În Monitorul Oficial de astăzi a fost publicată Legea Parlamentului nr. 104 din 9 iunie 2017 pentru modificarea şi completarea unor acte legislative.
Conform prevederilor legii, Codul Fiscal a fost completat și modificat în vederea reglementării procesului de lichidare a entităților.
Art. 12 s-a completat cu definiția Plăţi la lichidare - plăţi în formă monetară şi/sau nemonetară, transmise asociaţilor/acţionarilor/membrilor/ fondatorilor la repartizarea activelor agentului economic lichidat, după satisfacerea pretenţiilor creditorilor.
Perioadă fiscală se va considera:
1) pentru agentul economic care a adoptat decizia de lichidare în decursul anului calendaristic:
a) perioada de la începutul anului calendaristic până la data întocmirii bilanţului provizoriu de lichidare;
b) perioada de la începutul anului calendaristic până la data aprobării bilanţului definitiv de lichidare.
2) pentru întreprinderile reorganizate:
a) perioada de la începutul anului calendaristic până la data radierii întreprinderii din Registrul de stat.
Cheltuielile suportate de agentul economic în legătură cu lichidarea sa se vor permite spre deducere, cu excepţia cheltuielilor/pierderilor ce ţin de reevaluarea activelor, de casarea activelor care nu pot fi lichidate, precum şi de casarea creanţelor care nu pot fi recuperate.
În cazul plăţilor la lichidare, impozitul pe venit va fi reţinut din diferenţa dintre suma îndreptată spre achitare şi valoarea nominală a cotei de participare în capitalul social al agentului economic aflat în proces de lichidare.
Serviciul Fiscal de Stat va avea dreptul să anuleze de sine stătător înregistrarea contribuabilului TVA, dacă subiectul impunerii aflat în proces de lichidare nu a depus cererea privind anularea înregistrării ca contribuabil al T.V.A în legătură cu lichidarea până la începerea controlului fiscal.
Noul articol 1881 din Codul fiscal, stabilește că agentul economic aflat în proces de lichidare este obligat să prezinte în prealabil Serviciului Fiscal de Stat darea de seamă cu privire la impozitul pe venit în termen de cel mult 5 luni de la data înregistrării dizolvării și în termen de cel mult 30 de zile de la data aprobării bilanţului definitiv de lichidare.
Dacă procesul de lichidare durează peste perioada anului fiscal în care a fost iniţiată procedura de lichidare, agentul economic este obligat să prezinte darea de seamă cu privire la impozitul pe venit în conformitate cu art. 83. Totodată, dacă pe parcursul anului apare necesitatea de prezentare a unei dări de seamă fiscale corectate, aceasta va substitui darea de seamă anterioară pentru perioada fiscală respectivă. Termenul de plată a obligațiunii fiscale cu privire la impozitul pe venit se consideră termenul de prezentare a dării de seamă respective.
Dacă în cadrul controlului fiscal se va constata lipsa datoriilor faţă de creditori şi bugetul public national și lipsa activelor pasibile repartizării, darea de seamă privind impozitul pe venit prezentată în prealabil se va considera finală şi se va prezinta bilanţul de lichidare.
În conformitate cu art. 2241 Serviciul Fiscal de Stat are dreptul să efectueze controlul fiscal în legătură cu lichidarea agentului economic în termen de cel mult 20 de zile lucrătoare de la data prezentării în prealabil a dării de seamă cu privire la impozitul pe venit. Dacă acest lucru nu se întâmplă, atunci obligaţiile fiscale înregistrate în contul curent al contribuabilului la data zilei imediat următoare expirării acestui termen se consideră recunoscute şi acceptate.
În scopul verificării stingerii obligaţiilor fiscale ale agentului economic faţă de bugetul public national, SFS va recepționa informațiile corespunzătoare de la Organele vamale, Casa Naţională de Asigurări Sociale, Compania Naţională de Asigurări în Medicină şi alte autorităţi, în cel mult 3 zile lucrătoare de la data solicitării.
Obligaţiile fiscale ale agentului economic aflat în proces de lichidare, restante după lichidarea activelor vor fi stinse de către asociaţi/acţionari/membri/ fondatori în limita răspunderii patrimoniale stabilite de legislaţie. Suma plătită în plus, la achitarea obligațiilor fiscale de către contribuabil va fi îndreptată la stingerea obligației fiscale, iar dacă contribuabilul nu are restanţe faţă de bugetul public național, suma plătită în plus se restituie contribuabilului conform art. 176.
Prin derogare de la prevederile art. 7 alin. (11) din Codul fiscal, prezenta lege intră în vigoare la data publicării în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.
Totodată în acest context au fost au fost completate și modificate și alte acte legislative:
Legea nr. 489/1999 privind sistemul public de asigurări sociale;
Legea nr. 220/2007 privind înregistrarea de stat a persoanelor juridice şi a întreprinzătorilor individuali.