Ghicitoare: Ce practicaţi comerţ cu ridicata sau cu amănuntul?
După cum se ştie pe 18 ianuarie 2013 au întrat în vigoare modificări în Legea nr. 231 din 23.09.2010 cu privire la comerţ interior şi Codul Contravenţional care a pus pe jar pe mulţi agenţi economici.
Cele mai importante modificări au fost că printre cerinţele de desfăşurare a comerţului cu ridicată sa adăugat şi cerinţa de achitare a livrărilor efectuate numai prin virament. Aliniatul (2), litera e) art. 2 din lege are următorul text : achitarea mărfurilor procurate/livrate prin virament, cu excepţia cazurilor de achitare a acestora în comerţul combinat. Deci rezultă că dacă un agent economic care practică activitatea de comerţ cu ridicata, el este obligat de a efectua decontările cu toţi furnizorii şi clienţii săi numai prin virament. Totodată pentru ca să fie respectată această prevedere legală a fost introdusă şi o sancţiune, prin completarea articolului 273 al Codului Contravenţional al RM cu aliniatul 5) care prevede că încălcarea regulilor de desfăşurare a comerţului cu ridicata se sancţionează atît cumpărătorul, cît şi vînzătorul, cu amendă de la 50 la 100 de unităţi convenţionale aplicată persoanei fizice, cu amendă de la 200 la 400 de unităţi convenţionale aplicată persoanei juridice.
Să încercăm să ne clarificăm cînd un agent economic desfăşoară comerţ cu ridicata şi cînd comerţ cu amănuntul. Ne adresăm la Legea cu privire la comerţ interior scopul căreia este crearea cadrului juridic corespunzător desfăşurării activităţilor de comerţ prin dezvoltarea reţelei de distribuţie a produselor şi serviciilor comerciale în condiţiile respectării liberei concurenţe, protecţiei vieţii, sănătăţii, securităţii şi intereselor economice ale consumatorilor. Deci definiţiile din lege:
- comerciant – persoană juridică cu scop lucrativ sau întreprinzător individual, înregistraţi conform legislaţiei şi autorizaţi să desfăşoare activităţi în domeniul comerţului;
- comerţ cu ridicata – activitate desfăşurată de comercianţii care cumpără produse în scopul revînzării acestora către alţi comercianţi sau utilizatori profesionali ori colectivi;
- comerţ cu amănuntul – activitate desfăşurată de comercianţii care vînd produse direct consumatorilor pentru uzul personal al acestora (consumul final).
Din definiţii vedem diferenţele între comerţ cu ridicata şi cu amănuntul: în comerţ cu ridicata comercianţii cumpără produse în scop de revinzare acestora, iar in comerţ cu amănuntul vînd produse direct consumătorilor. Este clar că şi în cazul comerţului cu amănuntul comerciantul mai întâi procură marfa, iar apoi vinde această marfă. Însă diferenţa principală constă în aceia cui aceşti comercianţi vînd marfa procurată. În cazul comerţului cu ridicata aceştia sunt alţi comercianţi sau utilizatori profesionali ori colectivi, iar in cazul comerţului cu amănuntul - consumători. Cine sunt alţi comercianţi este dată definiţia mai sus, iar cine sunt utilizatori profesionali ori colectivi este destul de greu de spus, deoarece nu este dată nici o definiţie in Legea cu privire la comerţ interior. În privinţă la consumători în Legea cu privire la comerţ interior tot nu este dată nici o definiţie, insă o găsim in Legea nr. 105 din 13.03.2003 privind protecţia consumătorului. În art. 1 este dată noţiunea consumătorului care este orice persoană fizică ce intenţionează să comande sau să procure ori care comandă, procură sau foloseşte produse, servicii pentru necesităţi nelegate de activitatea de întreprinzător sau profesională.
Urmînd logica lucrurilor rezultă că orice vînzare efectuată unui agent economic sau altor persoane care practică activitatea de întreprinzător sau profesională va fi calificată ca o tranzacţie din activitatea de comerţ cu ridicată, chiar dacă compania deţine autorizaţia de comerţ cu amănuntul, şi respectiv va trebuie să accepte achitarea numai prin virament, altfel riscă a fi amendată.
Însă rămâne o soluţie să practicăm comerţ combinat (activitate introdusă prin modificările din data de 18.01.2013), o activitate desfăşurată de comercianţii care vînd, prin sistemul de autoservire, mărfuri alimentare şi nealimentare către persoane juridice şi persoane fizice, înregistrate în baza de date a comerciantului vînzător şi titulare de legitimaţii de acces, în scopul revînzării/prelucrării acestor mărfuri şi al utilizării lor ca produse pentru consum final. De fapt companii care practică acest tip de comerţ poţi număra cu degetul.
În final doresc să menţionez că sa creat o situaţie destul de dificilă pentru toţi comercianţi, că dacă să respecţi întocmai cerinţele legii, rezultă că măcar pentru un pix procurat de către un agent economic de la un magazin prin numerar, va fi amendat cît vânzătorul atît şi cumpărătorul. Se necesită explicaţii şi lămuriri cît mai urgente din partea autorităţilor de stat în această problemă creată.
Totodată, în articolul 8 alin.(2) din legea Cu privire la comerţul interior se spune că “Regulile specifice de desfăşurare a comerţului cu ridicata se aprobă de Guvern, respectându-se următoarele condiţii (cerinţe) generale:..”. Reiese, că urmează să fie elaborat un Regulament în care să fie stabilite regulile de organizare a comerţului cu ridicata în baza principiilor enumerate în lege. Apare o întrebare firească, în situaţia cînd nu sunt stabilite regulile de desfăşurare a comerţului cu ridicata (nu este publicat Regulamentul), pot fi aplicate sancţiunile pentru încălcarea acestor reguli? Mai mulţi jurişti spun nu, sancţiunile pînă la publicarea Regulamentului nu pot fi aplicate. Dar realităţile în ţara noastră sunt altele, legile, deseori, sunt aplicate după bunul plac.
Adrian Ştirbu
Contabil certificat, auditor