În Monitorul Oficial din 18 decembrie curent a fost publicată Decizia nr.177 din 27 noiembrie 2025 de inadmisibilitate a sesizării nr. 85g/2025 privind excepția de neconstituționalitate a unor prevederi din articolul 264 alineatele (1) și (2) din Codul fiscal, în redactarea anterioară Legii nr. 214 din 31 iulie 2024 (termenele de prescripție pentru determinarea obligațiilor fiscale).
Circumstanțele litigiului principal
Circumstanțele litigiului principal pot fi sintetizate astfel. La 10 noiembrie 2021, Serviciul Fiscal de Stat a emis o decizie prin care a dispus încasarea unor obligații fiscale, inclusiv impozite calculate, majorări de întârziere și amenzi. Considerând măsura neîntemeiată, persoana vizată a solicitat anularea acesteia. Ulterior, printr-o decizie emisă la 3 noiembrie 2023, dezacordul formulat a fost respins, motiv pentru care decizia a fost contestată în fața instanței de judecată.
În cursul examinării cauzei, la ședința din 27 martie 2025, reprezentantul părții a invocat o excepție de neconstituționalitate cu privire la prevederile legale relevante pentru soluționarea litigiului.
Argumentele autorului excepției de neconstituționalitate
Autorul sesizării susține că prevederile contestate aduc atingere dreptului de proprietate, în măsura în care permit stabilirea obligațiilor fiscale fără limite temporale clare, ceea ce este contrar principiilor proporționalității și securității juridice. În susținerea poziției sale, autorul face trimitere la Hotărârea Curții Constituționale nr. 10 din 4 aprilie 2024, prin care articolul 264 alineatele (1) și (2) din Codul fiscal a fost declarat neconstituțional.
Cu toate acestea, autorul apreciază că amânarea efectelor acestei hotărâri și aplicarea ei exclusiv în beneficiul autorului sesizării respective contravin garanțiilor constituționale ale dreptului de proprietate. În opinia sa, menținerea efectelor prevederilor contestate, chiar și temporar, afectează substanța dreptului protejat de articolul 46 din Constituție, motiv pentru care acestea sunt incompatibile cu dispozițiile constituționale menționate.
Aprecierea Curții
Examinând admisibilitatea sesizării privind excepția de neconstituționalitate, Curtea constată următoarele.
Potrivit articolului 135 alin. (1) lit. a) din Constituție, controlul constituționalității legilor, inclusiv al unor prevederi din Codul fiscal, ține de competența Curții Constituționale. În cauza de față, această condiție este întrunită.
Curtea reține că excepția de neconstituționalitate a fost ridicată de avocatul uneia dintre părțile aflate în litigiu. Prin urmare, excepția este formulată de un subiect abilitat să exercite acest drept, în temeiul articolului 135 alin. (1) literele a) și g) din Constituție.
Obiectul excepției îl constituie prevederile articolului 264 alin. (1) și (2) din Codul fiscal, în redactarea anterioară Legii nr. 214 din 31 iulie 2024. Curtea observă însă că aceste dispoziții au fost anterior supuse controlului de constituționalitate, fiind formulate critici similare. În acest sens, prin Hotărârea nr. 10 din 4 aprilie 2024, Curtea a declarat neconstituționale textul „cu excepția cazurilor prevăzute la alin. (2)” din articolul 264 alin. (1), precum și prevederile alineatului (2) din același articol.
În aceste condiții, Curtea constată că excepția de neconstituționalitate este lipsită de obiect, întrucât norma contestată a fost deja declarată neconstituțională și, ca urmare, nu mai produce efecte juridice față de autorul excepției.
Totuși, Curtea examinează dezacordul autorului excepției referitor la faptul că nu poate beneficia de efectele Hotărârii nr. 10 din 4 aprilie 2024, în condițiile în care Curtea a decis amânarea efectelor acesteia și aplicarea imediată doar în privința autorului sesizării respective.
Prin Hotărârea nr. 10 din 4 aprilie 2024, Curtea a declarat neconstituționale dispozițiile menționate, reținând totodată că nu se poate substitui Parlamentului în reglementarea termenelor de prescripție. Această împrejurare a făcut imposibilă aplicarea imediată a hotărârii cu efect general. Pentru a evita consecințe negative în domeniul stabilirii obligațiilor fiscale, în special în raport cu contribuabilii care se eschivează de la plata impozitelor și taxelor, Curtea a considerat necesară amânarea efectelor hotărârii până la data de 31 octombrie 2024.
În același timp, pentru a asigura efectivitatea hotărârii în cauza în care a fost ridicată excepția de neconstituționalitate și având în vedere legătura organică dintre problema de constituționalitate și fondul litigiului principal, Curtea a considerat rezonabil ca hotărârea să producă efecte imediate exclusiv pentru autorul sesizării.
Cu privire la critica autorului excepției, Curtea reține că limitarea efectelor imediate ale Hotărârii nr. 10 din 4 aprilie 2024 doar la situația autorului sesizării s-a bazat, inclusiv, pe raționamentele Comisiei de la Veneția privind efectele deciziilor curților constituționale.
Comisia de la Veneția a subliniat că persoana care sesizează Curtea Constituțională contribuie nu doar la protejarea interesului său individual, ci și la apărarea interesului public, motiv pentru care este justificat un tratament juridic mai favorabil, cunoscut în doctrină drept „premiul vânătorului”. Acest mecanism presupune aplicarea unui efect retroactiv limitat al hotărârii, exclusiv în beneficiul autorului sesizării, în scopul stimulării controlului de constituționalitate.
În lumina celor expuse, Curtea constată că sesizarea privind excepția de neconstituționalitate nu întrunește condițiile de admisibilitate și nu poate fi acceptată pentru examinare în fond.
În consecință, în temeiul articolelor 135 alin. (1) literele a) și g) și 140 alin. (2) din Constituție, precum și al articolelor 27 alin. (2) și (3) lit. c), 37 și 40 din Legea cu privire la Curtea Constituțională, Curtea Constituțională adoptă prezenta soluție.
Prezenta decizie este definitivă, nu poate fi supusă niciunei căi de atac, a intrat în vigoare la data adoptări.