Curtea Constituțională a pronunțat hotărârea privind excepția de neconstituționalitate a articolului 17 alineatele (1), (2) și (3) din Codul vamal. Acest articol reglementează condițiile de comunicare a informațiilor cu caracter vamal.
La originea cauzei se află sesizarea privind excepția de neconstituționalitate ridicată de un avocat, reclamant într-un dosar pendinte la Judecătoria Chișinău, sediul Râșcani. Autorul sesizării a susținut că prevederile contestate contravin articolelor 34 alineatele (1) și (2) și 54 alin. (2) din Constituție.
Curtea a observat că, în baza prevederilor contestate, Serviciul Vamal furnizează doar informații cu caracter general, iar celelalte informații nu le sunt comunicate persoanelor care le solicită, cu excepția cazurilor expres stabilite de articolul 17 alin. (2) din Codul vamal. Curtea a stabilit că dreptul de acces la informație nu este un drept absolut și, prin urmare, exercitarea acestuia poate fi supusă unor restrângeri, în condițiile articolului 54 din Constituție. În acest sens, Curtea a analizat dacă ingerința în discuție este prevăzută de lege, dacă ingerința stabilită de prevederile contestate urmărește unul sau mai multe dintre scopurile legitime prevăzute în Constituție, dacă realizează, odată implementată, unul din aceste scopuri, dacă este necesară și proporțională cu situația care a determinat-o.
Cu privire la respectarea standardului calității legii (dacă ingerința este ”prevăzută de lege”)
Curtea a notat că informațiile puse la dispoziția organului vamal de către persoane fizice/juridice pot fi folosite numai în scopuri vamale, adică doar în vederea exercitării atribuțiilor pe care le dețin (articolul 11 din Codul vamal). Aceste informații sunt considerate informații oficiale cu accesibilitate limitată (informația cu caracter confidențial sau secretul comercial) și nu pot fi divulgate niciunei autorități și niciunei persoane fizice/juridice terțe la procedurile vamale, cu câteva excepții menționate la articolul 17 alin. (2) lit. a)-e) din Cod. Totodată, doar informațiile cu caracter general sunt furnizate de către organul vamal persoanelor fizice/juridice sau mass-mediei care le solicită (articolul 17 alin. (3) din Cod).
Curtea a reținut că ingerința în dreptul la informație este prevăzută de lege.
Cu privire la legitimitatea scopului urmărit
Serviciul Vamal are obligația de a nu divulga informațiile referitoare la viața personală ori la activități profesionale sau comerciale ale persoanelor fizice/juridice. Serviciul Vamal mai are atribuția de a preveni comiterea infracțiunilor în materie vamală și de a efectua o anchetă penală în privința infracțiunilor date în competența sa, aceste materiale fiind confidențiale. Curtea a reținut că protecția acestor informații urmărește mai multe scopuri legitime generale prevăzute de articolul 54 alin. (2) din Constituție: protejarea drepturilor, libertăților şi demnității altor persoane, împiedicarea divulgării informațiilor confidențiale și prevenirea comiterii de infracțiuni.
Cu privire la existența unui echilibru corect între principiile concurente
Dreptul de acces la informații reprezintă primul principiu de care beneficiază persoanele care solicită comunicarea informațiilor de către organul vamal. Principiile care vin în concurs cu dreptul de acces la informații sunt protecția drepturilor, libertăților şi a demnității altor persoane, împiedicarea divulgării informațiilor confidențiale și prevenirea comiterii de infracțiuni. Așadar, Curtea a observat că toate principiile concurente au un caracter relativ. Cu alte cuvinte, niciunul din aceste principii nu are, la modul abstract, o prioritate absolută.
Totuși, Curtea a observat că legislatorul a acordat o prioritate absolută scopurilor legitime, prin stabilirea faptului că informațiile de care dispune organul vamal pot fi utilizate în scopuri vamale, în detrimentul dreptului de acces la informații. Curtea a reținut că doar comunicarea informațiilor cu caracter general către solicitanți nu este suficientă pentru exercitarea rolului lor de ”câini de pază” ai societății democratice. Modul în care ”câinii de pază” publici își efectuează activitățile poate avea un impact semnificativ asupra funcționării adecvate a societății democratice.
Curtea a reținut că interdicția furnizării unor informații destinate realizării scopurilor vamale și a informațiilor oficiale cu accesibilitate limitată nu poate fi considerată necesară în toate cazurile. Totodată, unele informații deținute de organul vamal nu pot fi încadrate în categoria informațiilor oficiale cu accesibilitate limitată şi nu pot fi excluse din sfera interesului public, la modul abstract. Mai mult, pot exista informații care, deși nu pot fi dezvăluite pentru că s-ar realiza, astfel, un scop legitim, la o punere în balanță, ele trebuie să fie dezvăluite, pentru că confidențialitatea lor nu are o pondere mai mare decât necesitatea asigurării accesului la informații. Totuși, concluziile depind de circumstanțele factuale și juridice ale fiecărui caz, iar la aceste concluzii pot ajunge, pe de o parte, funcționarii responsabili din cadrul organului vamal, cărora li se solicită accesul la aceste informații, iar pe de altă parte, judecătorii de drept comun, în eventualitatea în care sunt sesizați în privința unui refuz al funcționarilor vamali de a asigura accesul la informații.
Curtea a considerat că posibilitatea comunicării de către organul vamal doar a informațiilor cu caracter general și interdicția absolută a divulgării informațiilor oficiale cu accesibilitate limitată, cu excepția cazurilor prevăzute la articolul 17 alin. (2) din Codul vamal, este o sarcină excesivă pentru persoanele care solicită furnizarea unor informații și, prin urmare, dreptul lor de acces la informații este garantat, la modul abstract, de o manieră insuficientă.
În aceste condiții, Curtea a reținut lipsa unui echilibru corect între principiile concurente, i.e. dreptul de acces la informații, garantat de articolul 34 din Constituție, și scopurile legitime prevăzute de articolul 54 alin. (2) din Constituție. Curtea a considerat că echilibrul corect ar putea fi asigurat prin posibilitatea punerii în balanță a drepturilor și a intereselor concurente de organul vamal și de instanța de judecată.
Prin urmare, Curtea a stabilit că organul vamal și instanța de judecată trebuie să evalueze cererile de furnizare a unor informații în funcție de circumstanțele factuale și juridice ale fiecărui caz concret. Această evaluare se face prin punerea în balanță a drepturilor și a intereselor concurente și prin asigurarea unui echilibru corect între aceste principii, pornind de la criteriile și raționamentele menționate în Hotărârea nr. 29 din 12 decembrie 2019 și confirmate în Hotărârea nr. 24 din 10 august 2021.
Astfel, Curtea a admis parțial sesizarea privind excepția de neconstituționalitate a articolului 17 alineatele (1), (2) și (3) din Codul vamal, adoptat prin Legea nr. 1149 din 20 iulie 2000. A recunoscut constituțional articolul 17 alineatele (1), (2) și (3) din Codul vamal, în măsura în care organul vamal și instanța de judecată pot verifica, la examinarea cazurilor privind accesul la informații, existența unui scop legitim pentru îngrădirea accesului la informațiile utilizate în scopuri vamale și pot pune în balanță principiile concurente.
Această hotărâre este definitivă, nu poate fi supusă niciunei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării și se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.