Prezentarea dărilor de seamă fiscale în format electronic: avantaje, probleme, oportunităţi

Prezentarea dărilor de seamă fiscale în format electronic: avantaje, probleme, oportunităţi

Cu ceva timp în urmă am avut o intervenţie telefonică la un post de radio. S-a adresat un jurnalist cu rugămintea să răspund la cîteva întrebări în cadrul unei emisiuni radio. În studiou îi avea ca invitaţi pe colaboratorii Întreprinderii de Stat Fiscservinform. În cadrul emisiunii se discutau problemele ce ţin de conectarea contribuabililor la serviciul electronic de prezentare a dărilor de seamă fiscale Declaraţie electronică. Amintesc, că în conformitate cu modificările operate în art. 187 alin.(2¹) din Codul fiscal, începînd cu data de 01 ianuarie 2012, entităţile din m. Chişinău, m. Bălţi şi m. Comrat plătitoare a TVA vor fi obligate să prezinte rapoartele fiscale exclusiv prin intermediul sistemului electronic. O situaţie cu care în timpul cel mai apropiat se vor confrunta, în primul rînd, contabilii. Adăugător la toate necazurile noastre profesionale, numai la prima vedere pare să nu fie o problemă pentru unii din colegii noştri. Am înţeles acest lucru numai după intervenţia mea telefonică şi o analiză la rece a întrebărilor moderatorului, replicile ascultătorilor în cadrul emisiunii. Pînă la acel moment, eram copleşit, ca şi mulţi dintre contabili, de invitaţia primită de la serviciul fiscal să ne prezentăm la Centrul de Asistenţă şi Contact al Î.S. Fiscservinform pentru a semna Acordul de conectare gratuită (!!) la serviciul Declaraţie electronică, de impresiile prezentării primelor dări de seamă în formă electronică. Este foarte comod! Şi fişa personală a contribuabilului ai posibilitate să o analizezi în orice moment. Întru-un cuvînt este un serviciu foarte bun şi oferit fără plată contribuabililor.

Am şi prezentat primele dări de seamă fiscale prin intermediul serviciului Declaraţie electronică.

Moderatorul a început discuţia la tema anunţată mai de departe. Am fost întrebat care este, după părerea mea, situaţia în ţară privitor la fenomenul care se numeşte evaziune fiscală. În răspunsul meu am menţionat, că în ultimii ani la acest capitol avem înregistrate unele momente pozitive. Tot mai multe entităţi doresc să aibă o activitate transparentă pentru a avea posibilitatea să recurgă la investiţii locale şi străine, să transmită afacerea urmaşilor, etc. Pentru aceasta se cere o activitate şi o evidenţa contabilă transparentă.

Ce ţine de situaţia reală privind evaziunea fiscală, am atras atenţia, că o problemă în acest sens este activitatea firmelor „fantome”. Majoritate schemelor de evaziune fiscală sunt construite cu participarea acestor firme. Ce trebuie să fie întreprins pentru a curma activitatea acestor firme? Este nevoie de voinţă! Ca statul să vrea tare ca aceste firme să dispară, să fie întreprinse acţiunile corespunzătore în acest sens, dar nu o mimare de luptă cu acest fenomen.

Am vorbit şi de micii antreprenori, care de multe ori sunt impuşi, de limitările în care activează, să încalce legea. Aceste limitări în mare măsură sunt generate de legislaţia fiscală, care este complicat de înţeles, nu are interpretări univoce. Organele cu funcţii de control fiscal şi de autorizare a activităţii, fac abuz de drepturile lor. În multe cazuri, întreprinderile mici şi mijlocii nu au potenţial uman şi posibilităţi materiale să asigure o contabilitate performantă, să se lămurească în labirinturile Codului fiscal. Ar fi rezonabil ca reglementările fiscale pentru această categorii de contribuabili să fie mult mai simple, clare.

Despre ce n-am vorbit, dar trebuia să spun? Pentru mine aceasta intervenţie telefonică în cadrul unei emisiuni radio a fost pentru prima dată. Şi această treabă are specificul ei. N-am ţinut cont de faptul, că intervenţia este scurtă şi urmează să spui cele mai importante lucruri la subiectul analizat. Moderatorul în orice moment îţi poate opri discursul, dacă nu spui lucruri interesante. Toată viaţa ne învăţăm.

Cred că trebuia să vorbesc şi despre alt fenomen, care este în societatea noastră şi care ţine de fenomenul evaziune fiscală. Acesta este plata salariilor „în plic”, din păcate de această „boală” sunt afectate multe întreprinderi mici şi mijlocii şi nu numai. De ce este prezent acest lucru? În primul rînd, pe motiv, că impozitele legate de salarii sunt mari. De mai mult timp se vorbeşte, că statul ar urma să stimuleze entităţile ca să declare toate salariile, în primul rînd prin intermediul pîrghiilor economice. De exemplu, dacă salariul mediu pe întreprindere de la începutul anului calendaristic este mai mare decît salariul prognozat pe economie pentru anul curent, atunci pentru salariile, care depăşesc acest indice cota contribuţiilor sociale să fie micşorată cu 10%! Sau alte facilităţi de acest gen, care în rezultat nu vor afecta bugetul. Din păcate despre aceasta se vorbeşte de mult timp, dar nimeni nu-şi asumă responsabilitatea să modifice ceva. De mai mulţi ani, după părerea mea, tot ce ţine de contribuţii sociale, indemnizaţii pentru pierderea capacităţii de muncă miroase a naftalină, este învechit. În fiecare an se repetă una şi aceiaşi situaţie, se adoptă Bugetul asigurărilor sociale, care în mare parte este copiat din anul precedent, iar deputaţii îl votează fără să pătrundă în esenţă. Toate neclarităţile cu care se confruntă contribuabilii ce ţin de determinarea bazei de calcul a contribuţiilor, de stabilirea termenelor de plată a contribuţiilor sociale (!?) de ani în şir nu au o rezolvare.

Probleme şi mai grave sunt la capitolul primelor de asigurare medicală. De mai mulţi ani, nu avem o înţelegere clară, care este baza de calcul a primelor de asigurare medicală (!???). Legile se scriu într-o limbă păsărească, pe care contabilii n-o înţeleg. De exemplu, noţiunea de alte recompense din Legea cu privire la mărimea, modul şi termenele de achitare a primelor de asigurare obligatorie de asistenţă medicală nr. 1593-XV din 26.12.2002: „alte recompense - orice altă sumă decît salariul, plătită de angajator în folosul angajatului său, precum şi alte drepturi şi venituri plătite persoanelor fizice, cu excepţia drepturilor şi veniturilor, prevăzute la anexa nr.3, la care nu se calculează prime de asigurare obligatorie de asistenţă medicală”. Această definiţie compromite atît conţinutul acestei legi ce ţine de baza de calcul şi modul de stabilire a primelor de asigurare obligatorie de asistenţă medicală, cît şi bunul simţ. S-a ajuns pînă la aceea, de exemplu, că o facilitate în formă de servicii de sport pe care le acordă angajatorul angajaţilor săi este calificată de organele de control ca bază de calcul a primelor de asigurare medicală. De mai multe ori ne-am adresat către Ministerul Muncii, Protecţiei Sociale şi a Familiei, Compania Naţională în Medicină, Comisia Parlamentară de Profil cu propunerea (rugămintea) să se facă ordine în această noţiune (alte recompense), dar din păcate nimănui nu-i pasă. De această problemă toţi ştiu, dar de ani de zile nimic nu se schimbă.

Încercările pe care le întreprinde statul pentru a scoate din umbră plata salariilor de către angajatori în unele cazuri sunt stîngace şi bazate pe metode represive, care nu au efect şi numai provoacă cheltuieli suplimentare pentru întreprinderi. Recent, a fost adoptată Hotărărea Guvernului nr.477 din 28.06.2011 pentru aprobarea Planului de acţiuni privind minimizarea practicii de achitare a salariilor “în plic” şi “muncii la negru”. Numai un exemplu, Hotărîrea prevede iniţierea modificărilor în legislaţie pentru ca la întreprinderile mici (pînă la 20 de angajaţi) evidenţa contractelor, carnetelor de muncă, înregistrările în acestea să fie ţinută de către o instituţie de stat. Cîtă bătaie de cap pentru întreprinderi. Pe de altă parte, oare aceste „servicii” de care întreprinderea nu are nevoie vor fi fără plată?

În cadrul intervenţiei, am fost întrebat şi despre părerea mea privitor la cerinţele legii ce ţin de prezentarea dărilor de seamă în format electronic. Sub impresia conectării fără plată la serviciul Declaraţia rapidă, sub impresia comodităţii acestui serviciu au spus că este ceva bun şi acesta este viitorul.

Ce n-am spus? Sistemul este bun, dar ar trebui ca să fie dreptul entităţilor să facă alegerea: prezintă dările de seamă fiscale prin intermediul sistemelor electronice sau pe hîrtie? Spun aceasta deoarece pentru careva entităţi această trecere poate să provoace unele probleme greu de depăşit. Statul din nou încearcă să ne impună voinţa sa, să transmită funcţiile sale de administrare a impozitelor pe umerii contribuabililor.

În acest serviciu (Declaraţie rapidă) este cointeresat, în primul rînd, statul pentru a avea informaţii operative privind plata impozitelor, pentru a depista în mod operativ cazurile de evaziune fiscală, restanţele la buget, etc. Pe de altă parte, statul îşi va micşora cheltuielile legate de prelucrarea dărilor de seamă prezentate în mod manual. Eu consider, că prin aceste modificări în legislaţie, contribuabilii sunt lipsiţi de un drept, dreptul de a prezenta dările de seamă fiscale în cea mai accesibilă formă - pe suport de hîrtie. Pentru a prezenta dările de seamă fiscale prin intermediul serviciului Declaraţie electronică, contabilul în calitate de persoană responsabilă de prezentarea dărilor de seamă fiscale din numele entităţii pe care o reprezintă, are nevoie de calculator, conectare la internet, energie electrică, etc. Dar dacă într-o situaţie concretă entitatea nu are careva din aceste bunuri? Atunci va fi lipsită de posibilitatea să prezinte o dare de seamă fiscală? Recunosc, că pe parcursul intervenţiei telefonice n-am conştientizat pînă la urmă acest lucru şi nu m-am expus pozitiv referitor la acest serviciu.

Peste careva timp, obligaţiunea de prezentare a dărilor de seamă prin intermediul sistemului Declaraţie electronică va fi actuală pentru contribuabilii plătitori ai TVA din toată ţara. Pot să presupun, că pentru mulţi din ei din sate şi oraşe, care nu au un calculator, internet şi cunoştinţe în aceste domeniu, această situaţie va constitui o problemă şi mai mare.

Am încercat să analizăm situaţia la acest capitol în ţările vecine: Ucraina şi România. Pentru informaţii ne-am adresat colegilor din organismele profesionale din aceste ţări. Colegii din Ucraina ne-au răspuns că la ei contribuabilii mari au obligaţiunea să prezinte dările de seamă fiscale în exclusivitate în format electronic. Din România am primit un răspuns mai desfăşurat şi vă propunem să faceţi cunoştinţă:

„În urma adresării Dumneavoastră vă transmitem informaţii privind experienţa României precum şi a altor ţări din Europa cu privire la declararea fiscală prin sistemul electronic. În România, datorită timpului foarte mare petrecut de contribuabili pentru a declara şi plăti impozitele, s-au căutat diverse soluţii pentru depunerea on-line a declaraţiilor fiscale. La prima etapă de implementare a depunerii on-line a declaraţiilor fiscale acestea au funcţionat în paralel cu declararea pe suport de hârtie. Contribuabilul care opta pentru declarare on-line încărca declaraţia pe platforma sau site-ul internet după care se primea o confirmare din partea organelor fiscale. Această confirmare semnată şi ştampilată trebuia depusă la organul fiscal pe suport de hârtie până la o anumită dată. Nu schimba foarte multe în raportarea fiscală, se primea un răgaz de câteva zile în plus pentru depunerea confirmărilor faţă de contribuabili care nu optau pentru raportarea on-line.

Anul trecut, începând cu obligaţiile fiscale aferente lunii ianuarie 2011, s-a optat pentru depunerea on-line a declaraţiei privind obligaţiile de plată a contribuţiilor sociale, impozitului pe venit şi evidenţa nominală a persoanelor asigurate. Iniţial depunerea declaraţiilor se putea face şi pe suport de hârtie, până la termenul de depunere al obligaţiilor fiscale aferente lunii iunie 2011, dată de la care această declaraţie fiscală se depune doar în format electronic. Iniţial platforma on-line pe care se încărcau declaraţiile fiscale, precum si formularele on-line au suferit unele modificări, însă, acum programele sunt mult mai stabile. Pentru fiecare declaraţie depusă se primeşte o confirmare, iar dacă la procesarea acesteia s-au descoperit anumite erori acestea sunt transmise pentru a fi remediate. Dovada depunerii declaraţiei se face prin imprimarea confirmării de procesare a declaraţiei şi atribuirea unui număr de înregistrare de către sistemul electronic al Ministerului Finanţelor Publice.

În România, nu se plăteşte pentru a încărca on-line declaraţiile, însă declaraţiile fiscale trebuie semnate electronic (înlocuieşte semnare şi stampilarea clasică), iar pentru a avea acces la semnătură electronică se plăteşte un abonament firmelor, care se ocupă cu securitatea documentelor electronice, şi aceste abonamente costă în jur de 40 de EURO pe an. Cu un singur abonament pentru semnarea electronică se pot viza declaraţiile mai multor societăţi pe baza unor procuri notariale prin care se împuterniceşte o persoană, care deţine semnătură electronică se vizeze declaraţiile fiscale.

La nivel european şi mondial s-au efectuat diverse studii pentru a stabili impactul sistemului fiscal asupra contribuabililor. Cel mai recent studiu în acest sens este cel realizat de PwC şi Banca mondială şi se numeşte Paying Taxes 2011. În acest studiu se pune un accent foarte mare pe diminuarea timpului petrecut de contribuabil pentru a îndeplini obligaţiile fiscale. În acest raport Banca Mondială şi PwC recomandă folosirea mijloacelor de comunicare moderne pentru declararea şi plata obligaţiilor fiscale. Tot în acest raport se observă tendinţa că numărul de declaraţii şi plăţi să fie cât mai mic în cursul unui an.

În Cehia, începând cu anul 2010 sistemul fiscal a fost îmbunătăţit semnificativ. Acest lucru s-a datorat deopotrivă prin simplificarea procedurilor şi a modalităţii de calcul a taxelor, prin introducerea unei singure agenţii, care eficientizează procedurile birocratice şi unifică administrarea impozitelor, contribuţiilor sociale şi asigurări de sănătate într-un singur birou. O altă reformă este introducerea sistemelor electronice pentru depunerea declaraţiilor fiscale şi restructurarea locaţiilor fizice ale birourilor fiscale, care contribuie, de asemenea, la reducerea numărului de ore necesare pentru a îndeplini obligaţiile declarative.

Polonia s-a angajat să încurajeze utilizarea e-filing şi introducerea unei taxări moderne e-administrarea. Etapa iniţială a fost finalizată la data de 1 ianuarie 2008, atunci când toate societăţile au avut posibilitatea de a depune on-line aproape toate declaraţiile fiscale. Introducerea acestui sistem e-filing nu este încă considerat un succes, deoarece întreprinderile au fost nevoite să respecte o serie de cerinţe formale. Acest lucru a descurajat unii contribuabili, şi a existat şi o anumită reticenţă de a renunţa la metoda de depunere pe suport de hârtie. In 2009 numai 2% dintre contribuabili depuneau electronic. Este de aşteptat ca reforma e-administration să se finalizeze în 2012.

In ceea ce priveşte situaţia dumneavoastră, restricţiile pentru declararea impozitelor numai prin sistem electronic trebuie totuşi să vă asigure şi o modalitate de verificare a declaraţiilor. Prin declararea electronică a taxelor si impozitelor, se asigură o diminuare a timpului necesar pentru operarea în evidentele Inspectoratului fiscal de stat, precum si posibilitatea de a depista neconcordanţe între declaraţii a entităţilor. Spre exemplu, legat de TVA la nivelul Uniunii Europene funcţionează o declaraţie recapitulativă privind livrările/achiziţiile/prestările intracomunitare de bunuri. În această declaraţie, atât cel care efectuează livrarea sau prestarea intracomunitară, cât şi cel care efectuează achiziţia intracomunitară, trebuie să declare codul de TVA al partenerului şi valoarea. Dacă apar diferenţe între valorile declarate atunci în mod clar undeva s-a strecurat o eroare şi se poate corecta imediat, deoarece sistemul electronic vă va avertiza. Dacă situaţia nu este remediată, inspectorii fiscali vor efectua un control. Prin această metodă controlul fiscal este mai eficient şi nu se efectuează prin sondaj, ci acolo unde se detectează neconcordanţe.

Ca o concluzie, în majoritatea ţărilor din Europa se încurajează depunerea on-line a declaraţiilor fiscale pentru a diminua timpul necesar îndeplinirii obligaţiilor fiscale, precum şi pentru ca administrarea creanţelor fiscale să poată fi efectuată cu mai multă rigurozitate”.

După ce am citit răspunsul colegilor din România, foarte amplu şi informativ, părerea mea referitor la modul de implementare a raportării în format electronic nu mai este atît de categorică.

Veaceslav Ciobanu,

Contabil

P.S. Am o rugăminte şi o propunere către cei ce vor citi acest articol. Vă rog sa vă expuneţi cu părerea în comentarii pe marginea concluziilor care se conţin în acest articol. Vă rog sa răspundeţi la următoarea întrebare: Ce părerea aveţi despre obligaţiunea, stabilită pentru unele categorii de contribuabili plătitori ai TVA, ca, începînd cu 01 ianuarie 2012, să prezinte dările de seamă fiscale exclusiv în formă electronică?