Acest lucru este afirmat într-un nou studiu al Băncii Mondiale "Analiza finanțelor publice. Politici fiscale orientate spre sustenabilitate și creștere economică", care a fost prezentat marți la Clubul presei economice.
În document se spune că soldul primar ajustat ciclic este un indicator important pentru evaluarea orientării structurale a politicii fiscale prin diferențierea schimbărilor ciclice. Impulsurile fiscale au fost adesea pozitive atunci când economia era deja în redresare și negative atunci când economia era în recesiune, cu unele excepții, dar notabile (2007, 2016, 2017 și 2020). Acest lucru indică un comportament prociclic al politicii fiscale.
Experții BM spun că, prin natura lor, stabilizatorii automați ar trebui să răspundă la ciclul economic, veniturile ar trebui să scadă, iar unele cheltuieli ar trebui să crească în perioadele de criză, ceea ce este în mare parte cazul în Moldova. În Moldova, impulsul fiscal, care măsoară acțiunile discreționare ale guvernului, a prevalat asupra stabilizatorilor automați ai sistemului fiscal. Analiștii BM subliniază faptul că persistența prociclicității, deși într-o măsură relativ mai mică decât în țările comparabile, a împiedicat parțial creșterea sustenabilității fiscale.
Corelația dintre componentele ciclice ale cheltuielilor publice și creșterea PIB este aproape la jumătate față de media țărilor comparabile (0,3% față de 0,6%). Caracteristicile structurale ale Moldovei, tipice unei economii mici, inclusiv o bază de producție modestă, dependența excesivă de importuri și vulnerabilitatea la șocurile exogene, necesită o orientare anticiclică mult mai puternică și o rezistență fiscală sporită pentru a atenua impactul socioeconomic al diferitelor crize atunci când acestea apar.
După cum s-a menționat, începând cu anul 2000, Republica Moldova s-a confruntat cu un dezastru natural major la fiecare 3 ani în medie, secetele din 2020 și 2022 fiind doar cele mai recente dintr-o serie lungă și tot mai frecventă de evenimente meteorologice exacerbate de schimbările climatice. Criza energetică și invazia rusă în Ucraina au evidențiat instabilitatea și nediversificarea surselor de energie ale Moldovei prin importuri dintr-o singură sursă și de la un singur furnizor.
Studiul BM subliniază faptul că o caracteristică pozitivă a situației fiscale a Moldovei este nivelul scăzut de inflexibilitate fiscală, deși rigiditatea fiscală a crescut recent în mod semnificativ. Nivelul scăzut de rigiditate fiscală facilitează realocarea bugetară pe termen scurt în cazul unor noi priorități și/sau al materializării șocurilor. În cazul Republicii Moldova, rigiditatea fiscală crește considerabil atunci când se iau în considerare bugetele fondurilor de asigurări sociale și de sănătate, precum și transferurile către administrațiile locale, care reprezintă principala sursă de finanțare la nivel local.
În comparație cu țări similare ca structură și aspirații, cheltuielile Republicii Moldova sunt mai flexibile, cu elemente rigide - salarii, plăți de dobânzi și prestații sociale (în principal legate de asigurările sociale, dar incluzând și programe de asistență socială) - care reprezintă aproximativ 60% din cheltuielile totale ale administrației publice. Rigiditatea fiscală crește în țările cu costuri sociale și salariale mai mari, astfel încât deciziile recente de majorare a salariului minim și a pensiilor în 2022 au sporit rigiditatea fiscală în Moldova, dar rămân totuși scăzute în comparație cu alte țări.
După cum subliniază experții BM, atunci când adăugăm la analiză și partajarea veniturilor, flexibilitatea fiscală scade la 12% din cheltuielile totale. Dacă luăm în calcul și prestațiile sociale, fondul de sănătate și transferurile către administrațiile locale, cheltuielile rigide ajung la aproape 74% din cheltuielile totale. Dacă se iau în considerare și cheltuielile finanțate din partajarea veniturilor, rigiditatea fiscală estimată crește la 84,5%. Acest lucru se datorează în mare parte cheltuielilor de capital, care sunt finanțate din surse alocate. În plus, unele posturi bugetare nu pot fi modificate pe termen scurt. Aceste constrângeri pe termen mediu legate de subvențiile acordate întreprinderilor de stat, Fondului rutier și sectorului privat reprezintă încă 3,4% din cheltuielile totale, ceea ce reduce și mai mult capacitatea de realocare a fondurilor ca răspuns la șocuri, iar spațiul fiscal rezultat se reduce la 12%.
Experții BM subliniază că, în același timp, transferurile interbugetare, care reprezintă aproximativ 20% din totalul cheltuielilor, reprezintă o categorie importantă care afectează nu numai rigiditatea fiscală globală, ci și sustenabilitatea fiscală. Cheltuielile locale afectează cheltuielile globale și nu sunt susținute de venituri locale adecvate.
Administrațiile locale din Moldova cheltuiesc 8,1% din PIB, echivalentul unui sfert din cheltuielile totale, ceea ce este mult mai mare decât în cazul țărilor cu structură similară, dar în conformitate cu media țărilor țintă. Dezechilibrul fiscal vertical, respectiv ponderea cheltuielilor locale finanțate prin transferuri de la administrația centrală, este deosebit de ridicat, de 75%, având în vedere dependența ridicată a administrațiilor locale de aceste transferuri. Dezechilibrul fiscal vertical al Moldovei este aproape de două ori mai mare decât media tuturor țărilor comparabile și doar Estonia și Lituania au o pondere mai mare.
După cum subliniază experții BM, acest lucru este deosebit de important în ceea ce privește eficiența, având în vedere că actuala structură administrativă și teritorială a Moldovei este suboptimală în comparație cu dimensiunea țării și cu populația sa. Cu excepția Chișinăului și a UTA Găgăuzia, majoritatea administrațiilor municipale depind în mare măsură de transferurile de la guvernul central, cu o capacitate limitată de colectare în comparație cu nevoile lor. Acest lucru contribuie la un dezechilibru fiscal orizontal, deoarece majoritatea transferurilor merg către capitala Chișinău, care reprezintă aproximativ 60 % din PIB-ul Republicii Moldova și are o capacitate mai mare de colectare a veniturilor.