru toată lumea cea mai bună rezolvare a prolemei? CNAS să-şi anuleze scrisoarea! Pentru a-şi justifica în vreun fel acţiunile din trecut, legate de apariţia acestei scrisori, şi din viitor, de anularea (abrogarea scrisorii), CNAS ar putea iniţia consultări publice la acest subiect (petrecerea unei mese rotunde la această temă, cu participarea părţilor cointeresate, pregătirea unor modificări legislative pentru a-şi consolida poziţia).
Pentru noi, societatea civilă, contabili practicieni, concluzia ar fi următoarea: să nu credem că problemele cu care ne confruntăm în activitatea profesională, nedreptăţile cu care ne ciocnim, le va rezolva cineva, vecinul, sau se vor rezolva de
Veaceslav Ciobanu
Auditor, contabil certificat
Administrator “OptimAudit” SRL