Restabilirea facturii fiscale în cazul pierderii acesteia de către furnizor sau cumpărător
În legătura cu restabilirea facturii fiscale trebuie să ţinem cont de doua aspecte, cel contabil şi cel fiscal.
Conform Legii contabilităţii nr. 113-XVI din 27.04.2007 art.19 alin.(1), orice operaţiune economica se contabilizează în baza documentelor primare, iar în anumite situaţii suntem obligaţi să utilizăm formulare tipizate cu regim special (art. 20 Legea contabilităţii) – factura fiscală fiind astfel de formular. De aceea conform art.43 alin. 6 al Legii contabilităţii nr. 113-XVI din 27.04.2007 în cazul pierderii, sustragerii sau distrugerii documentelor contabile, conducătorul entităţii este obligat să le restabilească în termen de pînă la 2 luni, începînd cu data constatării faptului respectiv.
Aspectul fiscal al restabilirii facturii fiscale constă în primul rând prin faptul că factura fiscală dă dreptul la trecerea în cont a sumelor T.V.A. aferente procurărilor de mărfuri (servicii) în conformitate cu art.102 alin.(1) din Codul fiscal, şi în al doilea rînd că conform art. 24 alin 10 nu se permite deducerea cheltuielilor dacă contribuabilul nu poate confirma documentar că aceste cheltuieli au fost suportate într-un anumit cuantum şi în modul stabilit de Guvern.
În cazul apariţiei necesităţii restabilirii exemplarului facturii fiscale care urmează a fi arhivată la cumpărător, de pe originalul exemplarului facturii fiscale ce a rămas la furnizorul mărfurilor, serviciilor care e eliberat factura fiscală pierdută, se face o copie.
Pe copia în cauză furnizorul trebuie să aplice ştampila sa, cu înscrierea menţiunii “în schimbul exemplarului eliberat anterior”. După aceasta, copia urmează să fie autentificată notarial.
Este de menţionat faptul, că potrivit prevederilor art. 3 alin. (2) din Legea cu privire la notariat nr. 1453-XV din 08.11.2002, actul notarial, ce are sigiliu şi semnătura persoanei care desfăşoară activitate notarială, este de autoritate publică, se prezumă legal şi veridic şi are forţă probantă şi executorie.
Astfel, ţinînd cont de cele menţionate, în cazul cînd copiile facturilor fiscale sau a altor formulare tipizate de documente primare cu regim special, nu sunt autentificate notarial din diferite motive, aceste documente nu se încadrează în prevederile art. 3 alin. (2) din Legea menţionată.
În cazul în care, agentul economic a autentificat notarial copia exemplarului facturii fiscale, acesta va beneficia de dreptul la trecerea în cont a sumelor T.V.A. achitate sau care urmează a fi achitate pe valorile materiale, serviciilor procurate.
Restabilirea exemplarului facturii fiscale care urmează a fi arhivat la furnizor, în baza căruia se calculează TVA datorat la buget pe livrarea efectuată de către subiectul impozabil, se va efectua similar procedurii expuse în situaţia restabilirii de cumpărător a exemplarului său. În acest caz este doar o deosebire, cumpărătorul aplică ştampila sa, cu înscrierea menţiunii: „în schimbul exemplarului furnizorului”.
Inspectoratul Fiscal Principal de Stat, în aspectul fiscal legat de trecerea în cont a TVA a avut 2 poziţii. Prima poziţie a fost exprimată prin scrisoarea (Scrisoarea nr.(17-2/2-02/1-8561)55 din 17.12.2009), în care era de părere că dreptul la trecerea în cont a sumelor T.V.A. aferente procurărilor de mărfuri (servicii) în conformitate cu art.102 alin.(1) din Codul fiscal, se permite doar în baza originalului exemplarului doi al facturii fiscale eliberat de către furnizorul de mărfuri, servicii.
În prezent Inspectoratul Fiscal de Stat împărtăşeşte poziţia că restabilirea facturii fiscale se poate face prin autentificarea notariala expusă prin Scrisoarea nr. (26-08/2-02/1/7372)65 din 26.11.2010 , totodată această scrisoare a anulat poziţia anterioara a IFPS prin care a fost abrogată Scrisoarea nr.(17-2/2-02/1-8561)55 din 17.12.2009).