În Monitorul Oficial din 30 iulie 2025 a fost publicată Decizia nr. 70 din 24 iunie 2025 de inadmisibilitate a sesizării nr. 224g/2024 privind excepția de neconstituționalitate a articolului 1244 alineatele (5) și (6) din Codul civil.
Procedura
La originea cauzei se află o sesizare privind excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor articolului 1244 alineatele (5) și (6) din Codul civil, adoptat prin Legea nr. 1107 din 6 iunie 2002. Excepția a fost ridicată de un avocat, în cadrul unui dosar aflat pe rolul Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, în interesul unei părți implicate în litigiul civil. Sesizarea a fost transmisă Curții Constituționale de către un judecător al aceleiași instanțe, în temeiul articolului 135 alineatul (1) literele a) și g) din Constituție.
Circumstanțele litigiului principal
Litigiul principal are la bază un contract de împrumut încheiat în anul 2009 între o persoană fizică, în calitate de împrumutat, și o societate comercială, în calitate de împrumutător. Pentru garantarea obligațiilor contractuale, împrumutatul a instituit o ipotecă asupra unor bunuri imobile.
La data formulării cererii introductive, împrumutatul considera că obligațiile rezultate din contractul de împrumut fuseseră integral executate. În consecință, acesta a solicitat instanței de judecată radierea grevărilor asupra imobilelor ipotecate. În cadrul aceluiași proces, societatea împrumutătoare a formulat o acțiune reconvențională, susținând că obligațiile contractuale nu au fost respectate în totalitate.
Pe parcursul procedurii judiciare, apărătorul părții reclamante a ridicat excepția de neconstituționalitate a articolului 1244 alineatele (5) și (6) din Codul civil. Instanța de judecată a admis cererea privind ridicarea excepției și a sesizat Curtea Constituțională pentru a se pronunța asupra acesteia.
Argumentele autorului excepției de neconstituționalitate
Autorul excepției de neconstituționalitate susține că dispozițiile legale criticate sunt lipsite de previzibilitate, întrucât nu stabilesc în mod clar perioada maximă în care împrumutătorul are dreptul să calculeze și să solicite plata dobânzii contractuale aferente sumei împrumutate. Potrivit opiniei sale, această lipsă de delimitare temporală ar crea premisele ca împrumutătorul să pretindă o dobândă contractuală excesivă pentru o perioadă extinsă de timp, ceea ce ar duce la o îmbogățire fără just temei în defavoarea împrumutatului, căruia i s-ar produce astfel un prejudiciu material considerabil. În opinia autorului excepției, lipsa de claritate și previzibilitate a reglementării afectează grav accesul liber la justiție, împiedicând o apărare efectivă din partea părților implicate în litigii de acest tip. În consecință, se consideră că prevederile legale contestate aduc atingere unor drepturi și principii constituționale fundamentale, printre care se regăsesc articolele 20, 23, 26, 46, 47 și 54 din Constituție.
Aprecierea curții
Curtea a examinat admisibilitatea sesizării privind excepția de neconstituționalitate a articolului 1244 alineatele (5) și (6) din Codul civil și a constatat că aceasta a fost formulată de un subiect îndreptățit, în conformitate cu dispozițiile articolului 135 alineatul (1) literele a) și g) din Constituție. Obiectul sesizării îl constituie anumite norme civile care nu au mai făcut anterior obiect al controlului de constituționalitate.
Excepția a fost ridicată în cadrul unei cauze civile ce vizează constatarea neexecutării unor obligații contractuale ce derivă dintr-un contract de împrumut. Din moment ce prevederile criticate reglementează dobânda aplicabilă unui asemenea contract, Curtea a considerat că acestea ar putea fi incidente în soluționarea litigiului principal.
Autorul sesizării a susținut că dispozițiile criticate contravin mai multor articole din Constituție, inclusiv celor referitoare la accesul liber la justiție, dreptul la cunoașterea drepturilor și îndatoririlor, dreptul la apărare, dreptul de proprietate privată și protecția acestuia, dreptul la asistență socială, precum și principiile privind restrângerea exercițiului unor drepturi.
Cu privire la invocarea articolelor 23 și 54 din Constituție, Curtea a reiterat jurisprudența sa constantă potrivit căreia aceste norme nu au aplicabilitate autonomă, fiind incidente doar în măsura în care se constată o ingerință într-un alt drept fundamental garantat.
Analizând pretinsa încălcare a articolelor 20 și 26, în conexiune cu articolul 23, Curtea a observat că prevederile contestate reglementează elemente esențiale ale dobânzii contractuale, inclusiv ziua de la care aceasta se calculează, ziua până la care se datorează, periodicitatea plății și dreptul părților de a stabili alte condiții prin voință proprie. În opinia Curții, aceste dispoziții nu afectează accesul liber la justiție și nici dreptul la apărare. Fiecare parte contractuală are posibilitatea de a se adresa instanței de judecată pentru apărarea drepturilor sale, precum și dreptul de a fi asistată sau reprezentată de un avocat.
În ceea ce privește dreptul la proprietate privată, Curtea a reținut că acesta nu este absolut și că legislatorul are competența de a reglementa regimul juridic general al proprietății. Prin Codul civil, acesta a stabilit cadrul legal în care poate fi acordat un împrumut cu dobândă, precum și limitele și condițiile aplicabile unei astfel de dobânzi. Având în vedere principiile fundamentale ale dreptului civil, precum libertatea contractuală, egalitatea în drepturi și buna-credință, Curtea a considerat că dispozițiile contestate nu aduc atingere esenței dreptului de proprietate și permit părților să-și adapteze comportamentul într-un mod previzibil.
Cu referire la articolul 47 din Constituție, Curtea a constatat că autorul sesizării nu a prezentat niciun argument concret în sprijinul pretinsei neconformități, limitându-se la o simplă mențiune formală. Or, o asemenea abordare nu îndeplinește cerințele minime pentru analizarea pe fond a unei excepții de neconstituționalitate, deoarece Curtea nu se poate substitui autorului în formularea criticilor de neconstituționalitate.
În consecință, Curtea a conchis că sesizarea nu întrunește condițiile de admisibilitate și, prin urmare, nu poate fi acceptată pentru examinare în fond.
În temeiul articolelor 135 alineatul (1) literele a) și g), 140 alineatul (2) din Constituție, precum și al articolelor 27 alineatele (2) și (4) litera d), 37 și 40 din Legea cu privire la Curtea Constituțională, Curtea a respins sesizarea ca inadmisibilă.
Decizia a intrat în vigoare la data adoptării.