Privind includerea cheltuielilor pentru serviciile comunale în valoarea de intrare a clădirii pînă la momentul dării ei în exploatare
Întrebare: Întreprinderea a procurat o clădire. Dreptul de proprietate a obiectului imobiliar a fost înregistrat, dar clădirea stă la evidenţa la contul 121 „Active materiale în curs de execuţie”, pentru că se petrec lucrări de reparaţie a ei. Cum se reflectă cheltuielile pentru serviciile comunale aferente acestei clădiri în evidenţa contabilă şi în scopuri fiscale.
Răspuns: Costul clădirii, procurate de întreprindere, dar ne date încă în exploatare din cauza reparaţiei, conform articolului 13 din SNC 16 „Contabilitatea activelor materiale pe termen lung”, se reflectă la contul 121 „Active materiale în curs de execuţie”. Cheltuielile legate de reparaţia clădirii, la fel şi cele pentru întreţinerea ei pe durata reparaţiei, sunt cheltuieli legate de procurarea mijlocului fix şi aducerea lui la starea de funcţionare.
În scopuri fiscale cheltuielile pentru serviciile comunale aferente clădirii pe durata reparării acesteia nu se permit spre deducere la calcularea impozitului pe venit. Conform punctului (1) al articolului 27 din Codul Fiscal, valoarea mijloacelor fixe nou-procurate se compune din preţul lor de procurare, precum şi din toate cheltuielile aferente procurării lor, inclusiv cheltuielile de transportare, asamblare şi asigurare, dobînzile plătite sau calculate pînă la punerea obiectului în exploatare.
Valoarea mijloacelor fixe aferente proprietăţii create cu forţe proprii include toate impozitele şi taxele, cu excepţia taxei pe valoarea adăugată achitate sau care urmează a fi achitată de către subiecţii impozabili înregistraţi, cheltuielile şi plata dobînzilor aferente acestor mijloace fixe pentru întreaga perioadă de pînă la punerea lor în exploatare. În aşa fel, aceste cheltuieli se includ în valoarea de intrare a mijlocului fix. Corespunzător, ele se vor casa nu ca cheltuieli aferente serviciilor comunale, dar prin calcularea amortizării mijlocului fix, cît în contabilitatea financiară, atît şi în scopuri fiscale (art. 26 CF).
După finisarea lucrărilor de reparaţie a clădirii şi darea ei în exploatare, cheltuielile pentru serviciile comunale vor fi reflectate în evidenţă şi deduse în scopuri fiscale în modul obişnuit. În evidenţa contabilă aceste cheltuieli vor fi reflectate la cheltuielile perioadei de gestiune conform SNC 3 "Componenţa consumurilor şi cheltuielilor întreprinderii". În scopuri fiscale ele vor fi recunoscute pe deplin în baza punctului 1 al articolului 24 din Codul Fiscal în cazul utilizării clădirii în activitatea de antreprenoriat.
Trebuie de menţionat că aşa se va proceda numai în cazul reparaţiei capitale. Conform SNC 16 „Contabilitatea activelor materiale pe termen lung”:
26. Reparaţia capitală a mijloacelor fixe se efectuează pentru menţinerea acestora în stare de lucru normală sau în scopul măririi duratei de funcţionare utilă în comparaţie cu durată stabilită la constatarea (înregistrarea) iniţială. Dacă în urma reparaţiei capitale a obiectului nu creşte productivitatea acestuia sau durata de funcţionare utilă, cheltuielile pentru aceste reparaţii se consideră drept consumuri sau cheltuieli ale perioadei, adică se trec la cheltuielile (consumurile) curente. Dacă în urma efectuării reparaţiei capitale durata de exploatare utilă a obiectului se măreşte, atunci cheltuielile pentru această reparaţie se consideră ca investiţii capitale (se capitalizează) şi se trec la majorarea valorii obiectului reparat.
Deci dacă are loc reparaţia capitală a mijlocului fix, cheltuielile pentru serviciile comunale se capitalizează, la contul 121 „Active materiale în curs de execuţie”. Iar în cazul cînd are loc reparaţia curentă, toate cheltuielile privind reparaţia, inclusiv şi cheltuielile pentru serviciile comunale se trec la cheltuielile perioadei.