Zilnicul unui contabil: Conferinţă internaţională organizată de CECCAR
Luni
De mai multe ori am scris că articole în această rubrică vor apărea săptămînal, dar, din păcate, din lipsă de timp nu mă ţin de cuvînt. Colegii mei şi cititorii paginii, la care m-am adresat să susţină această rubrică, pînă cînd n-au răspuns.
Pun în discuţie problema legată de activismul nostru la nivel de profesie, de dorinţa noastră de a pune umărul la rezolvarea unor probleme, care ne dor sau pentru a ne apăra drepturile, sau pentru a susţine careva iniţiative bune. Din păcate mai des preferăm să fim în rolul de spectatori. Pînă cînd focul nu ajunge la gardul nostru, nu ne interesează problemele altora.
Este important ca fiecare dintre noi inclusiv prin luări de atitudini, articole publicate, păreri şi propuneri bine gîndite să influenţăm statul să accelereze reformele inclusiv în domeniul nostru de activitate şi să primească decizii bune. Aceasta este prima concluzie pe care doresc să o transmit prin acest mesaj (articol): fiecare dintre noi printr-o atitudine civică activă, conduită corectă şi profesionistă, inclusiv prin articole scrise, comentarii consistente putem influenţa puterea spre decizii bune şi corecte. Nu trebuie să aşteptăm pînă problemele ne vor lovi pe fiecare în parte. Este importantă chiar şi poziţia, comentariile Dvs la articolele, noutăţile plasate inclusiv pe pagina noastră. Cunoaşteţi proverbul: Unde-i unu nu-i putere, unde-s doi puterea creşte. Numai un exemplu în acest sens: în revista Contabilitate şi Audit din luna septembrie 2011 am publicat un articol Locul livrării serviciilor privind impozitarea cu TVA, altă abordare. În acest articol, practic am pus la îndoială corectitudinea determinării locului livrării pentru unele categorii de servicii privind impozitarea lor cu TVA, care s-a stabilit de mai mulţi ani în practica fiscală din ţara noastră. La momentul publicării eram sigur că va fi gălăgie în jurul concluziilor expuse în acel articol. Dar, n-a fost să fie aşa! Linişte totală. Dacă era să fiu eu în rolul de factor de decizie a organului fiscal, după un aşa articol aveam să adun toţi sfetnicii şi să le pun următoarea întrebarea: Are dreptate individul acesta, care pune la îndoială corectitudinea interpretării legislaţiei fiscale de către Serviciul fiscal? Dacă nu are dreptate, spuneţi public despre aceasta şi argumentaţi poziţia, iar dacă are, atunci e mai grav şi în orice caz poziţia urmează să fie făcută publică şi corectate toate scrisorile anterioare. La noi este primit să nu să se vadă problema, să nu să se atragă atenţia. În speranţa că va trece ceva timp şi se va uita şi de această problemă, cum s-a uitat de multe interpretări greşite, după părerea mea, a legislaţiei fiscale pe parcursul ultimilor ani. Din acest motiv, urmează ca poziţia noastră privind interpretarea legislaţiei fiscale de către Serviciul fiscal să fie mai fermă şi mai consolidată. Şi să ne ţinem mai grămăjoară!
Săptămîna despre care scriu, cu întîrziere, este 23-29 ianuarie 2012 şi care, de asemenea, conţine o deplasare la o Conferinţă internaţională în domeniul profesiei contabile în oraşul Sinaia România. La invitaţia colegilor noştri de la Corpul Experţilor Contabili şi Contabililor Autorizaţi din România (CECCAR). Tema discutată la conferinţă este: Rolul şi structura organismelor profesionale: provocări actuale şi viitoare.
După masă, am fost la Ambasada României pentru a primi paşaportul cu viza de călătorie. După ce analizez paşaportul cu viza, mă întristez, deoarece viza a fost deschisă nu din data de 24 ianuarie cum am solicitat în cerere, dar din data de 25 ianuarie 2012.
Plecarea este cu trenul cu destinaţia Chişinău-Bucureşti. Biletele au fost procurate din timp pentru data din 24 ianuarie ora 17-30, dar viza mea este deschisă din 25 ianuarie. Sun la Calea Ferată din Moldova pentru a afla la ce oră ajunge trenul Chişinău - Bucureşti în vama română? Mi se răspunde că la ora 21-30, dar viza este deschisă de la ora 24-00 !!?? Pentru orice eventualitate mă apropii la gara de trenuri şi întreb însoţitorii de vagon, dacă o să-mi permită vama română să intersectez frontiera cu două ore mai înainte, decît este deschisă viza? Poate cunosc cazuri asemănătoare? Şeful de tren îmi dă un sfat – să nu risc deoarece vama română nu-mi va permite să trec frontiera pînă la ora 24-00. Mă conduc de sfatul şefului de tren şi schimb biletul pentru ziua următoare - 25 ianuarie. Aceasta nu-mi va permite să ajung pînă la începutul conferinţei. Colegii mei din delegaţia ACAP, care este din patru persoane, pleacă conform programului cu o zi înainte.
Iniţial cînd s-a creat această situaţie neplăcută cu viza am încercat să mă supăr pe angajaţii Consulatului României deoarece eu în cererea de viză am cerut ca viza să fie deschisă de pe data de 24 ianuarie, iar ei mi-au deschis-o de pe data de 25 ianuarie. Pe urmă am înţeles că este şi vina mea, deoarece n-am anexat la dosarul pentru viză biletul de călătorie pentru tren.
Marţi
Situaţia cu amînarea cu o zi a plecării mele la conferinţă nu m-a întristat pentru mult timp deoarece mi-a oferit o zi adăugătoare de muncă şi pentru această perioadă încordată momentul acesta este o fericire!! Am scris cuvintele acestea şi m-am prins cu gîndul că munca a devenit o fericire! Ce ne-a mai rămas să facem pentru a nu pierde încrederea în timpurile grele pe care le trăim - să muncim!!
Cu ocazia reţinerii pe o zi am încercat să dezleg următoarea situaţie. S-a adresat un client, care activează în domeniul alimentaţiei publice cu următoarea întrebare: cum se formează costul mărfurilor vîndute în alimentaţia publică? Care din următoarele cheltuieli urmează să fie atribuite în costul bucatelor pregătite: costul mărfurilor folosite pentru prepararea bucatelor, salariu bucătarilor, energia electrică, locaţiunea spaţiilor, uzura utilajului, etc? Cum se aplică alin.(4) art.97 din Codul fiscal pentru alimentaţia publică (valoarea impozabilă a livrării impozabile privind TVA)?
Fără a descrie toate analizele şi paşii întreprinşi pentru a găsi răspunsuri la întrebările de mai sus vă spun numai concluziile la care am ajuns:
1. Metodologia evidenţei contabile, documentele contabile primare care se folosesc pînă în prezent la întreprinderile din domeniul alimentaţiei publice au origine încă de pe timpurile sovietice. În 20 de ani de independenţă nu s-a făcut nimic în acest sens pentru a dezvolta metodologia şi tehnicile contabile care se folosesc în acest domeniu economic de activitate. Din aceste motive s-au adunat o mulţime de neînţelegeri la acest subiect.
Au trecut atîţi ani şi noi nu avem o înţelegere privind obligaţiunile fiscale (TVA) ce reiese din activitatea întreprinderilor din acest domeniu.
2. Sunt vizibile divergenţele existente între reglementările contabile şi cele din practica fiscală cu privire la determinarea valorii impozabile a livrării impozabile privind TVA, a bunurilor realizate în unităţile de alimentaţie publică.
3. În conformitate cu art.7 alin.(1) din Legea privind comerţul interior nr.231 din 23.09.2010 alimentaţia publică este una din formele principale ale comerţului, sau cu alte cuvinte, alimentaţia publică este comerţ. Corespunzător, se aplică cerinţele standardelor de contabilitate privind structura consumurilor şi cheltuielilor ce se referă la comerţ.
4. Potrivit SNC 3 “Componenţa consumurilor şi cheltuielilor întreprinderii” costul vînzărilor cuprinde: „b) pentru întreprinderile de comerţ - costul mărfurilor vîndute”. De asemenea se menţionează „La întreprinderile de comerţ consumurile de materiale nu se includ în costul mărfurilor, ci se trec la cheltuielile perioadei de gestiune”, „La întreprinderile de comerţ cheltuielile privind remunerarea muncii nu se includ în costul mărfurilor”. Cu alte cuvinte, înţelegerea noastră a Standardelor Naţionale de Contabilitate la compartimentul costul mărfurilor realizate în unităţile de alimentaţie publică este că costul mărfurilor realizate în unităţile de comerţ din domeniul alimentaţiei publice se formează numai din costul mărfurilor din care au fost pregătite bucatele.
5. Practica fiscală este alta. Inspectorii fiscali consideră, că costul mărfurilor în unităţile de alimentaţie publică trebuie să se formeze ca şi în unităţile de producere, corespunzător, costul mărfurilor (bucatelor) să fie format din cheltuieli directe de producţie (materiale, salarii personal, cheltuieli locaţiune spaţii, energie electrică, etc), cheltuieli indirecte de producţie (uzură utilaj, etc). Această abordare nu corespunde cerinţelor standardelor profesionale de contabilitate, altor acte normative în acest sens.
6. N-am înţeles pînă la sfîrşit poziţia serviciului fiscal unde „bat” ei?. Sau ei nu sunt de acord cu abordările contabile privind formarea costurilor mărfurilor realizate în alimentaţia publică? Cu alte cuvinte, ei spun, că nu suntem de acord cum voi (contabilii) înţelegeţi standardele de contabilitate privind formarea costurilor în evidenţa contabilă a mărfurilor realizate în alimentaţia publică (contul 711). Aici voi, stimaţi contabili, trebuie să adăugaţi uzura mijloacelor fixe, salariile bucătarilor, contribuţiile sociale, energia electrică, cheltuieli de locaţiune etc.!!?? Sau poate ei nu contestă înţelegerea noastră a SNC privind formarea costurilor mărfurilor realizate în alimentaţia publică, dar consideră că aceste costuri în scopuri fiscale privind TVA urmează să fie corectate în baza art.97 alin.(4) din Codul fiscal. Sau, cu alte cuvinte, noi acceptam formarea costurilor conform standardelor de contabilitate (contul 711), dar în scopuri fiscale pentru a determina valoarea impozabilă a livrării impozabile privind TVA corectaţi aceste costuri cu alte cheltuielile ce ţin de producerea bucatelor şi care au fost reflectate în evidenţa contabilă în componenta cheltuielilor comerciale: salarii bucătari, uzură, energie electrică, etc. Şi, dacă rezultatul acestor operaţiuni de matematică este mai mare decît preţul de vînzare a mărfurilor, fiţi buni şi calculaţi TVA din diferenţă. Dacă aceasta este logica inspectorilor fiscali, aceasta îmi aduce aminte de sfîrţitul anilor 90 ai veacului trecut, cînd într-un timp se impozitau cu TVA pierderile înregistrate în evidenţa contabilă.
Am pregătit o scrisoare în adresa Serviciului fiscal prin care am rugat să ni se răspundă la următoarele întrebări:
1. Care este înţelegerea organului fiscal privind formarea costului mărfurilor vîndute în unităţile de alimentaţie publică? Este aceptată abordarea în acest sens care se conţine în Standardele Naţionale de Contabilitate, alte acte normative?
2. Care consumuri, cheltuieli urmează să fie incluse în costul mărfurilor realizate în unităţile de comerţ din domeniul alimentaţiei publice? În scopuri fiscale?
3. Cum urmează să fie înţeleasă norma ce se conţine în alin.(4) art.97 din Codul fiscal privind determinarea valorii impozabile a livrării impozabile a mărfurilor vîndute de unităţile de alimentaţie publică? Care consumuri (cheltuieli) urmează să fie incluse?
4. Cheltuielile ce ţin de locaţiunea spaţiilor, salarii personal, energie electrică, uzura utilajului, servicii comunale urmează să fie incluse în valoarea impozabilă a livrării impozabile a mărfurilor realizate de unităţile din domeniul alimentaţiei publice?
5. Începînd cu 01 ianuarie 2012 în alin.(4) art.97 a fost efectuată o modificare cuvîntul “cheltuielile” a fost înlocuit cu cuvîntul “consumurile”. Va avea această modificare careva impact asupra modului de determinare a valorii impozabile a livrării impozabile a mărfurilor realizate de unităţile din domeniul alimentaţiei publice? Va avea un caracter retroactiv pentru perioadele de pînă la data modificării?
Dacă vom primi un răspuns bun de publicat (în sensul dacă o să conţină răspunsuri la întrebările puse nu doar referinţe sterile la careva norme din Codul fiscal), o să-l publicăm pe pagina electronică.
Miercuri
Noaptea a nins pentru prima dată în această iarnă. Zăpada, ce n-ai spune, ridică dispoziţia prin definiţie!! Ajuns la serviciu, telefonez colegilor mei plecaţi la conferinţă cu o zi înainte. Îmi spun că ninsorile în România sunt cu mult mai abundente. Trenul lor a întîrziat la Bucureşti cu mai mult de o oră. Din Gara de Nord din Bucureşti colegii mei au urcat în alt tren spre Sinaia şi pe la orele 12-00 au ajuns la destinaţie.
Pe parcursul zilei mă stărui să rezolv mai multe probleme, care ar putea să apară pe parcursul lipsei mele de la serviciu, previn unii clienţi că o să lipsesc cîteva zile. Pe urmă mă pregătesc pentru participarea la conferinţă, recitesc unele acte legislative legate de temele discutate. La aşa întruniri participă colegi de breaslă din diferite ţări şi toţi sunt curioşi să afle cum este rezolvată o problemă sau alta în ţara pe care o reprezinţi. Corespunzător, îţi pun o sumedenie de întrebări la care trebuie să ştii cum să răspunzi. La gară ajung cu 30 de minute pînă la plecarea trenului, este frig. Vagonul spre Bucureşti este pe jumătate gol. Mai tîrziu, îmi telefonează colegii ajunşi la conferinţă mulţumiţi de ospitalitatea gazdelor, care au organizat pentru toţi invitaţii o cină de Bun venit. Această informaţie încă o dată mă face să regret că n-am putut să plec cu toată delegaţia.
Joi
După orar, trenul urmează să ajungă la Bucureşti la ora 7-00, dar întîrzie cu 1,5 ore. Ninsori abundente, majoritatea trenurilor sunt anulate. Mare mi-a fost norocul că am putut să găsesc un tren spre Braşov care trece prin Sinaia. Este un tren (românii îl numesc personal), care se opreşte la fiecare cîrnitură de drum. Pînă la Sinaia face mai mult de 3 ore (aproximativ 120 km). Mergînd cu trenul, am observat că, pentru trenurile din România este specific că la staţii uşile nu se deschid singure. Urmează să apeşi un buton de culoare, pare-se, verde, care se activează numai cînd trenul se opreşte în staţii. Este foarte important să ştii acest lucru deoarece în staţii trenul staţionează foarte puţin timp.
Sinaia pare să fie un oraş nu mare, frumos situat la poalele munţilor. În straie de iarnă oraşul, clădirile, care par să fie contopite cu munţii prezintă o privelişte din poveste!
Ajuns în Sinaia, mă conduc de instrucţiunile primite de la colegii mei pentru a ajunge mai uşor la hotel. Decid să fac economii şi mă pornesc pe jos spre hotel. În 20 de minute ajung la hotel, mă cazez şi mă pregătesc de conferinţă. Era undeva ora 12-00, conferinţa începuse la 9-30. Hotelul este de 4 stele, foarte frumos, amplasat într-un loc pitoresc la poalele munţilor. Conferinţa se petrece într-o încăpere de alături la 50 de metri, se numeşte Centrul Internaţional de Conferinţe Casino-Sinaia. Revin în sala de şedinţe pe parcursul şedinţei. Organizatorii îmi ajută să-mi găsesc în sală colegii mei. Ne bucurăm de întîlnire, parcă nu ne-am văzut de mult timp!! Sala unde se petrece conferinţa este foarte mare şi înaltă, este cam răcoare. Sala se aseamănă cu sala Albă de la Hotelul Codru, mai bine zis se aseamănă amplasarea şi forma meselor. Sunt prezente delegaţii din mai mult de 10 ţări: Marea Britanie, Ungaria, Cehia, Polonia, Serbia, Grecia, Turcia, România etc. Delegaţia noastră stă chiar lîngă masa unde stau vorbitorii, în „capul mesei” cum se vorbeşte la noi. Se simte o atenţiei deosebită (în sensul bun al cuvîntului !!), caldă a organizatorilor faţă de delegaţia din Republica Moldova.
Tema conferinţei este legată de rolul organismului profesional al contabililor, auditorilor în procesul de autoreglementare a profesiei de auditor şi de contabil. La conferinţă s-a menţionat că acest rol la nivelul ţărilor europene este în permanenţă creştere. Tot mai multe funcţii sunt delegate organismului profesional independent şi credibil, care activează în baza unor principii şi standarde acceptate la nivel internaţional – principii generalizate la nivel global de către Federaţia Internaţională a Contabililor (IFAC). În toate ţările participante la această conferinţă, organismele profesionale ale auditorilor (în primul rînd!) şi ale contabililor joacă un rol important în procesul de reglementare a profesiei. Numai un exemplu, în România sunt două organisme profesionale ale contabililor şi auditorilor Camera Auditorilor Financiari (CAFR) şi Corpul Experţilor Contabili şi Contabililor Autorizaţi din România (CECCAR). Bugetul anual CECCAR este de mai mult de 10 mln EURO, are filiale în toate judeţele. Pentru a semna rapoartele financiare pentru o entitate cu o cifră de afaceri mai mare decît o limită minimă de aproximativ 35.000,00 EURO/anual, contabilul trebuie să corespundă unor cerinţe stabilite de organismul profesional. Accesul la profesie presupune: obligativitatea contabilului să fie membru al organismului profesional, să susţină examene de acces la stagiu, să susţină stagiu 3 ani (cu cerinţe pentru perioada stagiului: examene după fiecare an de stagiu, ore obligatorii de instruire profesională continuă, etc), la finele stagiului să susţină examene pentru acces la profesie. Numai după ce susţine aceste etape, contabilul candidat primeşte calificativul de expert-contabil şi primeşte inclusiv dreptul să semneze rapoartele financiare ale unei entităţi. Ce avem noi? O normă în legea contabilităţii în care se spune că funcţiile de contabil-şef pot fi îndeplinite de orice persoană cu studii superioare sau medii speciale de profil!?? Şi un alt articol din această lege în care drepturile asociaţilor profesionale se limitează la reprezentarea intereselor membrilor săi. Ţin minte cu cîţiva ani în urmă împreună cu o colegă din cadrul Asociaţiei Contabililor şi Auditorilor Profesionişti din RM, după investirea în funcţie a unui funcţionar de rang înalt din domeniul nostru de activitate, am hotărît să ne înscriem în audienţă la dumnealui pentru a face cunoştinţă şi a transmite mesajul nostru că suntem gata să colaborăm pentru dezvoltarea profesiei. Am început vorba şi despre problema implicării organismului profesional în procesul de autoreglementare a profesiei şi că statul trebuie să conlucreze cu organismele profesionale în acest sens. Ştiţi care a fost răspunsul? Noi (ACAP) facem lobby? La acel moment am rămaşi surprinşi de o aşa atitudine şi am înţeles că tema este epuizată. Lobby în favoarea cui? Profesiei contabile din Republica Moldova? În acest caz, suntem de acord că facem lobby. Presupunem că în răspunsul demnitarului a fost pus alt sens. Din păcate, la moment aceasta este perceperea statului la acest capital. Statul în ţara noastră şi-a asumat toate funcţiile ce ţin de reglementarea profesiei, dar din lipsă de potenţial financiar şi uman nu poate să le asimileze cu eficienţă. Organismele profesionale sunt văzute în rolul de cenuşăreasă şi mai degrabă în rolul de un atribut necesar pentru a crea impresii bune, cînd se cere, în faţa organismelor internaţionale. Asta-i pe scurt la tema dată.
Seara am fost invitaţi la o cină festivă. Delegaţia noastră a stat la o masă cu Dna Daniela Vulcan, Director General CECCAR şi cu Dna Adriana Tiron, Vice preşedinte CECCAR. Ne-am bucurat de compania acestor personalităţi notorii ale profesiei contabile din România şi de posibilitatea de a discuta diferite teme ce ţin de profesia noastră şi despre ajutorul pe care colegii din România sunt dispuşi să-l acorde profesiei contabile din ţara noastră: seminare de instruire, conferinţe internaţionale, literatură de specialitate, etc.
Spre noapte se lasă frigul pînă la -20ºC, este anunţat cod galben din cauza gerului pentru o mare parte din ţară. Din cauza gerului pentru a doua zi sunt anulate măsurile din cadrul programului social care urmau să se petreacă la aer liber.
Vineri
La ora 9-30 se prelungesc lucrările conferinţei. Pe marginea temelor discutate au avut prezentări reprezentanţii profesiei contabile din majoritatea ţărilor participante. Fiecare din ei a vorbit despre experienţa ţării pe care o reprezintă la tema discutată. M-a impresionat cel mai mult două prezentări făcute de colegii din Ungaria şi din Grecia. Colegul din Ungaria a avut o prezentare scurtă, dar foarte emoţionantă. Inclusiv a vorbit de unele calităţi, care pînă acum nu erau pe prim plan, necesare unui auditor pentru a-şi îndeplini bine sarcina. De exemplu, calitatea de a fi un bun orator, de a putea să facă prezentări, să poată să transmită publicului concluziile sale, să poată să convingă acţionarii şi Consiliul de administraţie privind concluziile şi recomandările formulate de el. Sunt necesare şi calităţi de bună comunicare, să fie un bun psiholog, etc. Tot mai insistent se vorbeşte că o misiune de audit nu poate fi efectuată stînd în contabilitate şi numai în baza documentelor primare.
Colegul din Grecia a vorbit de experienţa ţării sale privind eliberarea unor certificate fiscale, care confirmă că entitatea şi-a îndeplinit obligaţiunile fiscale faţă de bugetul statului. În această activitate statul a implicat auditorii. Mai mulţi colegi din alte ţări au menţionat în cadrul conferinţei că în ţările lor aşa ceva este imposibil. În cadrul conferinţei delegaţiile din toate ţările au avut posibilitate să se expună pe scurt pe marginea discuţiilor avute pe parcursul a două zile. Concluziile noastre au fost pozitive, am mulţumit organizatorilor pentru invitaţia de a participa la acest eveniment şi pentru buna organizare a conferinţei.
La ora 16-00 conferinţa internaţională şi-a încheiat lucrările.
Seara suntem invitaţi la o cină festivă de adio! Şi de aceasta data am avut plăcerea să stăm la o masă cu persoane extraordinare Domnul Marin Toma, Preşedinte CECCAR, Doamna Daniela Vulcan Director General CECCAR, colegii de la organismul profesional al ţărilor francofone FIDEF cu sediul la Paris. Am vorbit despre foarte multe lucruri interesante şi nu în ultimul rînd despre mersul pregătirilor pentru următorul eveniment internaţional Întîlnirea transfrontalieră a organismelor profesionale ediţia a IV-a, care va avea loc în iunie 2012 la Chişinău!!
Sîmbătă
De dimineaţă, după micul dejun mai avem timp pînă la plecare şi ne pornim pe jos să vizităm Mănăstirea Sinaia şi Castelul Peleş. Castelul Peleş a fost construit la sfîrţitul sec. XIX de către Carol I Regele României şi este de o frumuseţe rară.
La ora 15-00 plecăm cu trenul spre Bucureşti. Toţi sunt de acum cu gîndul acasă, vorbesc la telefon cu cei dragi de acasă şi le spun cuvinte de dor şi cele mai frumoase sentimente. Dorul ne face să fim în gînd cu cei de acasă. Trenul Bucureşti - Chişinău pleacă din Gara de Nord aproximativ la ora 19-00. În tren nu este frig! Măcar că afară este ger mare.
Nu prea ştim ce evenimente au avut loc la Chişinău în aceste cîteva zile. De la cei de acasă aflăm că pe perioada lipsei noastre nimic important în domeniul politic nu s-a întîmplat! Asta-i bine!
Încă cîteva cuvinte despre delegaţia noastră la această conferinţă. N-am prezentat-o, dar aveţi posibilitate s-o vedeţi pe fotografiile anexate. Personalităţi notorii în profesie, bune calităţi omeneşti, şi care, după părerea mea, cu demnitate au reprezentat profesia contabilă din Republica Moldova la această conferinţă.
Duminică pe la orele 9-00 trenul nostru ajunge cu bine în gara Chişinău.
Buna ziua Chişinău !! Am ajuns acasă.
Veaceslav CIOBANU
Contabil
P.S. Acest articol este scris la capitolul lectură uşoară după o zi de muncă. Uneori obosim să citim numai texte serioase. Prin acest articol am încercat să transmit gîndurile, impresiile, emoţiile unui contabil aşa cum sunt ele pe parcursul unei săptămîni de muncă. În primul rînd, ce ţin de profesia care ne uneşte - contabilitatea. Cuiva poate să nu-i placă. Scuze! Scriind aceste rînduri, am reieşit din faptul că pentru mine ar fi foarte interesant să citesc ceva asemănător, scris de un coleg de profesie.
Fac încă o încercare şi mă adresez cu propunerea să susţineţi această rubrică. Scrieţi despre cele mai importante activităţi ale Dvs pe parcursul unei săptămîni, despre gîndurile şi impresiile pe care le-aţi avut, sunt legate de profesie şi ar fi interesante şi pentru alţi oameni.
Să facem pagina electronică împreună.
Informaţie adăugătoare despre conferinţă: http://ceccar.ro/ro/?p=1867
