Introducere
În prezent profesia de audit din Republica Moldova este la răscruce. În scurt timp va fi adoptată o nouă lege privind activitatea de audit menită să aducă profesia la o nouă etapă în dezvoltarea sa. De calitatea acestei legi va depinde dezvoltarea profesiei pentru mulți ani înainte. Care sunt așteptările? În luna decembrie 2015 a fost făcut public conceptul privind dezvoltarea profesiei de audit, principiile care vor sta la baza noii legi. Recent a fost prezentată prima variantă a proiectului de lege. După părerea multor auditori, proiectul de lege în varianta actuală nu va rezolva acele probleme cu care se confruntă profesia de audit și, corespunzător, nu va impulsiona dezvoltarea profesiei. Este important ca auditorii și asociațiile profesionale să-și consolideze eforturile și să contribuie la îmbunătățirea proiectului de lege. Acest articol are menirea să contribuie la această activitate. Propunerile la proiectul de lege, înaintate de profesie, trebuie să fie viabile, să fie bazate pe practica și experiența pozitivă a altor țări europene, să fie greu de respins, iar argumentele să fie convingătoare, astfel încât să fie acceptate atât de către organele de reglementare și supraveghere cât și de către societatea civilă.
Una dintre problemele-cheie care urmează să fie reflectată în noua lege ține de sistemul de supraveghere publică a activității de audit. Activitatea profesională a auditorului financiar este de o importanță publică deosebit de mare, corespunzător, trebuie să fie sub controlul societății, iar acesta să fie conform cerințelor Directivelor Uniunii Europene.
Care sunt practicile internaționale?
În ultimii 15-20 de ani bunele practici internaționale în domeniul supravegherii activității de audit au suferit o evoluție contradictorie - de la un sistem de supraveghere, bazat pe autoreglementarea profesiei, la un nou sistem, care are la bază o abordare diametral opusă, bazată pe controlul public al activității de audit. Aceasta a fost posibil datorită faptului că la începutul anilor 2000, cazul Enron și alte cazuri de manipulare cu situațiile financiare au ridicat semne de întrebare privind independența, competența și profesionalismul auditorilor. Spre exemplu, organele legislative din SUA nu mai erau dispuse să accepte autoreglementarea profesiei și au înlocuit sistemul dat, cu o vechime de 30 de ani, cu un sistem de control public organizat de către o instituție nouă - Consiliul de Supraveghere al Contabilității Companiilor Publice. Această modificare de paradigmă a determinat și Europa să-și modifice abordarea. În 2006 Uniunea Europeană a aprobat Directiva privind Auditul Statutar. Directiva obligă statele membre să implementeze un sistem de supraveghere publică independent de profesia contabilă (audit), care obligă firmele de audit să fie supuse unui control extern a calității lucrărilor de audit. Tema consolidării supravegherii publice a activității de audit a fost relansată la nivel european o dată cu publicarea Cărții Verzi privind rolul auditorilor (anul 2010). În 2013-2014, în urma unor dezbateri îndelungate, Uniunea Europeană a adoptat două acte legislative importante în domeniul reglementării profesiei de audit: „Directiva privind auditul legal al situațiilor financiare și al situațiilor financiare consolidate" (Directiva 2006/43/CE din 17.05.2006) și „Regulamentul privind cerințe specifice referitoare la auditul statutar al entităților de interes public" (nr. 537/2014 din 16.04.2014). Aceste două documente constituie „cartea de căpătâi" de care se conduc țările Uniunii Europe în reglementarea supravegherii activității de audit.
Republica Moldova, de asemenea, și-a asumat responsabilitatea să-și armonizeze legislația în domeniul auditului financiare cu aceste două documente.
Sisteme de supraveghere europene
O analiză comparativă a sistemelor de supraveghere a activității de audit implementate în țările Uniunii Europene ne permite să concluzionăm că aceste sisteme, totuși, diferă de la o țară la alta. În rezultat, pot fi evidențiate patru modele instituționale de reglementare, care diferă semnificativ în partea ce ține de conținutul controlului public asupra sistemului de supraveghere al activității auditorilor, de la organisme autoreglementate la cele reglementate și administrate în întregime de stat.
În același timp, merită să menționăm că la acest moment la nivelul țărilor UE este în plină desfășurare transpunerea în viață a noilor cerințe comunitare privind auditul statutar. Regulamentul UE privind auditul statutar al entităților de interes public din 16.04.2014 în cea mai mare parte se aplică de la 17 iunie 2016, unele prevederi au o aplicare mai târzie.
(1) Supraveghere prin autoreglementare monitorizată
În cadrul acestui model inspecțiile externe privind calitatea lucrărilor de audit sunt efectuate de către un organism național al profesioniștilor contabili (auditori). Modul în care organismul profesional își reglementează și monitorizează membrii săi este supravegheat de către autoritatea de supraveghere ierarhic superioară. Controlul public este instituționalizat prin activitatea acestui organism de supraveghere a activității organismului de autoreglementare. Această autoritate nu este direct implicată în efectuarea inspecțiilor de control extern al calității lucrărilor de audit, acesta verifică calitatea inspecțiilor efectuate de către organismul de autoreglementare.
Cerințele pentru membrii consiliului organismului de supraveghere, similare în majoritatea țărilor: membrii trebuie să fie practicieni activi în contabilitate, finanțe, științe economice sau drept, să dispună de cunoștințe profunde și experiență relevantă, să aibă o reputație profesională ireproșabilă.
Acest sistem este implementat în Irlanda, Grecia și Austria.
(2) Supraveghere exercitată asupra organismului profesional
În cadrul acestui model un organism profesional este autorizat prin lege să execute unele funcții de reglementare a profesiei contabile și de audit. În majoritatea țărilor, aceste organisme profesionale sunt instituționalizate, poartă numele de Cameră a auditorilor, calitatea de membru este obligatorie pentru auditori și firmele de audit. În același timp, aceste camere au în atribuțiile sale și apărarea drepturilor profesionale ale membrilor săi. Acest fapt poate să-i deruteze pe unii în partea ce ține de asigurarea, în același timp, a controlului public al activității auditorilor.
Această aparentă neconformitate poate fi înlăturată prin asigurarea unui control riguros al activităților camerei în partea ce ține de controlul extern al calității lucrărilor de audit al membrilor săi. Acest control al camerei este exercitat de un Consiliu de Supraveghere al Activității de Audit (CSAA) cu împuterniciri de revizuire, anulare a rezultatelor, implicare în exercitarea oricărei inspecții derulate de inspectorii camerei. În unele țări, inspecțiile de control al calității lucrărilor de audit al entităților de interes public este efectuat de către inspectorii CSAA. Această metodă de reglementare a supravegherii activității de audit a fost implementată de majoritatea țărilor europene: Belgia, Croația, Republica Cehă, Finlanda, Lituania, Polonia, România, Slovacia și Portugalia.
Luând în considerație caracterul echivoc al camerei, pe de o parte autorizată cu funcții de interes public de reglementare a profesiei, iar, pe de altă parte cu funcții de apărare și reprezentare a intereselor de grup, această metodă se plasează între sistemul de supraveghere, bazat pe autoreglementare, și alte două metode care au la bază o implicare semnificativă a statului în activitatea de supraveghere a activității de audit.
(3) Agenție de reglementare independentă
În acest caz, funcțiile de supraveghere a activității de audit sunt delegate unei autorități independente special create în acest scop. Principala caracteristică a agențiilor de acest tip este că acestea își asumă toată responsabilitatea legată de procesul de supraveghere publică a activității de audit și urmează să aibă un caracter independent. Problema-cheie este asigurarea caracterului independent al acestei autorități, îndeosebi în lipsa unui sistem democratic funcțional.
Această formă de supraveghere este implementată în țările UE în care statul și-a demonstrat bunele sale calități de administrator al interesului public, cu un nivel scăzut al corupției, cu un sistem de justiție eficient (corect). După părerea noastră, în situația în care aceste condiții nu sunt îndeplinite, când statul nu are resurse materiale suficiente pentru a asigura calitatea acestor servicii, nu trebuie oferite toate pârghiile de supraveghere și control în mâinile statului. Unele funcții minore de autoreglementare, în condițiile monitorizării acestor activități de către stat, ar urma să fie transmise profesiei (societății civile), cu scopul creării unui sistem funcțional, cu unele elemente de monitorizare reciprocă a acțiunilor participanților la sistemul de supraveghere a activității auditorilor.
Această formă de supraveghere a fost implementată de țările UE: Luxemburg, Italia, Olanda, Marea Britanie, Slovenia, Estonia și Bulgaria.
(4) Reglementare de către agențiile statului
În acest caz, funcțiile autorității de supraveghere a activității de audit sunt delegate unei autorități de reglementare în cadrul unei instituții de stat existente: Ministerul Finanțelor, Ministerul Justiției, Ministerul Economiei etc. Acest sistem de supraveghere este implementat de Suedia, Danemarca, Ungaria, Letonia și Malta.
În concluzie, analizând sistemele de supraveghere publică a activității de audit, existente în țările UE, constatăm că acestea diferă semnificativ de la o țară la alta. Acestea au fost organizate în funcție de mulți factori: experiența pozitivă acumulată în această activitate, tradiții, sistem democratic, justiție imparțială. Nici unul dintre aceste sisteme nu poate fi considerat o dogmă și în mare măsură rezultatul implementării depinde nu de forma acestuia, dar de calitatea implementării și voința de a crea un sistem funcțional de supraveghere a activității de audit.
Menționăm, inițierea reformei auditului în Europa a avut ca bază reformele în domeniu din SUA. Noua paradigmă a reglementării, bazată pe trecerea de la autoreglementare la supravegherea de către stat, a fost realizată în diferite state în mod diferit. De asemenea, urmează să menționăm că posibil în unele state europene n-a fost finalizată armonizarea legislației locale la cerințele Directivei din 2014. În calitate de concluzie, menționăm că la moment, în țările UE nu există o abordare unică cu privire la asigurarea controlului public asupra activității de audit (transpunerea Directivelor UE privind auditul statutar), supravegherea publică nu echivalează cu supravegherea de stat.
Finanțarea sistemului de supraveghere
O problemă importantă legat de organizarea adecvată a sistemului de supraveghere a activității de audit este finanțarea acestor activități. Sursele disponibile în acest sens urmează să fie suficiente pentru a remunera munca inspectorilor, care trebuie să aibă o pregătire profesională înaltă, corespunzător, trebuie să fie bine plătiți pentru munca lor. Țările UE folosesc trei forme de finanțare a activității organizației cu funcții de supraveghere a activității de audit:
(a) finanțare din bugetul de stat (Austria, Bulgaria, Letonia, Lituania, Croația, Estonia);
(b) finanțare de către profesia de audit: firme de audit și/sau auditori: Danemarca, Finlanda, Franța, Germania, Suedia, SUA;
(c) finanțare mixtă din bugetul de stat și și de către profesia de audit (firme de audit, auditori): Ungaria, Italia, Irlanda, Luxemburg (90%- Bugetul de stat; 10% - onorarii de la firmele de audit), Malta (50% - bugetul de stat; 50% - profesia de audit); Polonia (80% - bugetul de stat; 20% - firme de audit), România (40% - bugetul de stat; 60% - profesia contabilă (CECCAR - 38%) și de audit (CAFR - 22%).
În același timp, Articolul 21 Condiții de independență al Regulamentului UE din 14.04.2014, cu referință la autoritățile competente de supraveghere a activității auditorilor statutari și firmelor de audit, prevede: „Finanțarea acestor autorități este sigură și lipsită de influențe necorespunzătoare din partea auditorilor statutari și a firmelor de audit". Această prevedere ar putea să însemne că activitatea autorității de supraveghere urmează să fie finanțată din alte surse decât auditorii și firmele de audit.
Republica Moldova - istoric
Ziua de naștere a auditului în Republica Moldova poate fi considerată ziua de 26 iunie 1991, când a fost adoptat primul act normativ în care se face referință la activitatea de audit: Hotărîrea Guvernului nr. 316 Cu privire la organizarea serviciului de auditing în Republica Moldova. Prin acest document a fost aprobat regulamentul primului organ de autoreglementare a activității de audit: Camera de audit din RM.
Camerei de audit i-au fost delegate funcţiile principale privind reglementarea activității de audit (certificarea auditorilor, elaborarea politicilor de dezvoltare în domeniul auditului etc.). La acel moment crearea Camerei de audit a fost un pas pozitiv în dezvoltarea auditului financiar în țara noastră. Multe dintre funcțiile atribuite Camerei de audit sunt actuale şi astăzi ca organ de autoreglementare a activităţii de audit în Republica Moldova. Dintre țările din regiune, Republica Moldova era printre lideri în dezvoltarea profesiei de audit, de exemplu, Camera auditorilor financiari din România a fost creată abia în anul 1997.
Însă în anul 1996 a fost adoptată Legea cu privire la activitatea de аudit nr. 729-XIII din 15.02.1996, care, după părerea multor auditori, a constituit un pas înapoi în dezvoltarea profesiei și a înscăunat o stagnare pe mulți ani înainte. O dată cu adoptarea acestei legi a fost desfiinţată Camera de audit, a fost distrus organul de autoreglementare a profesiei de audit, care era funcțional la acel moment, fără a se propune ceva viabil în schimb. Deși au trecut mulți ani, auditorii nu cunosc nici astăzi care au fost argumentele care au dus la desființarea Camerei de audit, organul de autoreglementare a profesiei care putea să devină un lider în consolidarea profesiei de audit, cu funcții de supraveghere a activității auditorilor și firmelor de audit. Exemple din regiune în care Camerele auditorilor, cu funcții și împuterniciri asemănătoare, în acești ani, au devenit veriga principală în dezvoltarea profesiei de audit în țările acestora, inclusiv în activitatea de supraveghere a activității auditorilor și firmelor de audit sunt România, Ungaria, Polonia, etc. În schimb, în țara noastră pe parcursul unei perioade extinse de timp, care continuă în prezent, am avut o stagnare în dezvoltarea profesiei, inclusiv în partea ce ține de supravegherea activității de audit și controlul extern al calității lucrărilor de audit.
Prin legea din 1996 se impunea crearea Asociaţiei organizaţiilor de audit, cu funcţii restrânse de autoreglementare, fără obligativitatea auditorilor și firmelor de audit de a fi membri. Acest organism, din păcate, n-a putut să devină o alternativă fiabilă a Camerei de audit. După părerea noastră, din următoarele motive:
(a) Legea prevedea un cadrul legal neclar în partea ce ține de autoreglementarea profesiei, în rezultat, au apărut mai multe Asociaţii ale organizațiilor de audit cu pretenții la funcţiile legale de autoreglementare a profesiei;
(b) În lege nu era stipulată obligativitatea organizaţiilor de audit şi a auditorilor financiari de a fi membri ai organismului profesional de autoreglementare;
(c) Organele abilitate de stat n-au întreprins măsurile necesare (în situaţia creată) pentru a modifica norma legală şi/sau pentru a reuni organizaţiile de audit într-o singură Asociaţie.
Din aceste motive, această normă legală foarte importantă pentru autoreglementarea activităţii de audit n-a fost viabilă pe parcursul întregii perioade de funcţionare a legii din anul 1996 (1996-2007). Majoritatea companiilor de audit au activat în această perioadă în baza unor principii interne de organizare a controlului calităţii lucrărilor de audit, fără a fi organizate în cadrul unui organism profesional puternic, controlul extern al calităţii n-a fost organizat.
În anul 2007 a fost adoptată o nouă lege, în vigoare în prezent, Legea privind activitatea de audit nr. 61-XVI din 16.03.2007. Legea nouă este și mai limitată, în partea ce ține de funcțiile de autoreglementare transmise profesiei, funcțiile de supraveghere a activității auditorilor și firmelor de audit sunt atribuite statului. După părerea noastră, această lege n-a impulsionat dezvoltarea profesiei de audit, din următoarele motive:
(a) Reglementarea, supravegherea și licenţierea activităţii de audit este exclusiv în competenţa statului. Finanțarea supravegherii activității auditorilor este efectuată din bugetul de stat, dar din lipsa de mijloace bugetare pentru acest sector n-au fost alocate mijloace suficiente pentru a organiza o activitate eficientă;
(b) Asociaţia auditorilor şi societăţilor de audit nu are în cadrul legii funcții de autoreglementare a activităţii de audit;
(c) Legea conține norme neclare în partea ce ţine de activitatea Asociaţiei auditorilor şi societăţilor de audit (poate fi una sau mai multe?);
(d) Legea nu prevede obligativitatea auditorilor şi societăţilor de audit de a fi membri ai Asociaţiei auditorilor şi societăţilor de audit. Acest fapt n-a permis consolidarea și organizarea profesiei, care a rămas fără o atenție mare a statului și fără condiții create pentru autoreglementare. După părerea multor reprezentanți ai profesiei, acest fapt este unul din cele mai semnificative neajunsuri ale legii actuale;
(e) Componenţa Consiliului de Supraveghere a Activităţii de Аudit (CSAA) este alcătuită exclusiv din reprezentanţi ai statului, profesia de audit nu este reprezentată de practicieni. CSAA și profesia de audit trăiesc și activează în spații separate, fără comunicare, fără a cunoaște cu ce se ocupă fiecare din ei.
Ce avem astăzi?
Piaţa serviciilor de audit în RM este destul de restrânsă. La moment există circa 264 de auditori certificaţi. Sunt înregistrate aproximativ 123 de companii de audit şi auditori individuali, care posedă licenţă pentru a practica activitatea de audit. O bună parte din auditori şi companii de audit nu efectuează misiuni de audit, deci sunt inactivi. Auditul este obligatoriu la entităţile de interes public, care la moment sunt circa 60. Practic auditul acestor companii este efectuat de companii mari străine şi până la 10 companii de audit locale.
Controlul extern al calităţii lucrărilor de audit a început să funcționeze din 2014, odată cu adoptarea Regulamentul privind controlul extern al calității lucrărilor de audit aprobat prin Ordinul Ministerului Finanțelor nr. 43 din 24.03.2014 și efectuarea primelor inspecții la firmele de audit. În fond, a fost un pas pozitiv în inițierea organizării controlului extern al calității lucrărilor de audit, dar, în același timp, profesia are obiecțiile ei la conținutul Regulamentului provizoriu și rezultatele controalelor deja efectuate.
Republica Moldova tinde să adere la Uniunea Europeană, corespunzător, urmează ca legislaţia în domeniul contabilităţii şi auditului să fie armonizată cu cea Europeană. În acest scop, spre sfârșitul anului 2015 Ministerul finanțelor a făcut public conceptul în baza căruia urmează să fie elaborată o nouă lege privind activitatea de audit. Conceptul și proiectul legii, recent discutat în cadrul unei mese rotunde organizate de Ministerul finanțelor, prevede crearea Agenţiei pentru supravegherea publică a auditului (Agenția), care va avea ca scop inclusiv supravegherea activității de audit și exercitarea controlului extern al activității auditorilor. Proiectul legii prevede ca activitatea Agenției să fie finanțată inclusiv de către profesia de audit. Conceptul și proiectul legii nu prevede obligativitatea auditorilor și firmelor de audit să fie membri ai organismului profesional al auditorilor, nu prevede stabilirea prin lege, după exemplul altor țări, a organismului profesional al auditorilor care urmează să reprezinte profesia, nu prevede reprezentarea profesiei în componența organului de supraveghere al activității de audit, nu prevede delegarea unor funcții de autoreglementare profesiei de audit. Toate pârghiile se mențin în mâinile statului. Proiectul legii noi, în linii generale, se deosebește de legea actuală doar prin aceea că pe viitor se prevede că auditorii urmează să și plătească pentru activitatea statului de supraveghere a activității lor (!). De asemenea, se prevede crearea unei instituții de stat noi - Agenția pentru supravegherea publică a activității de audit, funcțiile căreia în prezent sunt îndeplinite de Ministerul finanțelor. După părerea multor auditori, dacă proiectul de lege nu va suferi modificări menite să impulsioneze dezvoltarea profesiei, această lege nu va schimba nimic semnificativ în profesia de audit.
În prezent profesia practic nu este implicată în autoreglementarea activității de audit, în elaborarea actelor normative legate de domeniul auditului, auditorii sunt excluși din procesul de formare a politicilor în domeniul său de activitate, se creează impresia că auditorii și organele de supraveghere și reglementare activează în lumi paralele, fără a comunica între ei. În mare parte, acest fapt se datorează lipsei unui organism profesional unic al auditorilor puternic susținut de auditori și de stat, care să reprezinte profesia. În prezent în țară activează câteva asociații profesionale ale contabililor şi auditorilor care pretind la rolul de lider în profesie și sunt gata să preia unele funcții de autoreglementare a profesiei. De mulți ani, auditorii nu pot să decidă care asociație merită să reprezinte profesia, se ceartă între ei fără nici un rezultat vizavi de acest subiect, fapt ce nu permite consolidarea lor profesională. Pe de altă parte, se creează impresia că o astfel de situație este agreată de stat care nu întreprinde careva acțiuni pentru a identifica un organism unic al auditorilor și în așa fel a contribui la consolidarea profesiei.
Cum vedem dezvoltarea auditului?
Pentru auditori perioadă care urmează, în care va fi aprobată o bază legislativă nouă, este crucială, în scopul de a încerca de a schimba ceva, viitorul profesiei pe mulți ani înainte va depinde, în mare parte, de conținutul noii legi. Să fie clar - auditorii nu pun la îndoială necesitatea organizării unei supravegheri publice eficiente, conforme cerințelor UE, a activități de audit, necesitatea organizării controalelor externe a calității lucrărilor de audit. Problema care ne preocupă este că legea nouă urmează să creeze un sistem viabil de organizare și supraveghere a activității de audit! Începând cu anul 1996 statul a deținut toate pârghiile legale de organizare și supraveghere a activității de audit, în acest sens proiectul de lege analizat nu se deosebește cu nimic de legile precedente, dar, din păcate, în această perioadă profesia, inclusiv supravegherea activității de audit a stagnat. Care este probabilitatea că în condițiile noii legi vor fi schimbări spre bine? Așteptările nu sunt optimiste, deoarece nimic nou nu se propune - toate funcțiile de reglementare și supraveghere rămân în mâinile statului, iar profesia rămâne dezbinată și neconsolidată.
Auditorii urmează să fie verificați, dar această activitate urmează să fie efectuată cu atenția cuvenită și chibzuință, deoarece lipsește experiența în acest sens. Auditorii urmează să fie siguri că vor fi verificați de inspectori bine instruiți, imparțiali și corecți. Materia de control este fină, nu au experiență necesară nici inspectorii, nici auditorii. Scopul primelor inspecții nu trebuie să fie sancționarea obligatorie a auditorilor. Primele inspecții, după experiența altor state, pot fi efectuate cu scop educațional - fără aplicarea sancțiunilor disciplinare, deoarece la etapa actuală nu au experiența și instruirea necesară nici auditorii și nici controlorii.
Conceptul de lege privind transpunerea Directivelor UE privind auditul prevede crearea unui organism nou de supraveghere a activității de audit, Agenția pentru Supravegherea activității de audit (ASAA). În atribuțiile acestei agenții se pun toate funcțiile de certificare, înregistrare, monitorizare controlul calității lucrărilor de audit. ASAA va avea un consiliu din 7 membri: 2 reprezentanți ai Ministerului Finanțelor; un reprezentant al BNM; doi reprezentanți al CNPF; doi reprezentanți ai instituțiilor de învățământ, deținători ai titlului științific (fără schimbări în comparație cu legea veche). Structura executivă va fi condusă de un director, selectat de Ministerul finanțelor prin concurs. Auditorii iarăși sunt lipsiți de dreptul de a fi reprezentați în organele de reglementare și supraveghere a profesiei, de asemenea, nu sunt înaintate cerințe înalte față de persoanelor delegate în organele de conducere ale ASAA privind pregătirea lor profesională, atribuirea la profesia de audit, reputație profesională impecabilă etc.
În acest sens, propunerile auditorilor sunt următoarele:
(a) Profesia de audit urmează să fie reprezentată în consiliul ASAA, această prevedere nu este în contradicție cu Directivele UE, experiența altor țări demonstrează acest fapt. În această ordine de idei, doi membri al consiliului ASAA, în locul reprezentanților instituțiilor de învățământ, propunem să fie delegați de profesia de audit - adunarea generală a auditorilor. Față de aceste persoane, de asemenea, să fie înaintate cerințe înalte de pregătire și experiență profesională, reputație profesională impecabilă. Pentru o mai înaltă transparență și deschidere din partea profesiei, poate fi prevăzut dreptul de veto al statului (Ministerul finanțelor) față de candidaturile înaintate de profesie în consiliul ASAA;
(b) Să fie înaintate prin lege cerințe înalte față de membrii consiliului ASAA privind experiența și pregătirea profesională: să cunoască ISA, Codul etic IFAC, să dețină experiență în implementarea ISA, Codului etic IFAC; experiență profesională în calitate de auditor (nu mai puțin de 5 ani); reputație profesională impecabilă; să cunoască limba engleză;
(c) persoanele delegate de instituțiile statului în Consiliul ASAA trebuie să corespundă unor criterii de excelență profesională în domeniul auditului. Nu este obligatoriu ca aceste persoane să fie din cadrul acestor instituții, este important ca aceste persoane să fie profesioniste, să cunoască Standardele Internaționale de Audit, să aibă o reputație impecabilă, să fie cunoscute și apreciate în domeniul profesiei de audit;
(d) Directorul organului executiv să corespundă unor criterii înalte de selectare, de exemplu: deținerea certificatului internațional ACCA, cunoașterea limbii engleze, experiență de muncă în cadrul unei companii de audit internaționale, reputație impecabilă. În privința candidaturii care ar urma să fie numită de Ministerul Finanțelor, în același timp, să fie prevăzută și avizul consultativ (poate cu drept de veto) al adunării generale a auditorilor față de această persoană. Persoana urmează să fie selectată în baza unui concurs public și transparent.
Legea urmează să stabilească organismul profesional al auditorilor cu unele funcții minore de autoreglementare a profesiei și să prevadă obligativitatea auditorilor și firmelor de audit să fie membri ai acestui organ - Camera auditorilor (sau desemnată una din asociație profesională dintre cele existente).
Organ profesional cu funcții de autoreglementare
O întrebare pe care și-o pun auditorii, elaboratorii legii: Profesia de audit are nevoie de un organism profesional unic, stabilit prin lege? În acest scop, am analizat experiența țărilor UE sub aspectul existenței unei alte țări în care legislația în domeniul auditului să nu prevadă existența unui organism profesional al auditorilor și să nu prevadă obligativitatea auditorilor, firmelor de audit să fie membri ai acestui organ profesional. N-am stabilit alt exemplu decât Republica Moldova.
După părerea noastră, problema legată de instituirea prin lege a unui organism profesional al auditorilor cu unele funcții de autoreglementare și stabilirea prin lege a obligativității auditorilor și firmelor de audit să fie membri ai acestui organism profesional, este acel minimum asupra căruia trebuie să insiste profesia. Acest fapt ar permite ca profesia să se consolideze și să se implice activ în autoreglementarea profesiei. În prezent, situația în acest domeniu este tristă, auditorii sunt răzlețiți în diferite tabere (asociații profesionale) care nu conlucrează între ele, se confruntă, nu-și concentrează eforturile comune spre a promova cu puteri consolidate valorile profesiei. În așa mod, profesia nu este consolidată și ușor de ignorat.
Atât auditorii certificaţi, cât şi firmele de audit nu sunt obligate prin lege să fie membri ai unei organizaţii profesionale. Organizaţiile profesionale au fost excluse din activitatea de autoreglementare a activităţii de audit şi de monitorizare a calităţii muncii auditorilor. Din acest motiv asociaţiile profesionale n-au evoluat considerabil şi nu au capacităţi mari în sprijinul profesiei. Mulţi auditori nu sunt membri ai unei asociaţii profesionale.
Cum ar putea să fie soluţionată problema implicării profesiei în procesul de reglementare a activităţii de audit? În primul rând, prin lege să fie stabilită obligativitatea auditorilor certificaţi, stagiarilor, companiilor de audit să fie membri ai organului profesional cu funcţii de autoreglementare; să fie stabilit prin lege numele organismului profesional al auditorilor.
Autorii proiectului de lege și de această n-au considerat această problemă importantă pentru a încerca să o soluționeze. Auditorii o consideră importantă și vor insista să fie rezolvată. Opiniile auditorilor referitor la organismul profesional care urmează să fie stabilit prin lege ca organism cu funcții de autoreglementare și la care ar urma să adere toți auditorii și firmele de audit sunt împărțite, majoritatea dintre aceștia consideră că anume asociația lor este cea mai bună și urmează să fie desemnată. În situația creată, poziția statului presupunem este următoarea: dacă în rândul auditorilor nu este înțelegere, în lege nu va fi desemnată nicio asociație profesională cu careva funcții de autoreglementare, va rămâne totul pe vechi.
Este nevoie ca anume în acest segment să fie concentrată atenţia opiniei publice, organelor abilitate de stat pentru a nu repeta greșelile comise în anul 1996, când a fost adoptată prima lege privind activitatea de audit.
Care organism profesional merită să reprezinte profesia?
Părerile auditorilor, în partea ce ține de organismul profesional al auditorilor care urmează să fie desemnat prin lege, sunt diferite, uneori diametral opuse. Se simte un antagonism greu de remediat din partea unor organizații profesionale existente, neacceptarea a tot ce se discută şi se propune în afară de varianta proprie. Decizia se reduce la desemnarea unei organizații profesionale din cele 2-3 care pretind la aceste funcții sau crearea unui organism profesional al auditorilor - Camera auditorilor.
În situația creată, oricare decizie, în acest sens, pare să nu fie acceptată de o parte de auditori, companii de audit. Iese în evidență următoarea concluzie: Pentru a pretinde la desemnarea prin lege a organismului profesional al auditorilor, fapt ce va consolida profesia, auditorii urmează să depășească toate neînțelegerile existente și să identifice organismul profesional care urmează să reprezinte profesia.
Perioada de evoluţie a profesiei de audit în ţara noastră a fost plină de incertitudine, lăsată în voia soartei. S-au adunat multe nemulţumiri, aşteptări nerealizate, neîncredere. La moment, însă, urmează ca acestea să fie lăsate pe planul doi și să fie formulată o poziție consolidată a profesiei. În caz contrar, riscăm ca situația să rămână fără schimbare.
În această ordine de idei propun ca problema identificării organismului profesional unic ar putea fi soluționată în baza următoarelor principii (pași):
(a) Asociațiile profesionale existente care pretind la funcțiile de autoreglementare a profesiei de audit desemnată prin lege trebuie să facă această declarație în mod public. Declarația urmează să fie însoțită de o argumentare de ce anume asociația pe care o reprezintă urmează să fie desemnată să reprezinte profesia de audit. Concomitent să prezinte o viziune privind conținutul noii legi privind activitatea de audit;
(b) Conducerea fiecărei dintre asociații care vor face declarația de la punctul (a) urmează să accepte următoarea condiție: în cazul în care asociația pe care o reprezintă va fi desemnată prin lege să reprezinte profesia de audit, va fi disponibilă să depună mandatul său anticipat, cu scopul ca conducerea nouă să fie realeasă cu participarea tuturor auditorilor, să fie disponibilă pentru modificarea documentelor sale constitutive;
(c) Toate asociațiile profesionale și auditorii urmează să accepte condițiile de selectare a asociației profesionale și să se conformeze rezultatelor selectării organizate pe baza unor principii democratice și transparente;
(d) Selectarea organismului profesional al auditorilor care-i va reprezenta se va face în baza deciziei adunării generale a auditorilor, convocată în acest scop. Decizia va fi adoptată cu votul majorității auditorilor desemnați. Dacă nicio asociație nu va întruni numărul necesar de voturi pentru selectare, atunci va fi convocată o adunare generală repetată a auditorilor la care decizia va fi luată cu majoritatea de voturi din numărul de auditori prezenți la adunare;
(e) În cadrul adunării generale a auditorilor asociațiile profesionale participante, auditorii participanți vor pleda pentru opțiunile sale. Votul poate fi deschis sau închis. Agitația pentru fiecare dintre opțiuni va fi posibilă și în presă, mese rotunde în perioada de până la adunarea auditorilor;
(f) Opțiunile posibile sunt următoarele: să fie selectată una dintre asociațiile profesionale existente sau să fie instituită una nouă - Camera auditorilor;
(h) Toți auditorii, toate firmele de audit se obligă să adere la organismul profesional desemnat prin votul majorității auditorilor, să recunoască deciziile adunării generale ale auditorilor;
(n) La adunarea generală a auditorilor vor avea posibilitate să-și prezinte opțiunile sale, viziunea vizavi de subiectul analizat și organele de supraveghere și reglementare în domeniul auditului;
(m) Adunarea generală a auditorilor va formula o propunere colectivă de desemnare prin lege în calitate de organism profesional al auditorilor și firmelor de audit opțiunea care va întruni majoritatea de voturi ale auditorilor, să-i fie atribuite unele funcții de autoreglementare a profesiei de audit.
Eventual alegerea să fie efectuată inclusiv în baza evaluării activităţilor fiecărei dintre asociaţii pretendente: experienței acumulate, gradului de încredere publică etc.
Pentru ca organul profesional să fie mai credibil în faţa publicului, inclusiv şi în faţa Comunităţii Europene, el urmează să fie membru al Federaţiei Internaţionale a Contabililor (IFAC). Pentru a primi statutul de membru cu drepturi depline IFAC pentru un organism nou se va cere minimum 4-5 ani.
În Republica Moldova, în prezent există numai un organ profesional (ACAP), care deţine statutul de membru cu drepturi depline al IFAC.
Dar, în ultima instanță, decizia urmează să aparțină auditorilor și organelor de reglementare și supraveghere în domeniul auditului.
Concluzie
Autorul acestor concluzii și propuneri nu pretinde că acestea sunt perfecte, evident că pot fi îmbunătățite și completate. Cert este că auditorii urmează să se trezească și să contribuie prin implicare activă, luare de atitudine, propuneri la proiectul de lege la viitorul mai bun al profesiei de audit din Republica Moldova.
Succese!
Sursă:
1. Studiu efectuat de FEE (Federația Europeană a Contabililor) privind supravegherea publică a activității de аudit în 22 de țări europene (FEE Survey ORGANISATION OF THE PUBLIC OVERSIGHT OF THE AUDIT PROFESSION IN 22 EUROPEAN COUNTRIES June 2015);
2. Drd.Lukas LOHLEIN Universitatea din Luxemburg, Centrul de Cercetare în Economie și Gestiune „La fel, dar altfel - Studiu comparativ al reglementărilor privind supravegherea auditului din Uniunea Europeană", Revista Audit Financiar (România), nr.6/2015.
Veaceslav Ciobanu
Auditor, contabil certificat ACAP