Cât de „sănătoasă” este relansarea sectorului bancar ţi ce ascund cifrele oficiale?

Recent BNM a publicat datele privind situaţia financiară a sistemului bancar moldovenesc pentru prima jumătate a anului 2011. Astfel, la prima vedere, principalii indicatori atestă o tendinţă de redresare a sectorului după criza economică. Cât de fermă şi calitativă este această relansare în contextul unor deficienţe structurale devenite deja cronice pentru sistemul bancar? Analiza va demonstra că, de fapt, asistăm la o îmbunătăţire marginală şi va scoate în evidenţă principalele probleme care, nefiind tratate corespunzător de către autorităţile de resort, vor împiedica în continuare dezvoltarea durabilă a sectorului.

Sistemul bancar, datorită nivelul avansat de integrare în toate sectoarele economice, este un adevărat „termometru” pentru aprecierea „sănătăţii” economiei naţionale şi aşteptărilor macroeconomice. Astfel, relansarea economică începută în 2010 şi accelerată în 2011, a fost pe deplin reflectată în îmbunătăţirea situaţiei financiare la majoritatea băncilor comerciale. Prin urmare, la finele primei jumătăţi de an constatăm următoarele:

- Extinderea portofoliilor creditelor bancare şi reorientarea băncilor de la creditarea statului spre sectorul real. Îmbunătăţirea aşteptărilor băncilor privind evoluţiile economice, în paralel cu creşterea cererii pentru credite din partea firmelor şi populaţiei au determinat creşterea volumului creditelor noi cu circa 25%. Totodată, băncile nu mai sunt la fel de interesate în creditarea statului, cererea pentru valorile mobiliare de stat diminuându-se cu circa 30%. Reorientarea băncilor spre creditarea sectorului real este specifică perioadelor de relansare economică, când nivelul de incertitudine scade, iar apetitul pentru risc creşte.

- Îmbunătăţirea calităţii portofoliilor bancare, care este o consecinţă logică a dinamizării creditării. Astfel, ponderea creditelor neperformante în total credite bancare a constituit 9,2%, fiind cu 4,13 p.p. mai puţin faţă de anul trecut.

- Consolidarea nivelelor de profitabilitate este un alt rezultat al creşterii volumului de creditare şi al reorientării băncilor de la finanţarea statului la cea a sectorului real. După ce în 2009 indicatorii medii de rentabilitate a activelor şi capitalului au înregistrat valori negative (pentru prima dată în ultimul deceniu), la finele primului semestru aceştia au crescut până la 1,75% şi, respectiv, 10,32%.

- Diminuarea valutizării depozitelor relevă consolidarea încrederii populaţiei în moneda naţională, ceea ce este de bun augur pentru dezvoltarea de mai departe a sectorului bancar, dar şi pentru eficientizarea politicii monetare. Astfel, ponderea depozitelor în valută în total depozite s-a diminuat până la 47,64%, nivel similar cu cel de până la criză.

- Creşterea angajării în sector, confirmă o dată în plus îmbunătăţirea atât a situaţiei financiare la majoritatea băncilor comerciale, cât şi a aşteptărilor privind evoluţiile economice ulterioare.

Totuşi, dorim să accentuăm că pe lângă tendinţele pozitive menţionate, sectorul se află încă departe de o redresare definitivă. Totodată, persistă o serie de deficienţe structurale, ce nu ţin neapărat de criza economică şi care vor împiedica şi în continuare dezvoltarea normală a sistemului bancar, dacă autorităţile publice de resort nu vor îmbunătăţi „regulile de joc”. Principalele noastre îngrijorări ţin de:

- Înrăutăţirea situaţiei concurenţiale pe piaţa serviciilor bancare. Astfel, observăm creşterea concentrării activelor deţinute de cele mai mari 5 bănci, care la finele primului semestru au constituit 70.04% din total activelor (68,44% în 2010, 67,12% în 2009 şi 64,26% în 2008). În mod evident, aceasta ar putea fi explicat de faptul că băncile mari au rezistat mai bine crizei, iar la moment se recuperează mai repede, precum şi de falimentul din 2009 a unei bănci mici, activele căreia au fost preluate de o bancă mare. Însă, deficienţele cadrului concurenţial au persistat şi până la criză, fapt demonstrat de estimările noastre empirice pentru perioada 2000-2009. Astfel, concurenţa pe piaţa serviciilor bancare este departe de nivelul unei economii de piaţă autentice.

- Eficienţa slabă a majorităţii băncilor comerciale, este un rezultat direct al mediului concurenţial deficient. Astfel, la finele primei jumătăţi de an, indicatorul eficienţei calculat de BNM a constituit doar 166,32%, în perioada de până la criză acesta fiind de circa 190%. Calculele noastre efectuate în baza datelor din 2000-2009 demonstrează că sistemul bancar este unul din cele mai ineficiente din regiune. Prin urmare, problema respectivă nu este cauzată de criza economică, ci constituie una din problemele sistemice fundamentale privind activitatea băncilor comerciale moldoveneşti.

- Costul înalt al creditelor bancare este o altă problemă cronică care, parţial, este explicată de ineficienţa activităţii bancare. Astfel, deşi ratele dobânzilor nominale la credite au atins în 2011 minime istorice – 14,2% - în termeni reali acestea se menţin la nivelul perioadei de până la criză şi, respectiv, rămân printre cele mai înalte din regiune.

- Concentrarea portofoliilor bancare în domeniul industriei şi, mai ales, a comerţului. Creşterea creditării nu este una echilibrată pentru toate sectoarele, astfel încât ponderea creditelor acordate întreprinderilor din comerţ şi industrie a crescut până la 52,91% (în 2010 – 51,57%, în 2009 – 50,22%, iar în 2008 – 48,26%). Totodată, această tendinţă de concentrare a portofoliilor bancare, în special în domeniul comerţului, s-a conturat în perioada de până la criză şi are la bază vechiul model de creştere economică.

În concluzie, sectorul bancar „se însănătoşeşte” după repercusiunile crizei economice, însă problemele cronice persistă: eficienţa scăzută, costul înalt al creditelor, cadru concurenţial slab şi concentrarea portofoliilor bancare pe sectoare specifice. Decidenţii de politici nu trebuie să se îmbete cu apă rece odată cu această ameliorare marginală din sistem. Din contra, sunt necesare acţiuni mai hotărâte în vederea liberalizării intrării pe piaţă a jucătorilor noi, scoaterii la vânzare şi privatizării activelor bancare deţinute de stat, asigurării bunei funcţionări a birourilor istoriilor de credit, dezvoltării mecanismelor extra-judiciare pentru executarea gajului şi perfecţionării legislaţiei cu privire la insolvabilitate.