La aspectele ce ţin de corelarea datelor declarate în dările de seamă aferente asigurărilor sociale de stat, Casa Națională de Asigurări Sociale atenționează următoarele:
Reieşind din norma legală în vigoare, angajatorul este obligat să declare situaţiile aferente relaţiilor de muncă prin intermediul formularului IRM 19 "Informație privind stabilirea drepturilor sociale şi medicale aferente raporturilor de muncă". Astfel, art. 5 alin (1¹) din Legea 489/1999 privind sistemul public de asigurări sociale prevede că angajatorii, indiferent de tipul de proprietate şi forma juridică de organizare, sunt obligaţi să prezinte pe suport de hârtie sau utilizând metode automatizate de raportare electronică, cu aplicarea semnăturii digitale, informaţia aferentă raporturilor de muncă pentru stabilirea drepturilor sociale şi medicale, potrivit formei şi modului aprobat de Ministerul Finanţelor, în termen de până la 10 zile lucrătoare de la data angajării sau modificării/încetării raporturilor de muncă, emiterii ordinului de acordare a concediului de îngrijire a copilului sau concediului paternal.
De asemenea, art. 5 alin. (1) al legii menționate, prevede obligativitatea angajatorului de a prezenta Declarația privind calcularea și utilizarea contribuțiilor de asigurări sociale de stat obligatorii și declarația privind evidența nominală a asiguraților, care sunt parte componentă a formularului IPC21 "Darea de seamă privind reținerea impozitului pe venit, a primelor de asigurare obligatorie de asistență medicală și a contribuțiilor de asigurări sociale de stat obligatorii calculate".
Conform cadrul normativ în vigoare, la stabilirea prestaţiilor de asigurări sociale (pensii şi indemnizaţii) este utilizată informaţia din contul personal de asigurări sociale ale fiecărui asigurat, declarată de către angajator prin intermediul formularelor IRM 19 și IPC 21.
În procesul de stabilire a prestaţiilor se constată următoarele situații generate de neatenția angajatorului, precum:
- Neconcordanţa dintre perioada privind angajarea sau încetarea raporturilor de muncă indicată în formularul IRM 19 şi perioada de activitate declarată în formularul IPC 21;
- Neprezentarea formularului IRM 19 la angajarea, eliberarea sau modificarea raporturilor de muncă.
Astfel, se constată situaţie când datele privind venitul asigurat pe persoană sunt declarate în formularul IPC 21, iar formularul IRM 19 nu a fost prezentat la angajarea persoanei.
O altă situație des întâlnită este prezentarea formularului IRM 19 la încetarea raporturilor de muncă și prezentarea formularului IPC 21 cu indicarea fondului de remunerare a muncii cu categoria persoanei asigurate 101 „persoană angajată pe bază de contract individual de muncă" sau 123 „persoană angajată prin cumul" după data încetării raporturilor de muncă.
După încetarea raporturilor de muncă, persoanele pot obţine venit asigurat de la fostul angajator, dar acesta urmează a fi declarat cu categoria persoanei asigurate corespunzătoare, alta decât categoriile 101 sau 123. Tipurile plăţilor care pot fi identificate după încetarea raporturilor de muncă pot fi următoarele:
- Plăţi cu caracter de stimulare;
- Compensarea concediilor de odihnă anuale nefolosite;
- Indemnizaţia la eliberare din serviciu.
În cazul când, după data încetării raporturilor de muncă se achită plăţi cu caracter de stimulare sau compensaţii pentru concediile de odihnă anuale nefolosite, aceste sume se declară cu categoria persoanei asigurate 116 „persoană care a beneficiat de careva plăţi după eliberare".
Din cuantumul indemnizație de eliberare din serviciu, calculată în mărimile indicate la art. 186 din Codul muncii al Republicii Moldova, nu se rețin contribuții de asigurări sociale și respectiv nu se declară în formularul IPC 21. Totodată, în anexa nr. 3 la Legea nr. 489/1999 găsiți toate tipurile de drepturi şi de venituri din care nu se calculează contribuţii de asigurări sociale de stat obligatorii.