STANDARDUL NAŢIONAL DE CONTABILITATE 12
"CONTABILITATEA IMPOZITULUI PE VENIT"
Notă: Pe tot parcursul textului se substituie sintagma “raportul privind rezultatele financiare” cu sintagma “raportul de profit şi pierdere”, la genul corespunzător; cuvîntul “întreprindere” cu cuvîntul “entitate” conform Ordinului Min.Fin. nr.145 din 27.11.2012, în vigoare 07.12.2012
Introducere
1. Prezentul standard este elaborat în baza standardului internaţional de contabilitate 12 "Contabilitatea impozitelor pe venit" care a intrat în vigoare la 1 ianuarie 1981 şi a fost revizuit în anul 1996, ţinînd cont de prevederile Codului fiscal adoptat de Parlamentul Republicii Moldova la 24 aprilie 1997.
Obiectivul
2. Obiectivul prezentului standard îl constituie descrierea metodicii de contabilizare a impozitului pe venit al entităţii. Standardul de faţă stabileşte modul de determinare a diferenţelor permanente şi temporare, de constatare a datoriilor şi activelor amînate privind impozitul pe venit, de prezentare a informaţiei cu privire la impozitul pe venit în rapoartele financiare.
Domeniul de aplicare
3. Prezentul standard se extinde asupra tuturor persoanelor juridice şi fizice care desfăşoară activitate de întreprinzător şi sînt înregistrate în Republica Moldova, precum şi asupra filialelor, reprezentanţelor şi altor subdiviziuni interioare situate atît pe teritoriul Republicii Moldova, cît şi peste hotarele acesteia.
4. În prezentul standard nu sînt examinate:
a) modul de contabilizare a subvenţiilor de stat (S.N.C.20 "Contabilitatea subvenţiilor de stat şi publicitatea asistenţei de stat");
b) trecerea în cont a impozitelor privind anumite tipuri de investiţii;
c) diferenţele temporare rezultate din subvenţiile de stat sau trecerea în cont a impozitelor.
Definiţii
5. În prezentul standard sînt utilizaţi următorii termeni:
Venit contabil (pierdere contabilă) - profitul (pierderea) perioadei de gestiune pînă la impozitare reflectată în raportul de profit şi pierdere.
Venit impozabil (pierdere fiscală) - venitul (pierderea) contabil al perioadei de gestiune corectat în conformitate cu regulile stabilite de legislaţia fiscală.
Cheltuială (economia) de impozit pe venit - suma totală a cheltuielii (economiei) curente şi amînate privind impozitul pe venit luată în considerare la calcularea profitului (pierderii) net al perioadei de gestiune.
Cheltuială (economia) curentă privind impozitul pe venit - suma datoriei curente privind impozitul pe venit luată în considerare la calcularea cheltuielii (economiei) privind impozitul pe venit.
Datorie curentă privind impozitul pe venit - suma impozitului pe venit de plătit calculată din venitul impozabil al perioadei de gestiune.
Activ curent privind impozitul pe venit - suma creanţei aferente impozitului pe venit, care urmează să fie recuperată entităţii în perioada de gestiune.
Cheltuială (economia) amînată privind impozitul pe venit - suma totală a datoriilor şi activelor amînate privind impozitul pe venit.
Datorii amînate privind impozitul pe venit - suma impozitului pe venit care va fi plătită entităţii în perioadele de gestiune ulterioare în legătură cu diferenţele temporare impozabile.
Activ amînat privind impozitul pe venit - suma impozitului pe venit care urmează să fie recuperată entităţii în perioadele viitoare în legătură cu:
a) diferenţele temporare deductibile;
b) reportarea pe perioadele viitoare a pierderilor fiscale nereclamate.
Diferenţe permanente - diferenţe între venitul (pierderea) contabil şi venitul (pierderea) impozabil al perioadei de gestiune care se ivesc în perioada de gestiune curentă cu ocazia limitării sau neconstatării veniturilor şi cheltuielilor determinate de Codul fiscal. Diferenţele permanente se ivesc într-o perioadă de gestiune şi nu se anulează în perioadele ulterioare.
Diferenţe temporare - diferenţe între venitul (pierderea) contabil şi venitul (pierderea) impozabil în decursul perioadei de gestiune care se ivesc în perioada în care unele elemente (posturi) de venituri şi cheltuieli se includ în venitul impozabil şi nu coincid cu perioada în care acestea se includ în venitul contabil. Diferenţele temporare se ivesc într-o perioadă de gestiune şi se anulează ca urmare a uneia sau a mai multor perioade de gestiune ulterioare.
Diferenţele temporare se divizează în:
a) impozabile - diferenţe care generează sume impozabile la determinarea venitului (pierderii) impozabil al perioadelor ulterioare, cînd suma activului sau datoriei este restabilită sau achitată;
b) deductibile - diferenţe care generează apariţia sumelor deduse la determinarea venitului (pierderii) impozabil al perioadelor viitoare, cînd suma activului sau a datoriei este restabilită sau achitată.
Trecerea în cont a impozitelor - impozite plătite direct la buget în numele contribuabilului de către terţi, precum şi cele achitate în avans în Republica Moldova sau peste hotare.
51. În conformitate cu politica de contabilitate cheltuielile (economiile) privind impozitul pe venit pot fi determinate în baza următoarelor metode:
a) metoda impozitului curent;
b) metoda impozitului amînat.
[Paragraful 51 introdus prin Ordinul Min.Fin. nr.145 din 27.11.2012, în vigoare 07.12.2012]
52. În cazul aplicării metodei impozitului curent cheltuielile privind impozitul pe venit se determină prin aplicarea la suma venitului impozabil a cotei impozitului stabilită în Codul fiscal pentru anul fiscal respectiv. Venitul impozabil se determină în conformitate cu regulile stabilite de legislaţia fiscală.
[Paragraful 52 introdus prin Ordinul Min.Fin. nr.145 din 27.11.2012, în vigoare 07.12.2012]
Metoda impozitului amînat
[Denumirea modificată prin Ordinul Min.Fin. nr.145 din 27.11.2012, în vigoare 07.12.2012]
6. Venitul impozabil se determină în baza venitului contabil în decursul perioadei de gestiune corectat cu mărimea:
a) diferenţelor permanente;
b) diferenţelor temporare.
Diferenţe permanente şi temporare
7. Diferenţele permanente şi temporare se ivesc din cauza deosebirilor dintre regulile calculului venitului impozabil în conformitate cu legislaţia fiscală şi regulile de determinare a venitului contabil stabilite de S.N.C.
8. În legislaţia fiscală sînt prevăzute regulile de constatare a veniturilor şi cheltuielilor în scopuri fiscale, iar în S.N.C. - regulile în scopurile contabilităţii financiare.
9. Există următoarele grupe de venituri şi cheltuieli în care se ivesc diferenţe temporare şi permanente:
a) venituri şi cheltuieli constatate de legislaţia fiscală, dar care nu sînt constatate de regulile S.N.C.;
b) venituri şi cheltuieli constatate de regulile S.N.C., dar care nu sînt constatate de regulile legislaţiei fiscale.
10. Diferenţele permanente sînt condiţionate de decalajul între veniturile contabil şi impozabil şi se ivesc în decursul perioadei de acţiune a legislaţiei corespunzătoare.
Exemple de diferenţe permanente:
a) venituri sub formă de dividende de la rezidentul Republicii Moldova care se includ în venitul contabil, dar potrivit prevederilor Codului fiscal nu se includ în venitul impozabil;
b) cheltuieli de deplasare şi de reprezentare, cheltuieli privind asigurarea persoanelor juridice şi altele care sînt luate în considerare la determinarea venitului contabil în mărime deplină, însă în scopuri fiscale sînt constatate în limitele stabilite de Guvern.
11. Diferenţele temporare sînt condiţionate de decalajul între veniturile contabil şi impozabil rezultate din incoincidenţa perioadei, în care elementele de venituri şi cheltuieli se includ în venitul contabil, cu perioada în care acestea se includ în venitul impozabil. Exemple de diferenţe temporare:
a) suma venitului impozabil rezultată din modificarea metodei de constatare a veniturilor şi cheltuielilor în perioada de gestiune (în comparaţie cu perioada precedentă) este reflectată în contabilitatea financiară integral, iar în scopuri fiscale este repartizată în părţi egale pe trei ani;
b) suma uzurii mijloacelor fixe luată în considerare la determinarea venitului (pierderii) contabil poate să difere de suma uzurii luată în calcul pentru determinarea venitului (pierderii) din cauza incoincidenţei duratelor de funcţionare utilă a mijloacelor fixe şi a metodelor de calculare a uzurii acestora;
c) valoarea de bilanţ a investiţiilor în părţile legate - entităţi mixte etc. se deosebeşte de baza fiscală a investiţiilor sau participaţiilor în aceste entităţi (paragrafele 19-20 ale prezentului standard);
d) rezultatele reevaluării activelor sînt reflectate în contabilitatea financiară, dar nu sînt constatate în scopuri fiscale (paragraful 21 al prezentului standard);
e) valoarea de bilanţ a activelor şi datoriilor entităţii procurate este contabilizată în contabilitatea financiară la valoarea venală, iar în scopuri fiscale - la valoarea lor pînă la fuziunea entităţilor (paragraful 22 al prezentului standard).
12. Diferenţele permanente şi temporare sînt luate în considerare la determinarea venitului impozabil al perioadei de gestiune în mărimea sumei abaterilor între veniturile şi cheltuielile reflectate în raportul de profit şi pierdere calculate prevăzute de S.N.C. şi sumele veniturilor şi cheltuielilor corespunzătoare lor constatate de legislaţia fiscală.
Constatarea datoriilor şi activelor curente privind impozitul pe venit
13. Datoria curentă aferentă impozitului pe venit la finele perioadei de gestiune este constatată în mărimea sumelor neachitate şi se calculează în baza indicatorilor următori:
a) soldul datoriei curente aferente impozitului pe venit la începutul perioadei de gestiune;
b) soldul creanţei privind impozitul pe venit la începutul perioadei de gestiune;
c) suma datoriei curente aferente impozitului pe venit calculată în decursul perioadei de gestiune;
d) suma impozitului pe venit achitat (înregistrat) în decursul perioadei de gestiune.
Dacă suma achitată sau înregistrată a impozitului pe venit în decursul perioadei de gestiune depăşeşte suma datoriei privind impozitul pe venit pe aceeaşi perioadă, suma depăşită se consideră creanţă privind impozitul pe venit.
Constatarea datoriilor şi activelor amînate privind impozitul pe venit
14. Diferenţele temporare impozabile generează apariţia datoriilor amînate privind impozitul pe venit, iar diferenţele temporare deductibile generează apariţia activelor amînate privind impozitul pe venit.
15. Diferenţele temporare impozabile se ivesc în cazurile cînd:
a) suma veniturilor constatate în contabilitatea financiară depăşeşte suma veniturilor constatate în scopuri fiscale;
b) suma cheltuielilor constatate în contabilitatea financiară este mai mică decît suma cheltuielilor constatate în scopuri fiscale.
Datoria amînată privind impozitul pe venit se constată în suma calculată conform cotei în vigoare a impozitului pe venit din mărimea diferenţei temporare impozabile.
În cazul cînd în perioadele de gestiune ulterioare diferenţele temporare se inversează, venitul impozabil al entităţii se majorează. Datoria amînată privind impozitul pe venit se anulează proporţional mărimii diferenţelor temporare inversate.
16. Diferenţele temporare deductibile apar în cazul cînd:
a) suma veniturilor constatate în contabilitatea financiară este mai mică decît suma veniturilor constatate în scopuri fiscale;
b) suma cheltuielilor constatate în contabilitatea financiară depăşeşte suma cheltuielilor constatate în scopuri fiscale.
Activul amînat privind impozitul pe venit se constată în suma calculată conform cotei în vigoare a impozitului pe venit din mărimea diferenţei temporare deductibile.
În cazul cînd în perioadele de gestiune ulterioare diferenţa temporară deductibilă se inversează venitul impozabil al entităţii se micşorează. Activul amînat privind impozitul pe venit se anulează proporţional cu mărimea diferenţei temporare inversate.
Pierderi fiscale nereclamate
[Denumirea subcapit. intodusă prin Ordin. Min. Fin. nr.41 din 30.03.99]
17. În cazul cînd întreprinderea a suferit pierderi, apare o pierdere fiscală nereclamată. Conform Codului fiscal se permite reportarea pierderii anului de gestiune pe perioadele ulterioare (pe un termen de pînă la trei ani). Existenţa venitului impozabil va permite entităţii să reclame o parte sau toată suma pierderii obţinută în anul precedent prin diminuarea impozitului impozabil.
18. Activul amînat privind impozitul pe venit trebuie să se constate pentru pierderile fiscale nereclamate reportate în perioadele ulterioare în cazul cînd în anul de gestiune în evidenţa financiară există profit pînă la impozitare cu condiţia că suma pierderii fiscale este egală sau mai mică decît suma diferenţei temporare impozabile. Activul amînat se constată atunci cînd întreprinderea este convinsă că pe viitor va obţine venit impozabil pe seama căruia vor fi utilizate pierderile fiscale nereclamate.
[Paragraful 18 în redacţia Ordin. Min. Fin. nr.41 din 30.03.99]
19. Existenţa pierderilor fiscale nereclamate constituie o dovadă a faptului că pe viitor întreprinderea nu va obţine venit impozabil. La aprecierea probabilităţii existenţei venitului impozabil, în baza căruia întreprinderea va putea să utilizeze pierderile fiscale, se iau în consideraţie următorii factori:
a) existenţa la întreprindere a unui volum suficient de diferenţe temporare impozabile aferente unuia şi aceluiaşi buget şi contribuabil, care va duce la obţinerea sumelor impozabile faţă de care pot fi reclamate pierderile fiscale pînă va expira termenul de acţiune a acestora;
b) existenţa unei certitudini suficiente că întreprinderea va obţine venit impozabil pînă la expirarea termenului de reclamare a pierderilor fiscale;
c) apariţia unor pierderi fiscale nereclamate din anumite motive, care puţin probabil că se vor repeta;
d) existenţa la întreprindere a unor posibilităţi pentru planificarea fiscală, care vor crea venit impozabil în perioada cînd pot fi reclamate pierderile fiscale;
e) existenţa în evidenţa financiară în anul de gestiune a profitului pînă la impozitare, avînd o certitudine suficientă că pe viitor întreprinderea va obţine venit impozabil.
[Paragraful 19 introdus prin Ordin. Min. Fin. nr.41 din 30.03.99]
20. Activul amînat privind impozitul pe venit pentru pierderile fiscale nereclamate reportate în perioadele ulterioare pot fi constatate şi în cazul lipsei în perioada de gestiune a diferenţelor temporare impozabile, însă cu condiţia respectării criteriilor enumerate în paragraful 19.
[Paragraful 20 introdus prin Ordin. Min. Fin. nr.41 din 30.03.99]
21. Activul amînat privind impozitul pe venit nu poate fi constatat în cazul lipsei la întreprindere în anul de gestiune în evidenţa financiară a profitului pînă la impozitare şi dacă întreprinderea nu este sigură că în perioadele de gestiune ulterioare va obţine venit impozabil pe seama căruia pot fi utilizate pierderile fiscale nereclamate.
[Paragraful 21 introdus prin Ordin. Min. Fin. nr.41 din 30.03.99]
22. În cazul în care activul amînat privind impozitul pe venit nu se constată, pierderea fiscală nereclamată se reflectă în contabilitatea extrabilanţieră şi se constată în anul de gestiune, în care întreprinderea va obţine venit impozabil, dar nu mai mare decît venitul impozabil.
[Paragraful 22 introdus prin Ordin. Min. Fin. nr.41 din 30.03.99]
Diferenţe temporare privind investiţiile în părţile legate şi entităţile mixte,
rezultatele reevaluării activelor şi la contopirea entităţilor
23. Diferenţele temporare sînt posibile în cazul incoincidenţei valorii de bilanţ a investiţiilor în entităţile-fiice, asociate şi mixte cu baza fiscală a investiţiilor care deseori reprezintă valoarea de bilanţ. Atare diferenţe pot apărea în cazul:
a) existenţei profitului nerepartizat al entităţilor-fiice, asociate şi mixte;
b) modificării cursurilor valutare cînd companiile-mamă şi fiică îşi au sediul în diferite ţări;
c) diminuării valorii de bilanţ a investiţiilor în întreprinderea asociată pînă la valoarea de piaţă a acestora.
24. Diferenţele temporare aferente uneia şi aceleiaşi investiţii, reflectate în rapoartele financiare consolidate şi în rapoartele financiare distincte ale entităţii-mamă, pot să nu coincidă din cauza aplicării diverselor metode de evaluare a investiţiilor - la valoarea de intrare sau la valoarea reevaluată.
25. În conformitate cu S.N.C.16 "Contabilitatea activelor materiale pe termen lung" se permite contabilizarea activelor la valoarea de intrare sau la valoarea reevaluată. Diferenţa dintre suma uzurii calculată din valoarea de bilanţ a activului reevaluat şi suma uzurii luată în considerare în scopuri fiscale constituie o diferenţă temporară care generează apariţia datoriei amînate sau a activului amînat privind impozitul pe venit.
26. În conformitate cu S.N.C.22 "Asocierea entităţilor" valoarea de bilanţ a activelor şi datoriilor entităţii procurate este contabilizată în raportul financiar la valoarea venală la data procurării. În scopuri fiscale activele şi datoriile achiziţionate sînt contabilizate la valoarea reflectată la fostul proprietar pînă la contopirea (fuziunea) entităţii. Ca rezultat, se formează diferenţe temporare care generează apariţia datoriilor şi activelor amînate privind impozitul pe venit. Întreprinderea care procură poate să-şi restabilească activele amînate privind impozitul pe venit neconstatate pînă la contopirea entităţilor.
Evaluarea datoriilor şi activelor curente şi amînate privind impozitul pe venit
27. Datoria (activul) curentă privind impozitul pe venit trebuie să fie evaluată la suma pe care întreprinderea planifică să o verse la buget sau să o primească din buget, calculată conform cotei impozitului pe venit stabilită, la data întocmirii bilanţului contabil.
28. Datoria amînată şi activul amînat privind impozitul pe venit trebuie să fie evaluate la cota impozitului stabilită de legislaţia fiscală la data întocmirii bilanţului contabil. Ulterior, la restabilirea activului sau stingerea datoriilor acestea sînt evaluate la cota impozitului pe venit care este în vigoare în perioada respectivă.
Constatarea cheltuielii (economiei) privind impozitul pe venit
Raportul de profit şi pierdere
29. Sumele cheltuielilor (economiei) curente şi amînate privind impozitul pe venit se consideră ca cheltuială sau venit şi se includ în calculul profitului (pierderii) net al perioadei de gestiune, cu excepţia cazurilor expuse în paragrafele 27 şi 28 ale prezentului standard.
30. Valoarea de bilanţ a activelor şi datoriilor amînate privind impozitul pe venit poate să se modifice chiar şi în cazul cînd suma diferenţelor temporare corespunzătoare rămîne constantă. Aceasta poate să fie rezultatul modificării cotei impozitului sau a altor prevederi ale legislaţiei fiscale. Cheltuiala (economia) amînată care se iveşte în legătură cu aceasta este reflectată în raportul de profit şi pierdere.
Articole raportate nemijlocit la creşterea sau diminuarea capitalului propriu
31. Cheltuiala curentă şi amînată privind impozitul pe venit este reflectată nemijlocit în capitalul propriu în cazul cînd impozitul se referă la articolele care în una şi aceeaşi perioadă sau în cele ulterioare se vor raporta la creşterea sau diminuarea capitalului propriu.
32. S.N.C. prevăd sau admit raportarea următoarelor articole la creşterea sau diminuarea capitalului propriu în cazul:
a) modificării valorii de bilanţ rezultată din reevaluarea activelor materiale pe termen lung (S.N.C.16 "Contabilitatea activelor materiale pe termen lung") sau a investiţiilor pe termen lung (S.N.C.25 "Contabilitatea investiţiilor");
b) corecţiei profitului (pierderii) efectuată fie ca rezultat al modificării politicii de contabilitate, aplicată în mod retrospectiv (faţă de perioadele precedente), fie la corectarea erorii esenţiale (S.N.C.8 "Profitul sau pierderea netă a perioadei gestionare, erorile esenţiale şi modificările în politica de contabilitate");
c) diferenţelor de curs care se ivesc la recalcularea indicatorilor prezentaţi în rapoartele financiare ale subdiviziunilor străine ale entităţii (S.N.C.21 "Efectele variaţiilor cursurilor valutare").
Prezentarea informaţiei în rapoartele financiare
Active şi datorii privind impozitul pe venit
33. În bilanţul contabil activele şi datoriile privind impozitul pe venit trebuie să fie contabilizate separat de alte active şi datorii. Activul amînat şi datoria amînată privind impozitul pe venit sînt contabilizate separat de creanţe şi datoria amînată privind impozitul pe venit.
34. Activele şi datoriile amînate privind impozitul pe venit sînt incluse în bilanţ în componenţa activelor şi datoriilor pe termen lung.
35. Stingerea reciprocă în bilanţul contabil a activelor şi datoriilor curente privind impozitul pe venit se efectuează conform regulilor stabilite pentru instrumentele financiare în S.N.C.32 "Instrumente financiare".
36. În rapoartele financiare consolidate activul curent al unei entităţi dintr-un grup se trece în contul datoriei curente privind impozitul pe venit al altei entităţi din cadrul grupului în conformitate cu prevederile S.N.C.27 "Rapoartele financiare consolidate şi contabilitatea investiţiilor în entităţile-fiice".
37. Stingerea reciprocă a activelor amînate pe contul datoriilor amînate privind impozitul pe venit se admite în cazul respectării concomitente a condiţiilor în care:
a) un atare drept este prevăzut de legislaţia în vigoare;
b) activul amînat şi datoria amînată privind impozitul pe venit sînt raportate la unul şi acelaşi buget şi la unul şi acelaşi contribuabil.
Cheltuiala (economia) privind impozitul pe venit
38. Cheltuiala (economia) privind impozitul pe venit raportată la profitul (pierderea) perioadei de gestiune este reflectată în raportul de profit şi pierdere.
Publicitatea
39. În rapoartele financiare entitatea publică separat următoarele sume:
a) cheltuiala (economia) curentă privind impozitul pe venit;
b) corectările constatate în perioada de gestiune, la cheltuiala (economia) curentă privind impozitul pe venit al perioadelor precedente;
c) cheltuiala (economia) amînată privind impozitul pe venit raportată la apariţia şi inversarea diferenţelor temporare;
d) cheltuiala (economia) amînată privind impozitul pe venit aferent modificării cotei impozitului;
e) economia privind impozitul pe venit rezultată din activele amînate privind impozitul pe venit al anilor precedenţi, care se utilizează pentru diminuarea sumei cheltuielii curente sau cheltuielii amînate privind impozitul pe venit;
f) cheltuiala (economia) privind impozitul pe venit aferent modificărilor survenite în politica de contabilitate şi erorilor esenţiale care se iau în considerare la determinarea profitului (pierderii) net al perioadei raportate în conformitate cu metoda alternativă admisibilă din S.N.C.8 "Profitul sau pierderea netă a perioadei raportate, erorile esenţiale şi modificările în politica de contabilitate");
g) cheltuiala (economia) privind impozitul pe venit aferent articolelor relative la creşterea sau diminuarea capitalului propriu;
h) cheltuiala (economia) privind impozitul pe venit aferent articolelor excepţionale constatate în decursul perioadei de gestiune;
i) suma (precum şi data expirării termenului, dacă există) diferenţelor temporare deductibile potrivit cărora în bilanţul contabil nu sînt constatate activele amînate privind impozitul pe venit;
j) cheltuiala privind impozitul pe venit aferentă operaţiunilor întrerupte legate de:
i) venitul (pierderea) din operaţiunea întreruptă;
ii) venitul (pierderea) perioadei de gestiune privind operaţiunile întrerupte în perioadele precedentă şi de gestiune.
40. Entitatea publică orice venituri şi pierderi imprevizibile în conformitate cu S.N.C.10 "Eventualităţi şi evenimente ale activităţii economice care survin după data de întocmire a bilanţului". Veniturile şi pierderile imprevizibile pot să rezulte din litigiile nesoluţionate cu organele fiscale. În mod analog, legislaţia fiscală, în cazul cînd se modifică cota impozitului, sau entitatea, cînd despre aceste modificări se anunţă după data întocmirii bilanţului contabil, publică orice rezultate esenţiale ale acestor modificări pentru activele şi datoriile curente şi amînate privind impozitul pe venit.
Data intrării standardului în vigoare
41. Prezentul standard intră în vigoare pentru rapoartele financiare începînd cu 1 ianuarie 1998.