Mărfuri oferite gratuit liderilor de opinie în scopul promovării lor pe rețelele de socializare. Aspecte fiscale

mersi frumos de analize. in intelegerea noastra relatia cu difuzorii de publicitate ( in continuare Emilian Cretu , Andrea Bostanica si Mihail Stîș ) la cazul concret descris aici trebuie construita tininduse cont de urmatoarele: A) Emilian, Andrea sau Mihail sunt in acelas timp si producatori de publicitate B) Emilian, Andrea sau Mihail primesc produsul=obiectul publicitatii (nu cadoul, nu gratuitatea) pentru a crea/ produce mai intii publicitatea/ materialul publicitar (deci contractul cu Emilian Andreia si Mihai este un contract complex, nu un simplu contract de difuzare a publicitatii) C) Emilian, Andrea sau Mihail dupa ce au conferit publicitatii forma cuvenita (creaza de fapt o opera, statutul careia trebuie reglementata prin contract, deci contractul cu acestea au si componenta din domeniul drepturilor de autor) o difuzeaza catre consumatorii de publicitate. algoritmul actiunilor descris mai sus este aplicabil in majoritatea relatiilor cu influiencerii astfel, daca e sa vorbim contabil, furnizorul de publicitate: - va recunoaste mai intii materialul publicitar, creat de Emilia sau Andrea sau Mihai cu materialele furnizorului (материалы заказчика) - va recunoaste ulterior cheltuieli cu publicitatea, compusa din costurile cu materialul publicitar si difuzarea publicitatii de cater Emilia, Andrea sau Mihail. dupa cum se poate observa, nu vedem aici nici un cadou, gratuitate sau donatie cu scopul platii. pentru alte detalii, va stam la dispozitie. cu stima, gn PS desigur aceste "cadouri" pot fi "facute" (se pot observa pe miina Andreiei sau pe pieptul lui Emilian, si nu se observa deloc la Mihail), insa acestea trebuie tratate ca plati pentru difuzarea publicitatii, nu ca (virgula) "cadouri", ori ca material publicitar transmis difuzorilor de publicitate, care ramin in proprietatea furnizorului de publicitate si trebuie restituit la sf campaniei publicitare.

Buna ziua! Mulțumesc pentru comentarii. Abordarea Dvs este clară, însă în viață relațiile care se stabilesc între întreprinderi și liderii de opinie nu totdeauna pot fi incluse în schema descrisă. Câteva comentarii la comentarii: 1.Persoana fizică cetățean lider de opinie are dreptul conform legislației să desfășoare activitățile descrise de Dvs (creator și difuzor de publicitate) fără a se înregistra ca antreprenor? Părerea noastră este – NU, dar realitățile sunt altele. La Piața centrală fără a avea statut de întreprinzător nu poți vinde banane, iar să prestezi efectiv servicii de publicitate pe rețelele de socializare ani la rând, având venituri semnificative este OK fără a înregistra o întreprindere (!?). Mulți dintre liderii de opinie insistent refuză să se înregistreze ca întreprinzători, iar SFS tolerează această situație. Ei- liderii de opinie preferă să achite 12% impozit pe venitul persoanei fizice cetățean și tot. Însă, ei nu achită alte impozite pe care le achită antreprenorii din alte domenii de activitate – aici se face diferența. Daca liderii de opinie ar activa din numele unei întreprinderi, majoritatea întrebărilor de care vorbim s-ar soluționa de la sine. 2.Privitor la dreptul de autor. Un autor poate pretinde la venit din dreptul de autor atunci când creează opera pe cont propriu și ulterior o vinde sau vinde dreptul de folosire a operei sale. În situațiile descrise în articol toată opera (de exemplu, videoclip) este făcută din contul entității, iar persoana fizică cetățean lider de opinie își vinde munca sa bazată pe experiență, reputație, faimă, vizualizări, laik-uri etc. De exemplu, cu cât mai multe vizualizări are cu atât este mai scumpă munca acestuia. Nu sunt de acord că venitul încasat de liderii de opinie persoane fizice cetățeni este venit din dreptul de autor. Din muncă! Acest fapt ar urma să-i facă să se grăbească să-și înregistreze întreprinderi. 3.Ideia de casare a costului bunurilor transmise blogerri-lor la cheltuielile cu publicitatea este clară. Problema ține de riscurile fiscale aferente. Nu suntem siguri că această abordare va fi acceptată de inspectorul fiscal care va veni cu sarcina de a evalua legalitatea ei. Doar efectiv aceste bunuri n-au fost distruse/ consumate!? Cineva le folosește. Va trebui să avem un răspuns la întrebarea, unde-s mărfurile? În viață bunurile (de exemplu, îmbrăcăminte) transmise influencerilor nu se mai întorc la întreprindere, din diferite motive, inclusiv acest fapt este acceptat și de entitățile care le transmit, în speranța că liderii de opinie le vor folosi în ieșirile lor publice. 4.Sigur că în articol vorbim de situația în care liderii de opinie refuză să accepte mărfurile transmise ca plată pentru serviciile prestate.

mersi. insa subiectul analizelor nu a fost concentrat pe "reglementarea activitatii creatorilor de content digital", dar pe aspectul contabil/ fiscal al relatiei intre furnizorul de publicitate si acesti "creatori" la moment. PS in presa scrie ca unii influienceri platesc la greu taxe si impozite in bugetul RM. PPS mai putin cei care si petrec o buna parte a timpului "la dubai", ori acestea din munca prestata "la dubai" nici nu au obligatia legala sa plateasca taxele aici. cu stima, gn