Indemnizaţia pentru incapacitate temporară de muncă. Aspecte contabile si fiscale (părerea unui contabil)
Am conceput această rubrică a paginei noastre (părerea unui contabil) ca să fie săptămînală şi să fie pusă la dispoziţia colegilor noştri contabili, care pe lîngă aceia că ştiu contabilitate pot să-şi înşire gîndurile pe hîrtie, să scrie despre un eveniment, legat de activitatea profesională, de pe parcursul ultimii săptămîni şi care ar putea să prezinte interes încă pentru cineva. Sînt acceptate nu numai teme serioase despre debit şi credit, dar şi altele ce ţin de bucuriile, clipele plăcute din activitatea unui contabil.
Pe parcursul săptămînii trecute am analizat mai multe scrisori emise de către IFPS şi pentru prima publicaţie în această rubrică am selectat cîteva teme. Dar s-a întîplat aşa să fie, că la începutul săptămînii curente să fie publicată scrisoarea (Comunicatul) Ministerului finanţelor din 25 iulie 2011: Aspectele fiscale privind plata indemnizaţiei pentru incapacitate temporara de munca cauzata de boli obişnuite sau de accidente nelegate de munca, efectuate în baza lit. b) alin. (2) art. 4 din Legea nr. 289-XV din 22.06.2004.
Mai bună temă pentru un articol destinat unui contabil este greu de găsit.
Scrisoarea despre care merge vorba ţine de modificările operate la Legea privind indemnizaţiile pentru incapacitatea temporară de muncă şi alte prestaţii de asigurări sociale nr.289-XV din 22.07.2004, care au intrat în vigoare din momentul publicării în Monitorul oficial – 1 iulie 2011.
Scurte comentarii privind conţinutul modificărilor operate în această lege:
Modificările la lege ţin de modul de calcul al indemnizaţiilor pentru incapacitatea temporară de muncă şi au un caracter semnificativ pentru activitatea oricărui contabil. Plata indemnizaţiei pentru incapacitatea de muncă cauzată de boli obişnuite pentru prima zi calendaristică de boală nu se achită persoanei asigurate, pentru a doua zi se achită din contul angajatorului. Începînd cu a treia zi de incapacitate temporară de muncă, indemnizaţia se plăteşte din contul bugetului asigurărilor de stat. Responsabilitatea contabilului creşte pentru corectitudinea calculării indemnizaţiei pentru incapacitatea temporară de muncă. Acesta va urma să determine corect dacă certificatul este prezentat pentru boală obişnuită, sau pentru incapacitate temporară de muncă a femeilor gravide care se află la evidenţă în instituţiile medico-sanitare, de exemplu? Luînd în consideraţie practica existentă privind completarea de către medici a certificatelor de boală, presupun că ne vom confrunta cu mari probleme la acest compartiment. Şi contabilii vor fi obligaţi să facă lecţii şi de medicină pentru a putea desluşi şi citi certificatele de boală. În ultimul timp, în certificatele de concediu medical nu se mai indică diagnosticul stabilit de medic cu cuvinte, dar se indică un cod din cifre (?!). Cum procedăm în aşa caz?
Cineva
din contabili a încercat să găsească originea acestor coduri. De
De asemenea, atrageţi atenţie că cuantumul maxim al indemnizaţiei pentru incapacitatea de muncă este de 90% din baza de calcul.
Vă prezint unele păreri, probleme cu care se confruntă un contabil, în legătură cu modificările operate la legea sus numită:
1. Modificările date nu sunt prea inspirate. Nu este prea inspirată nici data intrării în vigoare a acestor amendamente la lege.
Un jurist bun ar putea să găsească necoerenţa acestor modificări cu alte acte normative în vigoare inclusiv cu Legea asigurărilor sociale de stat pe anul 2011. De exemplu, Legea nr. 289-XV din 22.07.2004 stabileşte modul de calcul a indemnizaţiilor de boala, care vor fi plătite din sursele bugetul asigurărilor sociale de stat. Legea dată nu stabileşte modalitatea de calcul a acestei indemnizaţii din contul altei surse, care nu este stabilită în lege. Reiese, ca întreprinderea are obligaţiunea de a plăti, dar mărimea acestei indemnizaţii nu este stabilită.
După părerea mea şi a colegilor mei, modificările discutate contravin obiectivelor reformei fiscale în ţara noastră:
1.Asigurarea dezvoltării economice.
2.Simplificarea evidenţei fiscale.
3.Tratarea echitabilă a contribuabililor.
4.Administrarea eficientă etc.
Un timp în urmă, se vorbea de la tribune înalte, ca toate modificările ce ţin de modificarea impozitelor, taxelor să fie publicate cu cel puţin 6 luni înainte de data intrării lor în vigoare?!
De ce toate modificările care ţin de calculul impozitelor nu intră în vigoare de la o dată fixă – 1 ianuarie a anului următor, inclusiv şi pentru a nu modifica soft-ul contabil de cîteva ori pe an?
2. Cînd se primesc aşa decizii, se ia în cont şi problemele cu care se vor confrunta entităţile şi ce cheltuieli vor suporta acestea pentru a realiza, în mod normal, politicile statului (în cazul dat, plata indemnizaţiilor sociale)?
3. De ce odată cu intrarea în vigoare a unor modificări legale, organele abilitate de stat să popularizeze legislaţia fiscală, metodologia evidenţei contabile nu emit prompt şi mecanisme de realizare a acestor amendamente la lege?
Modificările la legea analizată au întrat în vigoare de pe 1 iulie 2011; astăzi este data de 27 iulie, au trecut 27 de zile de la publicarea legii, dar noi contabilii avem întrebări ce ţin de modul de calcul a indemnizaţiilor privind incapacitatea temporară de muncă, inclusiv nu avem răspunsuri la următoarele întrebări:
1. Dacă concediul medical a fost acordat pentru o perioadă care a început pînă la data de 1 iulie 2011 (data întrării în vigoare a modificărilor), iar s-a finalizat după această dată cum se va efectua calculul indemnizaţiei? După regulile vechi? Sau pentru fiecare perioadă pînă şi după data intrării în vigoare se va calcula separat?
Dacă angajatul lucrează prin cumul şi prezintă la locul principal de muncă certificat privind salariile achitate la locul de muncă prin cumul, cum se va plăti indemnizaţia ce-i revine angajatorului? Se includ în baza de calcul salariile de la munca prin cumul? Schema veche nu lucrează, iar alta nu este.
2. Indemnizaţia achitată din contul angajatorului este sursă impozabilă pentru angajat sau nu?
În scrisoarea analizată se spune că indemnizaţia plătită din sursa dată este impozabilă pentru angajat.
De
asemenea, se vorbeşte că se pregătesc amendamente
Prima întrebare în legătură cu aceasta, este corect oare ca o parte din indemnizaţie, care se plăteşte angajatului din contul bugetului de stat, să nu fie impozabilă pentru angajat, iar altă parte, care se plăteşte din contul angajatorului să fie impozabilă?? Nu cred că-i bine aşa.
Întrebarea a doua, de ce n-au fost pregătite modificări corespunzătoare în Codul fiscal în paralel cu modificările la legea analizată, ca această indemnizaţie să nu fie impozabilă pentru angajat din momentul intrării în vigoare a modificărilor analizate?
3. Indemnizaţia achitată din contul angajatului este bază de calcul pentru contribuţiile de asigurare de stat obligatorii şi pentru primele de asigurare obligatorie de asistenţă medicală?
4. Care este metodologia propusă de Ministerul finanţelor privind reflectarea în evidenţa contabilă a operaţiunilor ce reiesă din amendamentele analizate? Evident, că aşteptăm ca metodologia propusă să fie corectă şi să asigure ca aceste operaţiuni tipice, impuse de un act normativ emis de stat, să fie reflectate la fel în contabilitatea tuturor entităţilor din ţară.
Care conturi contabile vor fi folosite ne interesează pentru a putea modifica soft-ul contabil?
Dar să revenim la conţinutul comunicatului (scrisorii) Ministerului finanţelor publicată pe www.fisc.md de pe data de 25 iulie 2011. Mai jos, va rog să citiţi textul scrisorii:
“Ministerul Finanţelor, în scopul aprecierii corecte a legislaţiei fiscale, pentru cunoştinţă si călăuză în lucru comunica următoarele.
În conformitate cu prevederile lit. b) alin. (2) art. 4 din Legea privind indemnizaţiile pentru incapacitatea temporara de munca si alte prestaţii de asigurări sociale nr. 289-XV din 22.07.2004, în redacţia Legii nr. 56 din 09.06.2011, care a intrat în vigoare din 01.07.2011, a doua zi calendaristica de incapacitate de munca se plăteşte din mijloacele financiare ale angajatorului.
Totodata, în conformitate cu prevederile alin. (1) art. 24 din Codul fiscal, se permite deducerea cheltuielilor ordinare si necesare, achitate sau suportate de contribuabil pe parcursul anului fiscal, exclusiv în cadrul activităţii de întreprinzător.
Potrivit pct. 39 din anexa nr. 1 la Hotarîrea Guvernului nr. 77 din 30.01.2008, cheltuielile ordinare si necesare reprezintă cheltuielile, caracteristice pentru gestionarea anumitor tipuri de activităţi de întreprinzător, fără de care este imposibil de a face business, care sunt definite atît cu indici calitativi, cît si cu indici cantitativi.
Astfel, cheltuielile privind plata indemnizaţiei pentru incapacitate temporara de munca, efectuate în baza lit. b) alin. (2) art. 4 din Legea nr. 289-XV din 22.07.2004, nu vor fi permise la deducere în scopuri fiscale, deoarece acestea nu se conforma prevederilor alin. (1) art. 24 din Codul fiscal.
De asemenea, potrivit prevederilor art. 20 din Codul fiscal, suma achitata din mijloacele financiare ale angajatorului ca indemnizaţie pentru incapacitate temporara de munca, nu reprezintă sursa de venit neimpozabila. Astfel, angajatorul urmează să reţină impozitul pe venit la sursa de plata din indemnizaţiile pentru incapacitate temporara de munca în modul general stabilit.
Despre cele menţionate de adus la cunoştinţă persoanele cointeresate.
VICEMINISTRU Victor BARBANEAGRA
Informaţie utilă, după părerea mea, este următoarea: cheltuielile privind plata indemnizaţiei pentru incapacitate temporara de munca, efectuate pentru a doua zi calendaristică de incapacitate temporară de muncă plătită din contul angajatorului, nu vor fi permise la deducere în scopuri fiscale şi suma achitata din mijloacele financiare ale angajatorului ca indemnizaţie pentru incapacitate temporară de munca, nu reprezintă sursa de venit neimpozabila pentru angajat.
Prima întrebare, care apare în legătură cu conţinutul acestei scrisori, este următoarea: de ce Ministerul finanţelor a ales ca temă pentru comunicatul său întrebarea ce ţine de deductibilitatea cheltuielilor suportate de angajator? Fără a răspunde la alte întrebări de care sunt preocupate entităţile în legătură cu modificarea modului de calcul a indemnizaţiei pentru pierderea incapacităţii temporare de muncă a angajaţilor (au fost expuse mai sus)?!
Deductibilitatea sau nedeductibilitatea cheltuielilor despre care se vorbeşte în scrisoare va fi o prioritate pentru o entitate în luna martie 2012. La moment, noi contabilii ne confruntăm cu probleme reale, ce ţin de modul de calcul a indemnizaţiei, de reţinerile din aceste sume, de reflectarea corectă a operaţiunilor în conturile contabile. Neclarităţile create nu ne permit să efectuăm aceste calcule şi să facem plăţile. Deci, aşteptăm un ajutor prompt de la stat în acest sens.
Dar, să revenim la concluzia, care se conţine în scrisoarea analizată – indemnizaţia achitată de angajator nu este deductibilă în scopuri fiscale.
În baza experienţei personale de 20 ani de practică contabilă, de recitirea anuală a Titlului II al Codului fiscal şi altor acte normative, publicaţii pe tema dată, vreau să constat că această concluzie n-am înţeles-o şi am ferma convingere că nu este corectă. Sau eu nu înţeleg nimic, sau ce-i care au scris această scrisoare nu înţeleg nimic în materie de deductibilitate a cheltuielilor în scopuri fiscale.
În scrisoare se face referinţă la art.24 alin.(1) din Codul fiscal:
“Se permite deducerea cheltuielilor ordinare şi necesare achitate sau suportate de contribuabil pe parcursul anului fiscal, exclusiv în cadrul activităţii de antrepreprenoriat”. Această cheltuială este impusă de lege, ca orice altă contribuţie, primă, impozit sau taxă! Este impusă de lege pentru toate situaţiile obişnuite de activitate pentru toate întreprinderile. Sau poate cineva crede că oamenii nu au dreptul să se îmbolnăvească? Şi aceasta este problema angajatorului?
Această cheltuială este ordinară (obişnuită) pentru entitate deoarece este achitată în mod obişnuit de toate entităţile şi este necesară deoarece este impusă de stat!! Fără plata acestei indemnizaţii nu poţi activa (este impusă de lege).
Sau poate autorii scrisorii consideră că în îmbolnăvirea angajatului este de vină întreprinderea? Şi aceasta urmează să-şi asume riscurile şi responsabilităţile?
Privitor la posibilitatea apariţiei unei astfel de concluzii evident incorecte într-un document emis de Ministerul finanţelor pune semne de întrebare.
Conţinutul scrisorii compromite toată înţelegerea noastră privind deductibilitatea cheltuielilor în scopuri fiscale, experienţa de mai mult de 15 ani de implementare a Codului fiscal şi încrederea contribuabililor la un răspuns corect şi imparţial de la organele statului la întrebări ce ţin de realizarea unor norme ale legislaţiei fiscale.
În final, două concluzii:
1. După părea mea şi a multor din colegii mei, concluzia, care se conţine în scrisoarea Ministerului finanţelor din 25.07.2011 privind nedeductibilitatea cheltuielilor angajatorului privind plata indemnizaţiei pentru incapacitate temporara de munca, calculată conform legii corespunzătoare, nu este corectă.
2. Noi contabilii şi entităţile pe care le reprezentăm prelungim să fim vulnerabili şi neapăraţi în faţa unor tractări eronate a legislaţiei fiscale de către organele abilitate de stat să facă acest lucru corect şi onest, care ar trebui să ajute contribuabilii în munca sa. Şi în aşa mod să contribuie la majorarea încasărilor în bugetul de stat.
P.S.: Permiteţi-mi să pun la îndoială şi a doua concluzie, care se conţine în scrisoarea Ministerului finanţelor: “De asemenea, potrivit prevederilor art. 20 din Codul fiscal, suma achitata din mijloacele financiare ale angajatorului ca indemnizaţie pentru incapacitate temporara de munca, nu reprezintă sursa de venit neimpozabila. Astfel, angajatorul urmează să reţină impozitul pe venit la sursa de plata din indemnizaţiile pentru incapacitate temporara de munca în modul general stabilit”.
Ce reprezintă indemnizaţia achitată de angajator? Corespunde noţiunii de prestaţii de asigurări sociale?
Legea privind indemnizaţiile pentru incapacitate temporară de muncă şi alte prestaţii de asigurări sociale nr. 289-XV din 22.07.2004 reglementează calculul şi plata indemnizaţiei analizate.
Chiar din denumirea legii reiese că aceasta se referă la prestaţii de asigurări sociale (şi alte prestaţii de asigurări sociale, corespunzător, în prima parte indemnizaţia pentru incapacitatea temporară de muncă).
Ca să ne convingem analizăm conţinutul art.1:
“Obiectul şi sfera de aplicare a prezentei legi:
(1) Prezenta lege stabileşte dreptul la prestaţii de asigurări sociale pentru prevenirea, limitarea, înlăturarea riscurilor sociale şi susţinerea financiară a persoanelor îndreptăţite a le primi, în cazul producerii unor astfel de riscuri”.
Articolul 4 stabileşte “Sursele de finanţare a prestaţiilor de asigurări sociale”, inclusiv lit. b) alin. (2) art. 4 “b) a doua zi calendaristică de incapacitate temporară de muncă se plăteşte din mijloacele financiare ale angajatorului”.
Corespunzător, această analiză ne permite să spunem că indemnizaţia achitată de angajator conform Legii privind indemnizaţiile pentru incapacitate temporară de muncă şi alte prestaţii de asigurări sociale nr. 289-XV din 22.07.2004 corespunde noţiunii de prestaţii de asigurări sociale.
Articolul 20 din Codul Fiscal stabileşte sursele de venit neimpozabile.
Litera h) a acestui articol are următorul conţinut:
“h) compensaţiile nominative plătite păturilor insuficient asigurate, social vulnerabile ale populaţiei, precum şi prestaţiile de asigurări sociale, care nu sînt achitate sub formă de anuităţi;”.
Indemnizaţia pentru incapacitate temporară de muncă, achitată de angajator, corespunde noţiunii de prestaţii de asigurări sociale şi nu este achitată în formă de anuităţi. Corespunzător, confort art.20 lit.h) este sursă de venit neimpozabilă.
Auditor
Director “OptimAudit” S.R.L.